Machete didactice – Activitate integrată * „Așază-mă în căsuța mea”

Etichete

grupa mijlocie, machet copaci din figuri geometrice, machete corturi simple, machete corturi tricolore, machete figuri geometrice, proiect activitate integrată „Așază-mă în căsuța mea”

Pentru că activitatea este în toi, au loc pe lângă inspecțiile de grad și Cercuri Pedagogice și Comisiile metodice și pentru că nu eram lămurită cu ce anume se ocupă ele și, mai ales, care-i rolul lor, am căutat și iată ce am găsit. Dacă nu e bine, spuneți.

• COMISIE = organism colectiv, cu caracter permanent sau temporar având ca sarcină efectuarea unor activităţi, analizarea unor probleme sau propunerea unor măsuri pentru perfecţionarea activităţii.
• METODICĂ = parte a didacticii generale care tratează principiile şi regulile de predare proprii fiecarui obiect de studiu.
• COMISIE METODICĂ = organism colectiv cu caracter permanent,
având ca sarcină efectuarea unor activităţi metodice, analizarea lor şi propunerea unor măsuri pentru perfecţionarea activităţii.

Am fost curioasă pentru că a trebuit să confecționez un material care să fie utilizat în prezența acestei comisii. Îmi place să înțeleg ce anume confecționez și la ce activități vor fi folosite asta pentru că nu mă consider un executant ci un partener activ, care poate ajuta, la nevoie, colaboratorul. Ori dacă ești în necunoștință de cauză nu ai cum interveni.

Tema anuală a fost: Tema anuală de studiu: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”
Tema săptămânii: „Coşul cu fructe”
Tema activităţii integrate: „Aşază-mă la căsuţa mea”
Elemente componente ale activităţii integrate:
ALA 1: Bibliotecă: „Activităţi în camping” – confecţionare afiş
Artă: „Copaci şi corturi pentru camping” – amprentare
Construcţii: „Gard pentru camping”
Nisip şi apă: „Ghiceşte ce-ai descoperit”
ADE: DŞ: „Spune-mi unde pot locui” – joc-logic

Care a fost scopul acestei activități care s-a întins pe durata a 35-40 de minute? Verificarea cunoştinţelor copiilor privind stabilirea apartenenţei unei piese la diferite mulţimi; îmbogăţirea continuă a sferei tematice a jocurilor pentru stimularea creativităţii în desfăşurarea acţiunilor de joc.

Iată și care au fost regulile de joc:
Copilul numit denumeşte caracteristicile piesei pe care o deţine, trece prin dreptul căsuţelor din camping şi se apreşte în faţa lor întrebând: „Eu unde pot locui?”, apoi îşi alege căsuţa preferată.

Se știe că la fiecare activitate trebuie făcut un scenariu iar aici, în acest caz, scenariul se prezintă așa:

SCENARIUL ACTIVITĂŢII INTEGRATE

Copiii vor intra în sala de grupă cântând. La îndemnul educatoarei ei vor saluta musafirii prezenţi la activitate. Momentul surpriză al activităţii îl va constitui intrarea în sala de grupă a păpuşii Alexandra. Ea se va adresa copiilor cu o mare rugăminte:
„Dragi copii, am venit în oraşul vostru pentru a participa la Târgul mărului. Vin de departe şi nu am găsit nici un loc de cazare. Am auzit că voi sunteţi nişte copii isteţi şi vin cu rugămintea să mă ajutaţi să-mi găsesc un loc de dormit. Doresc, totodată, să ştiţi că am adus şi multe surprize pentru voi.”
Între educatoare şi copii se va iniţia un scurt dialog pe această temă: „Oare cum s-o ajutăm pe păpuşa Alexandra? Ce-ar fi ca la activitatea de astăzi să-i construim un camping?
Ce este acesta?
Un loc împrejmuit unde sunt instalate căsuţe sau corturi pentru turiştii care vin în oraşul nostru. Vă mai propun ceva: după ce vom construi campingul pentru păpuşă, vom juca un joc în care fiecare dintre voi va avea rolul de turist, va intra în satul de vacanţă şi-şi va alege o căsuţă preferată în care va locui.” Păpuşa Alexandra îşi va exprima acordul cu această propunere.
Astfel, activitatea va debuta prin prezentarea celor 4 centre deschise în sala de grupă: Bibliotecă, Construcţii, Artă, Nisip şi apă.
La Centrul Construcţii, copiii care se vor juca aici vor construi din trusele puse la dispoziţie gardul care va împrejmui satul de vacanţă.
Centrul Artă îi va surprinde pe copii prin prezentarea corturilor şi a copăceilor care vor prinde culoare prin tehnica amprentării în culorile specifice trusei LOGI II şi indicate de educatoare. La finalizarea acestei acţiuni ele vor fi aşezate sub îndrumarea cadrului didactic, în interiorul campingului.
La Centrul Bibliotecă se va confecţiona un afiş care va reprezenta tot felul de activităţi care se pot desfăşura într-un camping şi va fi aşezat la intrarea în acesta.

Copiii care îşi vor alege ca loc de joacă preferat Centrul Nisip şi apă vor trebui să facă nişte descoperiri în lădiţa cu nisip – piese geometrice, pe care le vor aşeza apoi în coşuleţe, amplasându-le lângă afişul de la intrare.
După prezentarea sarcinilor de la fiecare centru, educatoarea va îndruma copiii să-şi aleagă locul de joacă preferat. Activitatea lor va fi atent monitorizată de păpuşa Alexandra. La finalizarea acestui segment de activitate, musafirul mulţumeşte copiilor pentru munca depusă în construirea acestui loc pentru turişti şi, pentru a se relaxa, îi invită la o plimbare cu „autobuzul”.

Tranziţie: „Autobuzul” – joc muzical
„Autobuzul copiilor” se va opri la intrarea în camping. Aceştia vor fi invitaţi să ia loc pe scăunelele aşezate în formă de semicerc. Drept răsplată pentru efortul depus, turista Alexandra îşi va desface rucsacul şi va împărţi copiilor nişte „bilete” – acestea fiind reprezentate prin nişte piese geometrice: pătrate, triunghiuri şi rotunduri, mari şi mici, colorate în roşu, galben şi albastru. Ele vor reprezenta intrarea în camping pentru obţinerea unui loc de cazare. Astfel, se va anunţa tema jocului pe care-l vor desfăşura în continuare „Spune-mi unde pot locui”.
1. Explicarea şi demonstrarea jocului Se va explica copiilor că fiecare va avea rolul de „turist” care va trebui să-şi găsească un loc de cazare în camping. Căsuţele din camping sunt dispuse astfel: pe latura din dreapta se vor găsi căsuţele sub formă de triunghi, pătrat, rotund; în faţă faţă vor fi căsuţele mari şi mici, iar pe latura din stânga vor fi dispuse corturile de culoare roşie, albastră şi galbenă.

