Ateliere educative alături de copii – Am bifat prima prezență la o „Școală de vară”

Etichete

Enciclopedia Larousse pentru copii, fișe IMP, fișă chestionar despre căluțul de mare, machete biologie, machetă Ciclul de viață al căluțului de vare, machetă joc Rechinul flămând, pictură pe sticlă

Era la final de lună iulie atunci când am primit un telefon de la o doamnă, Alina, cu care colaborez de multă vreme și cu care sunt pe aceeași lungime de undă. Îmi propunea să vin să țin un atelier la „Școala de vară” care era organizată în unitatea lor de învățământ, Școala Gimnazială din Manolea, comuna Forăști. M-a bucurat mult rostirea ei și am fost de acord, din prima, urmând ca până la întâlnire să mai vorbim la telefon pentru a finaliza detaliile.
Am dorit să fac alături de copii ceva inedit, adică o activitate pe care ei nu o mai exersaseră, așa aducând elementul de noutate absolută.
Și pentru că e vară iar cuvântul mare, nisip, plajă se aude la tot pasul, m-am gândit să aduc în fața copiilor o temă la subiect și am ales „Căluțul de mare”.
Știam ce impact are personajul asupra copiilor mai mici și speram ca și în rândul celor mari să fie așa. Spun asta pentru că am lucrat cu copii de gimnaziu, deci provocarea mai mare.
Așadar m-am pregătit cum se cuvine și m-am prezentat, în ziua și ora stabilită, în fața lor. Nu pot spune că am fost lipsită de emoții dar știam că sunt aptă să răspund la multe din întrebările ce vor putea veni din partea lor.
Am început cu o prezentare generală acolo unde, la un moment dat, am putut purta un dialog. Am pomenit de oceanele lumii și cum anume se numesc ele, de continentele aflate pe planeta asta dar și de vietățile care se ascund în apele mărilor și oceanelor.
Un sprijin de nădejde am avut în Enciclopediile Larousse dar și în fișele IMP, cele care de multe ori mă scot din impas.

Am dat fiecărui copil câte o fișă, pe ea fiind prezentat câte o vietate marină și i-am rugat să citească câteva noțiuni scrise acolo.                                    

Pentru a face atmosfera mai autentică, am pus pe mesele copiilor tot felul de scoici, melci ori mai știu eu ce animăluțe de mare dar și cutiile souvenir pe care le-am achiziționat din periplurile mele și unde se pot vedea corali, crabi, căluți de mare, melci și diferite scoici.

Apoi am vorbit, mai în amănunt, despre căluțul de mare iar aici copiii au aflat o sumedenie de informații, care mai de care mai interesantă. Bunăoară, nu știau că au de a face un un tătic special așa cum nu știau nici care este ciclul de viață al acestei vietăți atât de minunate. Momentul prielnic de a înțelege ce și cum stau lucrurile. Pentru asta, au lucrat cu macheta Ciclul de viață al căluțului de mare, acolo unde au trebuit să pună cartolinele la locul lor dar și să completeze un chestionar.

Le-a plăcut, au chicotit și au intrat în jocul meu, deschizându-se discuții importante datorită întrebărilor rostite. Am tot vorbit de branhii și aripiorele dorsale, de coroana de pe cap dar și de coada cu care se agață, de faptul că nu prea au prădători naturali fiind amenințați doar de om, acesta folosindu-i pentru fabricarea diferitelor medicamente.

O altă etapă a fost aceea a completării unei fișe a cărei cerință era legată de limba română. Au avut de pus în ordine alfabetică, de despărțit în silabe, de făcut propoziții cu sinonime, antonime și omonime. Dar marea dorință a lor a fost să ajungem la pictura pe sticlă, cea care a încununat toată activitatea noastră.
Pentru asta, am făcut o vizită geamgiului pe care l-am rugat să-mi pregătească 20 de sticle cu dimensiunea de 20X20 cm, câte una pentru fiecare copil, iar odată făcute eu le-am conturat imaginea pe care copiii trebuiau să o umple de culoare. Tot eu am adus și culorile necesare acestei activități la care am mai adăugat pensoane, farfuriuțe de unică folosință unde să punem vopseaua și șervețele umede, asta pentru ca totul să se desfășoare fără nici un impediment.

Dacă nu ați avut curiozitatea să vedeți cum se comportă copiii atunci când pictează pe stică, eu zic să nu mai zăboviți prea mult și cu prima ocazie să experimentați. 