Educatoarea, în chip de ghid, va conduce pe primul turist care are un „bilet” în formă de pătrat mare şi roşu în mijlocul campingului. Acesta va întreba: „Eu unde pot locui?” Ghidul îi va răspunde: „Avem căsuţe potrivite pentru d-voastră: pe latura din dreapta avem căsuţa pătrată, în faţă – căsuţa mare, şi latura din stânga – căsuţa roşie. Pe care v-o alegeţi?” Astfel, „turistul” este condus prin toate căsuţele menţionate să-şi aleagă una dintre ele (piesa geometrică va fi plasată la căsuţa dorită de turist).

2. Jocul de probă Se va executa jocul de probă pentru a se înţelege mai bine sarcinile şi regulile acestuia, reamintundu-se „turiştilor” să fie atenţi la descrierea piesei geometrice.
3. Jocul propriu-zis Se va trece la defsăşurarea efectivă a jocului urmărindu-se corectitudinea răspunsurilor date de copii. Se va pune accent pe participarea activă a copiilor şi pe dezvoltarea gândirii logico-matematice. Se va avea în vedere derularea acţiunii de joc prin respectarea regulilor, interrelaţionarea şi comunicarea copil-copil, copil-educatoare. Astfel, toţi „turiştii” îşi vor aşeza „biletele” – piesele geometrice, la căsuţele preferate. Demersurile didactice ale copiilor vor fi aplaudate.
Tranziţie: „O căsuţă mică” – cântec
4. Complicarea jocului
În obţinerea performanţei copiilor, educatoarea va aşeza pe covor, în faţa lor, 2 cercuri intersectate. În acest segment de activitate ei se vor juca cu piesele descoperite în nisip. Sarcinile vor fi următoarele:
• în cecul roşu copii vor aşeza piesele rotunde de culoare roşie;
• în cercul verde vor fi aşezate piesele pătrate, albastre;
• în spaţiul galben care intersectează cele 2 cercuri vor fi aşezate piesele de culoare galbenă.

În încheierea activităţii păpuşa Alexandra va împărţi copiilor stimulente şi-i va invita la desfăşurarea jocului muzical „Chu-Chua”

Eu nu am fost prezentă dar doamna Paula, cea cu care colaborez de ani buni, a avut bunăvoința să-mi arate cum au reacționat copiii dar și cum a fost activitatea proiectată cap-coadă. Știu, eu nu sunt educator dar mă bucură nespus că pot contribui, din umbră, la desfășurarea unor astfel de activități. Educatorul are rolul esențial, iar colaborarea noastră mie îmi aduce o satisfacție pe care nu mai are rost să o descriu pentru că am făcut-o de multe ori.

Felicitări Voiniceilor!
Felicitări doamnei Paula!

Reclame

Școlărel de clasa a VI-a * Satul și orașul medieval. Cavaleri

Etichete

activități educative copii, „Caută în castelul medieval”., cum ar fi fost?, Despre îndatoririle cavalerilor - video, Despre castele și cavaleri. Dac-aș fi fost un cavaler, Discovery. Evul Mediu, Editura Girasol, Școlărel de clasa a VI-a, istorie clasa a VI-a, Lapbook Satul și orașul medieval. Cavaleri, orașul medieval, satul medieval, Satul medieval - video, Worksheet medieval town - video

De fiecare dată când revenim la câte un subiect, plăcerea e mai mare, asta pentru că revedem ceea ce am făcut atunci când eram la începuturi. E o plăcere și o frumoasă aducere aminte nu numai pentru mine dar și pentru el.
Evident că nu se mai știu toate noțiunile dar după o primă citire, ele se reîmprospătează și curiozitatea crește. Nu s-a cerut nimic la școală dar pentru că a venit așa un elan și pentru că altfel se așază informația, am pus de-am mai confecționat un lapbook, la care m-a ajutat și Luca, aici mă refer la confecționat, pentru că ceea ce s-a completat în el a fost „opera” lui. Am mai strecurat și eu două – trei cuvinte, asta pentru plăcerea amândurora. 🙂
Tema a fost la istoria de clasa a VI-a, satul și orașul medieval la care noi am mai adăugat noțiuni despre cavaleri. Lapbook-ul alternează în cele două limbi pe care copilul le utilizează tot mai mult, cu un plus pentru engleză. Materialele folosite au fost mai mult în engleză, asta pentru că acolo am găsit o ofertă mai variată și am avut de unde alege.

Așadar,

Descrierea unui sat medieval
Satul avea, de regulă, un număr mic de locuitori şi era format din vatra de locuit, loturile ţărăneşti şi proprietăţile comune (păduri, păşuni, ape etc.).
În satul medieval, principala ocupaţie era agricultura, alături de care se mai practica şi creşterea animalelor.
Îmbrăcămintea şi alte obiecte necesare se produceau în gospodărie, dar existau şi diferiţi meşteri în sat (fierari, cojocari etc.).
Ţăranii îşi desfăşurau activitatea de-a lungul întregii zile.
Casele erau construite din lemn, având, de obicei, 1-2 camere şi mobilier sărăcăcios.
Oamenii consumau rar carne, principalele alimente fiind legumele şi fructele.
În lumea rurală, existau mici loturi de pământ ale ţăranilor liberi, dar s-au extins şi suprafeţele marilor proprietăţi funciare.
Biserica satului era locul de întrunire al colectivităţii, duminica, după slujba religioasă, acolo fiind discutate şi problemele importante ale comunităţii.

Descrierea unui sat medieval

Nu a putut fi lăsată deoparte cartea de la Editura Girasol, Caută în castelul medieval. Din nefericire nu o mai găsesc pe stoc dar cine știe, poate se va mai reedita. E foarte frumoasă, atractivă și distractivă pentru copii.

Am folosit-o de fiecare dată, cu aceeași plăcere.

Despre castele și cavaleri. Dac-aș fi fost un cavaler, cum ar fi fost?

Acum, pe lângă ea, am mai folosit diferite surse de informare, pe care le-am atașat lecției din manualul de istorie de clasa a VI-a. Una dintre ele Discovery. Evul Mediu

Am adunat materialele, le-am printat și am trecut la lucru. Am făcut echipă bună și am lucrat câteva zile.

În acest album sunt informații despre:
satul medieval
orașul medieval
armura – din ce este alcătuită ea
noțiuni despre heraldică
viața cavalerilor

îndatoririle cavalerilor

cuvinte noi întâlnite
pentru ce luptau cavalerii
cum era apărat un castel în cazul unui atac
despre blazoane
cavaleri faimoși

Luca și-a făcut și un blazon dar nu a dorit să completeze o armură cu chipul lui. I-am respectat dorința.

Mai e de lucru la el, nu a fost completat integral dar mâine are istoria și vrea să-l ia la școală. Îl va termina el, după.

Am printat și niște cartoline, pe care le-am laminat mai apoi, și ne-am jucat un joc foarte interesant. Îl găsiți la adresa asta.

Cam asta pentru lecția de la istorie. Frumos, creativ, competitiv. Încercați!

Școlărel de clasa a VI-a * „Minunea” de-a ne bucura de clipe unice

Etichete

activități educative copii, editura art, literatură în limba engleză pentru copii, literatură pentru copii, Minunea, Owen Wilson, R.J.Palacio, teacherspayteachers, Wonder (2017 Movie) Official Trailer – #ChooseKind – Julia Roberts, Wonder game - video, Wonder Interactive Notebook, worksheet Wonder

În raft, cuminte, alături de suratele ei de la editură, Editura Art, aștepta o carte să-i vină rândul. Se numește Minunea și stă de ceva vreme dar nu s-a lipit de noi, de nici unul.

Momentul care a declanșat curiozitatea maximă a fost acela în care am văzut că ea, cartea, a fost ecanizată și că va putea fi urmărită pe marile ecrane începând din luna noiembrie.

Pentru că știu ce înseamnă ordinea în care e bine să le primești în viața ta, am decis ca să o citim pentru ca atunci când o vom viziona să vedem care sunt punctele comune și care nu, cu ale regizorului și scenaristului.

Luca a citit-o primul, pe îndelete, și nu puține au fost momentele în care am auzit:

– Mama, trebuie s-o citești și tu!

E o carte care tratează un subiect foarte delicat, acela al acceptării printre noi a celor care au diferite dizabilități. August este un băiețel de 10 ani care s-a născut cu o diformitate cranio facială ceea ce a făcut ca viața lui și a familiei sale să fie extrem de încercată.

Auggie, așa cum este strigat băiatul de cei din familia lui are parte de numeroase intervenții chirurgicale menite a-i corecta diformitățile dar și pentru a putea duce o viață cât de cât normală. Familia îi este alături trup și suflet, iar părinții fac tot ce le stă în putință pentru a-l face pe mezin să treacă mai ușor peste toate provocările.

Acțiunea începe atunci când părinții lui Auggie hotărăsc că a venit momentul ca el să urmeze o școală publică, până la această vârstă el învățând acasă alături de mama lui. Este înscris la Școala Beecher, una care este foarte aproape de casă. Temerile copilului de a frecventa o astfel de instituție sunt justificate pentru că el știe prea bine care este reacția oamenilor atunci când se întâlnește cu ei.

O parte interesantă și care mai destinde seriozitatea subiectului este aceea a umorului cu care alege autoarea să presare textul. Bunăoară pe directorul școlii îl cheamă Tushman ceea ce în traducere înseamnă Poponeț, iar pe o profesoară pe care au avut-o părinții lui la facultate o chema Miss But ceea ce în traducere înseamnă fund/tur. Însuși August este posesorul unor replici pline de umor menite să mai însenineze chipul interlocutorilor lui și să alunge mirarea.

Așadar, August dă dovadă de un mare curaj și alege să înfrunte copiii de seama lui care sunt la o vârstă critică atunci când devin conștienți de trupurile lor dar și de sine.

În roman întâlnim mai mulți povestitori, iar din ei fac parte cei care se întâlnesc cu August. Ei povestesc cum percep această întâlnire, cum relaționează cu el dar mai ales, de ce se comportă așa. Putem citi opinia surorii lui, Via – cea privată de atenție din partea părinților, a prietenului Jack, a Mirandei – prietena celor doi frați dar și a lui Summer, cea care a avut curajul de a se așeza alături de Auggie, la masă, în prima zi de curs.

Sunt descrise câteva scene cutremurătoare. Iată două dintre ele:

– Mami, de ce trebuie să fiu atât de urât? am șoptit eu.
– Puiule, nu ești…
– Știu că sunt.
Ea m-a sărutatpeste tot pe față. M-a sărutat pe ochii prea înfundați în orbite. M-a sărutat pe obrajii scobiți. M-a sărutat pe gura de broască-țestoasă.
Mi-a spus cuvinte blânde, care erau menite să mă ajute.
Dar cuvintele nu-mi puteau schimba fața. (pag. 74)

…

– Dacă aș arăta eu așa, a zis vocea lui Julian aproape râzând, jur pe Dumnezeu că mi-aș acoperi fața cu o glugă în fiecare zi.
– M-am gândit mult la asta, a spus serios a doua mumie, și cred că… dacă aș arăta ca el, serios, cred că m-aș sinucide.
– N-ai face-o, i-a răspuns Darth Sidious.
– Ba, pe bune, a insistat aceeași mumie. Nu-mi pot imagina că m-aș uita zilnic în oglindă și m-aș vedea arătând în felul ăla.
– Atunci de ce petreci atât de mult timp cu el? a întrebat Darth Sidious.
– Nu știu, a răspuns mumia. Tushman m-a rugat la începutul anului să stau cu el și probabil că le-a spus tuturor profesorilor să ne așeze unul lângă altul la cursuri. (pag. 93)

Dacă ne uităm în jur și vedem ce anume se promovează peste tot, chipuri fără cusur, fete și femei lipsite de vreo imperfecțiune, băieți și bărbați cu trupurile sculptate e de înțeles de ce te poți gândi la a renunța la viață afectat fiind de așa o diformitate.
Poate cel mai important mesaj este acela al prieteniei și ce anume implică ea. Un dat pe care nu-l primești de la nimeni ci pentru care trebuie să lupți și dacă te accepți așa cum ești, cu toate bunele și relele vei putea să-ți faci prieteni.
Nu m-am putut gândi la cum reacționează copiii atunci când ești mai emotiv ori mai retras și am mers mai departe intrând în pielea unui astfel de copilaș diform. Trebuie că e aproape insuportabilă starea. 😦
În poveste avem câteva exemple care ne arată că părinții sunt cei care imprimă copiilor o anume conduită și aici trebuie să menționez scena în care August a fost șters din fotografia de grup pentru a nu strica imaginea, lucru făcut de părinții lui Julien, coleul lui Auggie.

După ce am citit-o și eu am reușit să zăbovim mai mult pe subiectele pe care le tratează. Ne-am imaginat tot soiul de scenarii care s-au desfășurat în mediul frecventat de noi; școală, casă. E greu și de imaginat, zău așa!
Am căutat, pentru a putea lucra mai cu drag, materiale în limba engleză și am găsit unul care s-a dovedit a fi de milioane. L-am cumpărat și analizat în două limbi, eu în română iar Luca în engleză. Vreau să spun că merită fiecare bănuț dat și voi mai căuta asemenea abordări. Adresa este https://www.teacherspayteachers.com/Store/Studentsavvy

După ce l-am achitat, printat și pregătit alături de Luca a durat câteva zile pentru a-l termina. Printre picături și teme de la școală.