Cred că dacă mai aveam modele nu se mișcau de la mese, atât de încântați au fost. Iar rezultate nu au întârziat să apară. 🙂

Pentru că trebuia să punem și un punct, nu am dorit a pleca înainte de a ne juca un joc, unul care să ne scoată din amorțeala statului la mese. Pentru asta am luat macheta unui rechin cu gura căscată, iar copiii au trebuit să-i arunce peștii în gură.

Au participat toate persoanele prezente acolo, de la copii la profesori, într-o atmosferă veselă și destinsă, așa cum îi stă bine unei zile de vacanță de vară.

Chiar dacă afară erau puțin peste 10 grade, atmosfera activităților noastre a fost mult mai caldă.
Mulțumesc doamnei directoare, doamnelor învățătoare și celor care au dorit să facem această activitate împreună. Pentru mine a fost o provocare căreia cred că i-am făcut față. Îmi doresc ca această colaborare să nu se stingă pentru că eu mai am multe povești în tolba mea de părinte.                               

Școlărel de clasa a V-a * S-a terminat și primul an din etapa gimnaziului

Etichete

Abilități practice pentru copii și mămici, Absolut tot de Nicola Yoon, cărți Editura Arthur, Școlărel de clasa a V-a, Ținutul Țânțarilor de David Arnold, felicitare absolvire, final de clasa a V-a, Miss Peregrine 3. Biblioteca Sufletelor Ransom Riggs

Am terminat! A terminat clasa a V-a!
De douăzeci și doi de ani de când sunt părinte, niciodată nu mi-am dorit cu mai multă ardoare să se termine școala. Și-mi pare rău că scriu asta dar așa simt.
A fost un an extrem de solicitant. Un an pe care nu l-am înțeles și am căutat mult până să deslușesc despre ce anume este vorba.
Un an în care cel mai greu de gestionat a fost socializarea (după Luca) și mesajele venite de la părinții proaspeților colegi pentru că ele au fost factorii destabilizatori.
De-a lungul anului școlar am parcurs toată paleta de sentimente. Din oră în oră, în clasă a intrat câte un profesor care s-a dorit a fi cel mai ascultat. E firesc! Fiecare vrea să fie respectat, ascultat și tratat cu maximă atenție. Iar în bancă a stat un școlar, cel care trebuia să facă față acestei schimbări majore. Unii pot, alții nu, alții se străduiesc.
M-am tot întors în clasa a V-a , cea pe care a parcurs-o Răzvan și nu am găsit atâtea probleme. Da, au fost și acolo dar nu legate de violență și de atâtea lupte în care copiii au devenit victime colaterale.
Am întâlnit oameni cu care am putut comunica și cu care am fost pe aceeași lungime de undă. Am întâlnit și oameni cu care vibrezi mai greu, că deh!, nu poți fi iubit și iubi pe toată lumea. Am cerut copilului să fie respectuos și să nu deranjeze orele și așa a fost, cel puțin așa mi-a fost transmis. În clasa asta nu puține au fost momentele în care din cauza zgomotului, nu s-au putut ține orele.
Am avut momente în care m-am simțit depășită, dar în care am știut că trebuie să caut rezolvarea. Unul dintre ele a fost acela când Luca mi-a cerut să-l retrag și să facem homeschooling. Un moment în care am știut că este epuizat pentru că după boală, reajuns în clasă, i-a venit să vomite de frică și nesiguranță.

-Ia-mă de aici! Te rog, nu mă lăsa!

Și l-am luat încercând să deslușesc cauza (de parcă n-aș fi știut-o) și mai ales s-o rezolv.
Da, știu prea bine că școala a devenit o junglă dar mă gândeam că la clasa a V-a e cam devreme să-ți fie frică să mergi acolo.
O clasă în care un coleg scuipă în sendvișurile celorlalți. O clasă în care ți se aruncă apa folosită la pictură între ochi. O clasă în care sticlele cu apă zboară de la un capăt la altul al sălii și unde niște dulapuri proaspăt montate gem sub ploaia de lovituri venite din piciorele unor copii nervoși.
De unde atâția nervi? Ce determină așa o încrâncenare la niște copii de 11 ani?
O clasă în care colectivul nu a reușit să se închege nici în ceea ce-i privește pe copii și nici pe părinții lor. Nu toți copiii sunt construiți să se impună cu pumnul și cu vocea ridicată. Eu i-am învățat pe ai mei că glasul ridicat este apanajul omului care a pierdut controlul iar pumnul ridicat este o consecință a proastei creșteri. Nu poți, la fiecare nerv deranjat, să lovești! Există cuvintele care adunate-ntr-un dialog, pot rezolva situații greu de conceput.
Dar dacă dialogul este al surzilor, degeaba!