Acest pachet a cuprins:

Wonder reading log

Character card

Writing worm-Up!

Wonder themes

Wonder vocabulary

Wonder Quiz

Wonder True or False

Wonder Final Test

Wonder Game

Cam așa ne-am bucurat de Minunea asta. Luca a citit și cartea lui Julien pe care o voi citit și eu în zilele ce urmează.

Cred că ar trebui să existe o regulă care să-i permită fiecărui om din lume să primească măcar o dată în viață ovații în picioare.

I think there should be a rule that everyone in the world should get a standing ovations at least once in their lives.
August Pullman

Ateliere educative alături de copii – Am bifat prima prezență la o „Școală de vară”

Etichete

Enciclopedia Larousse pentru copii, fișe IMP, fișă chestionar despre căluțul de mare, machete biologie, machetă Ciclul de viață al căluțului de vare, machetă joc Rechinul flămând, pictură pe sticlă

Era la final de lună iulie atunci când am primit un telefon de la o doamnă, Alina, cu care colaborez de multă vreme și cu care sunt pe aceeași lungime de undă. Îmi propunea să vin să țin un atelier la „Școala de vară” care era organizată în unitatea lor de învățământ, Școala Gimnazială din Manolea, comuna Forăști. M-a bucurat mult rostirea ei și am fost de acord, din prima, urmând ca până la întâlnire să mai vorbim la telefon pentru a finaliza detaliile.
Am dorit să fac alături de copii ceva inedit, adică o activitate pe care ei nu o mai exersaseră, așa aducând elementul de noutate absolută.
Și pentru că e vară iar cuvântul mare, nisip, plajă se aude la tot pasul, m-am gândit să aduc în fața copiilor o temă la subiect și am ales „Căluțul de mare”.
Știam ce impact are personajul asupra copiilor mai mici și speram ca și în rândul celor mari să fie așa. Spun asta pentru că am lucrat cu copii de gimnaziu, deci provocarea mai mare.
Așadar m-am pregătit cum se cuvine și m-am prezentat, în ziua și ora stabilită, în fața lor. Nu pot spune că am fost lipsită de emoții dar știam că sunt aptă să răspund la multe din întrebările ce vor putea veni din partea lor.
Am început cu o prezentare generală acolo unde, la un moment dat, am putut purta un dialog. Am pomenit de oceanele lumii și cum anume se numesc ele, de continentele aflate pe planeta asta dar și de vietățile care se ascund în apele mărilor și oceanelor.
Un sprijin de nădejde am avut în Enciclopediile Larousse dar și în fișele IMP, cele care de multe ori mă scot din impas.

Am dat fiecărui copil câte o fișă, pe ea fiind prezentat câte o vietate marină și i-am rugat să citească câteva noțiuni scrise acolo.                                    

Pentru a face atmosfera mai autentică, am pus pe mesele copiilor tot felul de scoici, melci ori mai știu eu ce animăluțe de mare dar și cutiile souvenir pe care le-am achiziționat din periplurile mele și unde se pot vedea corali, crabi, căluți de mare, melci și diferite scoici.

Apoi am vorbit, mai în amănunt, despre căluțul de mare iar aici copiii au aflat o sumedenie de informații, care mai de care mai interesantă. Bunăoară, nu știau că au de a face un un tătic special așa cum nu știau nici care este ciclul de viață al acestei vietăți atât de minunate. Momentul prielnic de a înțelege ce și cum stau lucrurile. Pentru asta, au lucrat cu macheta Ciclul de viață al căluțului de mare, acolo unde au trebuit să pună cartolinele la locul lor dar și să completeze un chestionar.

Le-a plăcut, au chicotit și au intrat în jocul meu, deschizându-se discuții importante datorită întrebărilor rostite. Am tot vorbit de branhii și aripiorele dorsale, de coroana de pe cap dar și de coada cu care se agață, de faptul că nu prea au prădători naturali fiind amenințați doar de om, acesta folosindu-i pentru fabricarea diferitelor medicamente.

O altă etapă a fost aceea a completării unei fișe a cărei cerință era legată de limba română. Au avut de pus în ordine alfabetică, de despărțit în silabe, de făcut propoziții cu sinonime, antonime și omonime. Dar marea dorință a lor a fost să ajungem la pictura pe sticlă, cea care a încununat toată activitatea noastră.
Pentru asta, am făcut o vizită geamgiului pe care l-am rugat să-mi pregătească 20 de sticle cu dimensiunea de 20X20 cm, câte una pentru fiecare copil, iar odată făcute eu le-am conturat imaginea pe care copiii trebuiau să o umple de culoare. Tot eu am adus și culorile necesare acestei activități la care am mai adăugat pensoane, farfuriuțe de unică folosință unde să punem vopseaua și șervețele umede, asta pentru ca totul să se desfășoare fără nici un impediment.

Dacă nu ați avut curiozitatea să vedeți cum se comportă copiii atunci când pictează pe stică, eu zic să nu mai zăboviți prea mult și cu prima ocazie să experimentați. 

Cred că dacă mai aveam modele nu se mișcau de la mese, atât de încântați au fost. Iar rezultate nu au întârziat să apară. 🙂

Pentru că trebuia să punem și un punct, nu am dorit a pleca înainte de a ne juca un joc, unul care să ne scoată din amorțeala statului la mese. Pentru asta am luat macheta unui rechin cu gura căscată, iar copiii au trebuit să-i arunce peștii în gură.

Au participat toate persoanele prezente acolo, de la copii la profesori, într-o atmosferă veselă și destinsă, așa cum îi stă bine unei zile de vacanță de vară.

Chiar dacă afară erau puțin peste 10 grade, atmosfera activităților noastre a fost mult mai caldă.
Mulțumesc doamnei directoare, doamnelor învățătoare și celor care au dorit să facem această activitate împreună. Pentru mine a fost o provocare căreia cred că i-am făcut față. Îmi doresc ca această colaborare să nu se stingă pentru că eu mai am multe povești în tolba mea de părinte.                               

Școlărel de clasa a V-a * S-a terminat și primul an din etapa gimnaziului

Etichete

Abilități practice pentru copii și mămici, Absolut tot de Nicola Yoon, cărți Editura Arthur, Școlărel de clasa a V-a, Ținutul Țânțarilor de David Arnold, felicitare absolvire, final de clasa a V-a, Miss Peregrine 3. Biblioteca Sufletelor Ransom Riggs

Am terminat! A terminat clasa a V-a!
De douăzeci și doi de ani de când sunt părinte, niciodată nu mi-am dorit cu mai multă ardoare să se termine școala. Și-mi pare rău că scriu asta dar așa simt.
A fost un an extrem de solicitant. Un an pe care nu l-am înțeles și am căutat mult până să deslușesc despre ce anume este vorba.
Un an în care cel mai greu de gestionat a fost socializarea (după Luca) și mesajele venite de la părinții proaspeților colegi pentru că ele au fost factorii destabilizatori.
De-a lungul anului școlar am parcurs toată paleta de sentimente. Din oră în oră, în clasă a intrat câte un profesor care s-a dorit a fi cel mai ascultat. E firesc! Fiecare vrea să fie respectat, ascultat și tratat cu maximă atenție. Iar în bancă a stat un școlar, cel care trebuia să facă față acestei schimbări majore. Unii pot, alții nu, alții se străduiesc.
M-am tot întors în clasa a V-a , cea pe care a parcurs-o Răzvan și nu am găsit atâtea probleme. Da, au fost și acolo dar nu legate de violență și de atâtea lupte în care copiii au devenit victime colaterale.
Am întâlnit oameni cu care am putut comunica și cu care am fost pe aceeași lungime de undă. Am întâlnit și oameni cu care vibrezi mai greu, că deh!, nu poți fi iubit și iubi pe toată lumea. Am cerut copilului să fie respectuos și să nu deranjeze orele și așa a fost, cel puțin așa mi-a fost transmis. În clasa asta nu puține au fost momentele în care din cauza zgomotului, nu s-au putut ține orele.
Am avut momente în care m-am simțit depășită, dar în care am știut că trebuie să caut rezolvarea. Unul dintre ele a fost acela când Luca mi-a cerut să-l retrag și să facem homeschooling. Un moment în care am știut că este epuizat pentru că după boală, reajuns în clasă, i-a venit să vomite de frică și nesiguranță.

-Ia-mă de aici! Te rog, nu mă lăsa!

Și l-am luat încercând să deslușesc cauza (de parcă n-aș fi știut-o) și mai ales s-o rezolv.
Da, știu prea bine că școala a devenit o junglă dar mă gândeam că la clasa a V-a e cam devreme să-ți fie frică să mergi acolo.
O clasă în care un coleg scuipă în sendvișurile celorlalți. O clasă în care ți se aruncă apa folosită la pictură între ochi. O clasă în care sticlele cu apă zboară de la un capăt la altul al sălii și unde niște dulapuri proaspăt montate gem sub ploaia de lovituri venite din piciorele unor copii nervoși.
De unde atâția nervi? Ce determină așa o încrâncenare la niște copii de 11 ani?
O clasă în care colectivul nu a reușit să se închege nici în ceea ce-i privește pe copii și nici pe părinții lor. Nu toți copiii sunt construiți să se impună cu pumnul și cu vocea ridicată. Eu i-am învățat pe ai mei că glasul ridicat este apanajul omului care a pierdut controlul iar pumnul ridicat este o consecință a proastei creșteri. Nu poți, la fiecare nerv deranjat, să lovești! Există cuvintele care adunate-ntr-un dialog, pot rezolva situații greu de conceput.
Dar dacă dialogul este al surzilor, degeaba!

S-a terminat! Toată lumea, profesori și copii sunt epuizați. Urmează o vară care acum pare lungă dar care se va sfârși foarte repede. O vară în care vom căuta să ne peticim sufletele și să găsim rezolvările cele mai bune la diferitele situații în care ne vom afla ori preconizăm că le vom avea. O perioadă în care voi căuta pârghiile pentru a deveni mai puternici și mai puțin înfricoșați. E greu, știu că e greu pentru că fac asta dintotdeauna.
Copiii vor mai crește și odată cu asta poate va veni și o așezare a lucrurilor, cel puțin așa sper.

Premierea a fost una încărcată de emoție. Au fost multe flori și sunt convinsă că multe promisiuni s-au spus în barbă. Așa se întâmplă la fiecare final de an, atunci când se face strigarea.

La premiere, indiferent de premiul luat, nu a existat decât o diplomă. Am întrebat diriginta dacă trebuie adus ceva și mi s-a spus că nu a mai putut pomeni și de problema asta în condițiile în care, pe final de an, s-a plătit pachetul necesar pentru limba engleză, de anul viitor. Valoarea lui, 80 de lei. N-am înțeles ce are asta cu cartea de la premiere, dar nu am insistat. Însă nu am putut să se termine clasa a V-a fără ca diploma primită, cea de la locul doi pe care l-a ocupat Luca, să nu aibă și elementul definitoriu: cartea.
Drept pentru care am pregătit un pachet cu cărți dar am confecționat și o felicitare. Sunt convinsă că peste ani va fi privită cu multă plăcere, așa cum s-a întâmplat și astăzi.

Pentru felicitare am avut nevoie de următoarele materiale:

carton de culoare neagră
o foaie cu modele destinată confecționării felicitărilor
fire de bumbac negru
fir auriu
bandă de mătase
un nasture
foarfece
bandă dublu adezivă
pistol de lipit

Am decupat cartonul de așa natură ca să-l pot plia. Pe o parte am lipit cartonul decorativ, peste care am atașat nasturele și ciucurele. Acesta l-am confecționat din firele de bumbac pe care le-am legat cu firul auriu. În interiorul felicitării, am lipit cu ajutorul benzii dublu adezive o bandă de mătase, iar deasupra ei am pus mesajul acestei felicitări.

În interior, felicitarea arată așa:

La exterior, felicitarea arată ca în imaginea de mai jos.

Cărțile pe care le-am oferit copilului, sunt:

Miss Peregrine 3. Biblioteca Sufletelor Ransom Riggs

Absolut tot de Nicola Yoon

Ținutul Țânțarilor de David Arnold

Ne-am îmbrățișat și ne-am bucurat de această reușită. Știu și eu, dar mai ales el, că dacă frica ar fi fost mai mică, energia canalizată la rezolvarea ei s-ar fi dus către materiile studiate și rezultatul ar fi arătat altfel. Eu i-am mulțumit școlarului pentru efortul depus și l-am asigurat că sprijinul meu nu va dispărea atâta vreme cât voi fi pe această lume.

Le doresc profesorilor, dar și colegilor, o vară senină, tihnită și revigorantă. Vine clasa a VI-a și lucrurile se vor complica tot mai mult. Se adaugă și fizica dar și o complexitate sporită a restului materiilor. Poate vara asta reușesc să mai elimin din încrâncenarea pe care o are față de istorie și geografie, cele care au atârnat așa de greu la media generală.
Vacanță plăcută!

S-a primit și o listă de lectură, cred că cea mai scurtă din câte am văzut vreodată și niște fișe cu exerciții recapitulative la matematică. Despre lectură, ea nu se va opri deloc, cu scrisul urmând să reînceapă după ce se termină sejurul la mare dar și vizita de la București, adică mijlocul lunii iulie.

Activități educative pentru copii – O fetiță spanioloaică

Etichete

abilități practice pentru copii, activități educatice copii, cartoline obiective turistice Spania, craft dansatoare din Spania, machete didactice, machete geografie, machete polistiren, machetă hartă Spania

Am avut bucuria de a confecționa un material pentru o fetiță de clasa a II-a. I-a fost solicitat un proiect iar alegerea a fost legată de Spania.
Pentru asta a fost necesar ca materialul să nu fie terminat, asta revenind în sarcina micuței eleve.
O hartă a Spaniei nu avea cum să lipsească. Pe ea am marcat șase orașe importante.

Pentru fiecare în parte am confecționat niște cartoline cu monumentele reprezentative ori cu festivalurile celebre, aici referindu-mă la cel de la Pamplona. Acestea au fost specificate de către mama copilului.
1. Barcelona – Sagrada Familia
2. Madrid – Palacio Real
3. Valencia – City of Arts and Sciences
4. Sevilla – Metropol Parasol
5. Granada – Alhambra
6. Pamplona – poza de la festivalul San Fermin

Cartolinele le-am făcut sub forma unor felicitări pe care le-am laminat dar nu integral. pentru că interiorul l-am lăsat fără folie, așa copilul putând scrie câteva cuvinte despre imaginea respectivă.                            

Un alt element pentru care am optat a fost acela al unui craft. M-am gândit că pentru o fetiță este tentant să meșterească ceva de genul. Cum suntem în Spania vă gândeați că poate lipsi o dansatoare? Ei bine, nu!

Iată cum am pregătit acest material inspirată fiind de site-ul make it your own. Am adus modificările de rigoare, în funcție de cum am văzut eu figurina finală.
Materialele de care aveți nevoie pentru a confecționa acest craft:
fetru de diferite culori
un tipar cu silueta dansatoarei
hârtia de filtru de la filtrele de cafea
ață de bumbac de diferite culori
strasuri de diferite culori
bandă decorativă
ornamente din mătase (eu am folosit flori galbene și roșii)
foarfece
pastă de lipit
bandă dublu adezivă
dantelă de mătase de diferite culori

Ar fi trebuit să pictez mâinile și fața dar nu am făcut-o. Am decupat silueta, apoi i-am confecționat o bluză din fetru și am atașat fusta. La mijloc am pus un brâu pe care am lipit câteva ștrasuri. Pentru a da senzația de înfoiat, am lipit două rânduri de volane din dantelă. Pentru păr am făcut două cercuri din ață de bumbac și i-am pus și-o floare, ca să fie elegantă. 🙂 La final, această dansatoare alături de colegele ei vor fi montate pe banda decorativă.

Ca de fiecare dată, abia aștept să văd reacțiile fetiței dar și a mamei. Mulțumesc pentru încredere!

L.E. Totul a fost ok. Coletul a ajuns iar eu sunt foarte fericită.

Ateliere educative alături de copii – Noapte * zi, rutina zilnică și altele legate de timp

Etichete

cartoline Rutina zilnică, Descoperim spațiul de la Editura Aramis, despre noapte și zi - fișe de completat, Despre noapte și zi - video, Discuții minunate alături de un mic școlărel - video, Editura Aquila, Editura Rao, Enciclopedia ilustrată a cunoaşterii, Școala Creștină Filadelfia, Fișă Zi și Noapte - potrivește imaginile, macheta ceas, machetă didactică echinocţii şi solstiţii, machetă didactică Jocul rutinelor”, Prima mea enciclopedie Larousse

Am avut nespusa bucurie de a fi invitată de o mămică și de o doamnă învățătoare la clasa unde micuțul școlărel tocmai a început activitatea. E în Clasa Pregătitoare la o școală particulară. Nu-mi era străină unitatea de învățământ, Școala Creștină Filadelfia, asta pentru că fiii mei au dat acolo producțiile la pian de-a lungul ultimilor ani.
Unitatea de învățământ pe care o pot frecventa de la cei de grădiniță la elevii din ultimul an de liceu este foarte frumoasă dar mai ales bine utilată și gândită. Multe detalii veți găsi accesând site-ul școlii și nu veți regreta, pentru cei din zonă ea fiind o alternativă demnă de luat în seamă. Și nu imposibil de frecventat având în vedere taxele anuale extrem de accesibile.

Buuun, introducerea fiind făcută să vă povestesc cum a fost, pentru că acum sufletul meu a așezat toate informațiile dar mai ales trăirile la locul lor.

M-am pregătit cu o temă care să vină în continuarea subiectului săptămânii, acesta fiind ceasul. La începutul săptămânii, la rugămintea mămicii, am confecționat un ceas, un mare ceas, cu diametrul de 80 de centimetri. Copiii au fost așa de încântați de el și au învățat-lucrat fiecare, încât doamna învățătoare a dorit să vin și cu o completare a temei. Și m-am gândit la noțiunea de noapte și zi dar și la rutina zilei.                         

În vederea întâlnirii cu cei mici, am confecționat mai multe materiale și fișe dar am și pregătit câteva cărți care să mă ajute la exemplificări. De un mare ajutor mi-au fost Descoperim spațiul de la Editura Aramis, colecția Cărțile mele; Prima mea enciclopedie Larousse, Editura Rao și Enciclopedia ilustrată a cunoașterii, Editura Aquila.

La ora stabilită, am pășit în incinta școlii și am ajuns într-o clasă unde se auzeau glasuri ca de clopoțel. Douăzeci de prichindei, eleganți și frumoși, așteptau sosirea mea. După ce ne-am prezentat am intrat direct în subiect. Iar ce-a urmat a fost fascinant.                          
E o plăcere să lucrezi alături de niște copii așa de destupați. Știau multe despre planeta noastră, despre satelitul natural al ei dar și multe altele.
Împreună am mai adăugat câteva noțiuni despre cum se învârte Pământul în jurul Soarelui, ce se întâmplă atunci și cum iau naștere anotimpurile dar și despre diferențele orare dintre regiuni. Aici am avut ca ajutor macheta confeționată de mine, cea cu echinocții și solstiții.

Am trecut apoi la completarea a două fișe. Le atașez mai jos pentru a le vedea dar și a le folosi dacă este nevoie. Copiii au îndrăgit activitatea, cu atât mai mult cu cât fiecare a trecut și a completat diagrama pe care doamna învățătoare a făcut-o și pe tablă.

Despre zi și noapte fișe de completat.

Următoarea etapă a fost destinată tot unei fișe iar aici copiii au trebuit să pună cuvintele lipsă, pentru a întregi propozițiile.

Multe remarci s-au auzit în timp ce se completau propozițiile. Unii dintre copii au apucat și să coloreze cercul în care erau reprezentate cele două noțiuni. Restul urma să facă acest lucru acasă.

Fișa ce a urmat a cerut foarfece și lipici și puțină îndemânare. De ce? Pentru că niște pătrățele trebuiau tăiate și puse la locul potrivit. Aici au fost copii care nu prea mânuiau foarfecele cu ușurință dar eu nefiind străină de acest fapt, am ajutat unde a fost nevoie. Sunt mici și au timpul necesar de a învăța și asta. 🙂

Am vorbit, mai apoi, despre rutina zilnică. Mai e nevoie să vă spun ce multe pot povesti acești copii minunați? După ce am explicat ce anume înseamnă rutină, fiecare a povestit despre ce face el.

Dar pentru că sunt momente în care activitățile noastre zilnice sunt diferite, am confecționat un material în care am punctat fiecare moment al zilei, dar nu personalizat ci la modul general. Cartolinele le găsiți mai jos. Eu una le-am printat, asta după ce le-am făcut în limba română, le-am laminat, decupat și înfrumusețat. Am atașat un scai și le-am montat pe un material care mi-a permis acest lucru; o mochetă foarte subțire. 🙂

După ce am vorbit despre acestea, am scos toate cartolinele iar copiii au reconstituit întreg tabloul. Au fost cartoline exact câte trebuiau având în vedere că în clasă sunt 20 de elevi și o doamnă învățătoare. 🙂

Ultima etapă și cea mai antrenantă a fost Jocul rutinelor. Aici am confecționat o machetă pentru a mă ajuta. Pe ea existau cinci hexagoane, trei pentru zi și două pentru noapte, pe hexagon fiind atașate pictograme cu activitățile zilnice. Copilul vedea și învârtea hexagonul ales iar imaginea care îi cădea trebuia analizată. Am avut multe cazuri în care s-a vorbit despre activitatea personală atunci când vine vorba despre mic dejun, prânz ori cină sau mai știu eu ce alt moment al zilei. Copiii au tendința de a spune multe dar am canalizat discuția pe noțiuni generale fără a particulariza în amănunt.

Am constata că timpul zboară cu așa mare repeziciune când faci ceva plăcut că nici bine nu am început și a trebuit să terminăm. Le-am mulțumit pentru găzduire, ei m-au aplaudat, ne-am îmbrățișat și drăgălit și ne-am promis că o să ne mai revedem.
Doresc să-i mulțumesc doamnei Nicoleta Andronic, mămica ce a înlesnit întâlnirea dar și doamnei învățătoare Adina Diaconița, pentru că mi-au permis acest lucru. Am lăsat să treacă două zile de la întâlnirea cu micii școlari pentru ca să pot scrie, cu prețuire, despre această întâmplare care mi-a bucurat sufletul. Abia aștept să îi revăd!

Machete didactice – Ce materiale se pot folosi pentru o lecție de grad I, alături de cei mai mici copii?

Etichete

machete albinuțe, machete didactice, machete flori de pictat, machete polistiren, machete proiect de grad I, machetă raft fagure, machetă stup de albine

După cum spuneam și ieri, lecțiile finale de grad I, ținute alături de copiii de 3 ani, mi se par extrem de grele și solicitante. Nu știi cum reacționează copiii mai mari, nu mai pomenesc de adulți, atunci când este o astfel de întâlnire.
Am văzut copii foarte buni, adică descurcăreți și dezinvolți, cu o grămadă de cunoștințe, care în activitatea de zi cu zi nu aveau nici o problemă în a explica și argumenta ceea ce știu. Ei bine, atunci când mai asista cineva străin, ori cu ocazia unor cercuri/lecții deschise acești copii nu mai colaborau deloc nefiind în stare să-și stăpânească emoțiile.
Am văzut preșcolari care fiind îmbrăcați festiv, nu așa ca în fiecare zi, în loc să fie atenți la ceea ce spunea ori făcea educatoarea ei își „tipăreau” vestimentație:
băieți care având bretele atât le trăgeau că la un moment dat îți era teamă să nu se lovească cu ele peste față
fete care stăteau numai cu fustele de tul în cap ori își smulgeau cataramele sau accesoriile de pe rochițe
și exemplele sunt multe și variate. A nu se înțelege că am ceva de obiectat la aceste tipuri de manifestări, firești dealtfel la vârstele despre care vorbim.
Dar asta este regula și atunci când trebuie să susții acest ultim test, nu contează câți ani au copiii ori ce grupă păstorești.
Te pregătești oricum și depui, în marea majoritare a cazurilor, un efort susținut, extrem de costisitor dar care nu ți-e necunoscut.
Deci, jos pălăria pentru doamnele care se înhamă la astfel de lecții demonstrative. E valabil și în cazul cercurilor, acolo unde numărul priivitorilor este substanțial mai mare.
Pentru ultimul proiect la care am colaborat, a trebuit să confecționez materiale care să fie folosite și manevrate de niște copii de 3 ani.
Conform proiectului doamnei, am confecționat zece flori, dar nu le-am terminat, acest lucru revenind copilașilor. Ei le vor picta, tehnica aleasă fiindu-mi necunoscută. Vor trebui să coloreze petalele florilor pentru ca albinele să poată veni și hrăni. Am optat pentru ca florile să stea în picioare, impactul vizual fiind mai mare dar și mai frumos. Florile au avut aceeași formă și dimensiune, petalele urmând a avea culori diferite. Chiar și așa, neterminate, ele arată foarte frumos. Ai senzația că ești într-un lan de margarete! 🙂

Un alt material pe care l-am confecționat a fost acela a unui stup. Diferența față de cele meșterite până acum a fost aceea că cei mici trebuiau să poată intra în stup. Pentru asta am atașat stupul pe o coală de carton, ea dându-mi posibilitatea ca acesta să stea în picioare dar și să poată „adăposti” copiii/albinuțele. Coala de carton este împăturită în trei și când se desface, lateralele permit rămânerea stupului în poziție verticală. Evident că bucata de polistiren a fost fixată pe placa de carton pentru a face corp comun. Înălțimea lui este de 1.30metri.

Nu puteau lipsi albinele.

A fost necesar și un raft fagure, de care v-am povestit zilele trecute, iar copilașii vor prezenta pe el prăjiturelele pe care le vor „coace”. Dimensiunea lui este 1m/50 cm.

Nu cred că trebuie să mai adaug cu câtă bucurie am lucrat, dar mai ales, colaborat. E o plăcere să vezi oameni dedicați, plini de idei și bune intenții. Ce urmează… cam știm!

Școlărel de clasa a V-a – Meștereli cu sufletul deschis

Etichete

abilități practice copii, craft pentru Paște, Cum pirogravez un ouț de lemn - video, Ouț cu păsărele - pirogravură - video, Ouț cu Păunița Codrului - pirogravură - video, ouțe de lemn, ouțe pirogravate

Daaa! Am terminat totul! Și salata boeuf și drobul, borșul, coptura dar și ouăle colorate. Și totuși ceva rămăsese neterminat. Știam ce, pentru că a trebuit să-mi pregătesc materialele necesare dar am dorit să pot lucra în tihnă și fără frica de a nu fi terminate restul treburilor sărbătorii Pascale.
De multă vreme aveam în cap încă o partidă de pirogravat, alături de Luca, vedeta meșterelii fiind oul, cum altfel, dar îmi trebuia un suport pe care să-l încorporez pentru a-i da și o altă utilitate. Așa, pericolul de a fi aruncat într-un sertar ori chiar mai rău, la gunoi, find eliminat. Cel puțin așa suna gândul meu.
Știam că la un moment dat o să apară ceva pentru că nu de puține ori am pățit la fel. Am învățat că sunt situații în care graba nu duce la nimic bun și că așteptarea îți poate oferi variante mult mai bune.
Așa a fost și de data asta.
În căutarea unui cadou pentru Luca, de Iepuraș, am găsit și niște ornamente din lemn, pe care să poți agață cheile. Știu că de astea are nevoie cam toată lumea și nu prisosește în nici o casă, așadar nu am mai zăbovit și le-am achiziționat. La Pepco le-am găsit.

Acestor ornamente le-am adăugat câte un ouț pirogravat iar ce-a ieșit m-a făcut foarte bucuroasă.
Am apucat să-l trag și pe Luca alături de mine, e drept că nu pentru foarte mult timp, dar a pirogravat și el unul dintre ouțele de lemn. Pirogravura este o îndeletnicire care necesită multă răbdare dar și foarte mare atenție pentru că te poți accidenta foarte ușor. Poate din cauza oboselii, și au am avut un mic incident astăzi, atunci când m-am fript puțin.
Pe cele două ouțe de care aveam nevoie am desenat câte un desen; unul cu niște păsărele iar altul cu Păunița Codrului. Le-am făcut în creion și nu a fost greu deloc. 🙂

Muzica noastră ambientală a fost a celor de la Beatles dar după ce am încărcat videoclipurile am primit notificare că am încâăcat drepturile de autor și ca urmare, a trebuit să schimb muzica, atașând una ambientală. S-a eliminat dialogul pe care l-am avut cu Luca dar și boscorodelile mele din timpul lucrului. Nu am știut de asta, dar de acum încolo nu se va mai repeta.

Nu ne-a luat mult timp și cele două ouțe erau gata. Mai trebuia să le montez pe cele două suporturi de chei.

Pentru a le atașa am folosit un pistol cu silicon și în doi timpi și trei mișcări, gata!

Ce anume m-a atras mai mult la acest suport de chei; faptul că are și ramă iar acolo voi pune o fotografie cu noi, toată familia reunită. Mă rog, aproape toată asta pentru că Răzvan e peste mări și țări și nu poate fi alături de noi, fizic. În rest, încă mai suntem în formulă completă și vreau să imortalizez  clipa.
Cu asta am încheiat și activitățile dedicate acestei sărbători. Acum așteptăm să ciocnim un ou roșu și să gustăm câteceva din bucatele tradiționale. Pe toate le-am făcut în casă și cu siguranță vor însoți dialogurile noastre în cel mai fericit mod.
Vă doresc Sărbători Luminate! și Hristos a înviat!

Școlărel de clasa a V-a – „Ciulin și lalele galbene”

Etichete

abilități practice copii, Școlărel de clasa a V-a, Pictură „Ciulin și lalele galbene”

Luca nu desenează și nici nu pictează. Nu-i place deloc și sunt extrem de rare momentele în care alocă timp acestui gen de activități. Am încercat de-a lungul anilor să-l pun în fața acuarelelor, vopselelor ori a creioanelor colorate și nu a avut nici o tragere de inimă.
Am tot insistat cu coloratul dar a existat un moment în care mi-a spus că mi-a dovedit că poate colora fără să depășească conturul și că-i cazul să mă opresc.
Cunosc copii care colorează și desenează mereu. Oriunde merg, iau cu ei culorile și cărți de colorat ori blocurile de desen și asta fac. Mie nu mi-a fost dat, la nici unul din băieții mei, cu toate că am cărat și eu găletușele cu materialele necesare.
Ca părinte trebuie să înțelegi, după ce ai epuizat toate armele din dotare, că nu este tragere de inimă și nici talent.
Nici eu nu-l am cu toate că ideile îmi roiesc prin cap cu miile și m-aș bucura dacă ar prinde viață pe hârtie.
Dar iată că zilele trecute, Luca a venit de la școală cu o pictură. Era extrem de încântat de ceea ce realizase.

Să știi că mi-am dat foarte tare silința. Am pictat o oră întreagă. Eu sunt foarte mulțumit și sper să-ți placă și ție!

Am privit la pictura lui și m-am bucurat; în primul rând, nu e întunecată. Luca a pictat, toată grădinița, numai „tablouri” negre. Un negru profund răzbătea din ele și atunci când mergeam să-l iau acasă, copiii îl pârau. El făcea ochii mari la mine și aștepta să-l dojenesc dar nu am făcut-o niciodată. Din contra, îi spuneam – ca să ne audă și copiii- ce frumoasă zi furtunoasă a făcut sau ce peisaj de noapte minunat a reușit să surprindă. El mereu mă îmbrățișa iar copiii rămâneau surprinși de reacția mea.
La fel s-a întâmplat și în școala primară, pe parcursul căreia puține picturi au scăpat de culoarea neagră. Poate veți întreba de ce nu am eliminat această culoare? Pentru că nu am considerat că ea este pericolul ci, din contra, am privit-o ca pe un barometru.

Acum s-a petrecut ceva. Nu știu ce, dar pe coala de hârtie au apărut

niște lalele galbene, un ciulin iar în spate este primăvara, mama!

Tot drumul până acasă a vorbit de pictura lui. Mi-a explicat de-a fir a păr ce anume a simțit atunci când a pictat-o și că a cam rămas în urmă cu niște lucrări.
Astea fiind întâmplările, am considerat că pictura cu ciulinul și lalele galbene trebuie să stea la loc de cinste, înrămată, în biroul lui.
Și asta am și făcut.
Cine știe ce mai urmează?