S-a terminat! Toată lumea, profesori și copii sunt epuizați. Urmează o vară care acum pare lungă dar care se va sfârși foarte repede. O vară în care vom căuta să ne peticim sufletele și să găsim rezolvările cele mai bune la diferitele situații în care ne vom afla ori preconizăm că le vom avea. O perioadă în care voi căuta pârghiile pentru a deveni mai puternici și mai puțin înfricoșați. E greu, știu că e greu pentru că fac asta dintotdeauna.
Copiii vor mai crește și odată cu asta poate va veni și o așezare a lucrurilor, cel puțin așa sper.

Premierea a fost una încărcată de emoție. Au fost multe flori și sunt convinsă că multe promisiuni s-au spus în barbă. Așa se întâmplă la fiecare final de an, atunci când se face strigarea.

La premiere, indiferent de premiul luat, nu a existat decât o diplomă. Am întrebat diriginta dacă trebuie adus ceva și mi s-a spus că nu a mai putut pomeni și de problema asta în condițiile în care, pe final de an, s-a plătit pachetul necesar pentru limba engleză, de anul viitor. Valoarea lui, 80 de lei. N-am înțeles ce are asta cu cartea de la premiere, dar nu am insistat. Însă nu am putut să se termine clasa a V-a fără ca diploma primită, cea de la locul doi pe care l-a ocupat Luca, să nu aibă și elementul definitoriu: cartea.
Drept pentru care am pregătit un pachet cu cărți dar am confecționat și o felicitare. Sunt convinsă că peste ani va fi privită cu multă plăcere, așa cum s-a întâmplat și astăzi.

Pentru felicitare am avut nevoie de următoarele materiale:

carton de culoare neagră
o foaie cu modele destinată confecționării felicitărilor
fire de bumbac negru
fir auriu
bandă de mătase
un nasture
foarfece
bandă dublu adezivă
pistol de lipit

Am decupat cartonul de așa natură ca să-l pot plia. Pe o parte am lipit cartonul decorativ, peste care am atașat nasturele și ciucurele. Acesta l-am confecționat din firele de bumbac pe care le-am legat cu firul auriu. În interiorul felicitării, am lipit cu ajutorul benzii dublu adezive o bandă de mătase, iar deasupra ei am pus mesajul acestei felicitări.

În interior, felicitarea arată așa:

La exterior, felicitarea arată ca în imaginea de mai jos.

Cărțile pe care le-am oferit copilului, sunt:

Miss Peregrine 3. Biblioteca Sufletelor Ransom Riggs

Absolut tot de Nicola Yoon

Ținutul Țânțarilor de David Arnold

Ne-am îmbrățișat și ne-am bucurat de această reușită. Știu și eu, dar mai ales el, că dacă frica ar fi fost mai mică, energia canalizată la rezolvarea ei s-ar fi dus către materiile studiate și rezultatul ar fi arătat altfel. Eu i-am mulțumit școlarului pentru efortul depus și l-am asigurat că sprijinul meu nu va dispărea atâta vreme cât voi fi pe această lume.

Le doresc profesorilor, dar și colegilor, o vară senină, tihnită și revigorantă. Vine clasa a VI-a și lucrurile se vor complica tot mai mult. Se adaugă și fizica dar și o complexitate sporită a restului materiilor. Poate vara asta reușesc să mai elimin din încrâncenarea pe care o are față de istorie și geografie, cele care au atârnat așa de greu la media generală.
Vacanță plăcută!

S-a primit și o listă de lectură, cred că cea mai scurtă din câte am văzut vreodată și niște fișe cu exerciții recapitulative la matematică. Despre lectură, ea nu se va opri deloc, cu scrisul urmând să reînceapă după ce se termină sejurul la mare dar și vizita de la București, adică mijlocul lunii iulie.

Activități educative pentru copii – O fetiță spanioloaică

Etichete

abilități practice pentru copii, activități educatice copii, cartoline obiective turistice Spania, craft dansatoare din Spania, machete didactice, machete geografie, machete polistiren, machetă hartă Spania

Am avut bucuria de a confecționa un material pentru o fetiță de clasa a II-a. I-a fost solicitat un proiect iar alegerea a fost legată de Spania.
Pentru asta a fost necesar ca materialul să nu fie terminat, asta revenind în sarcina micuței eleve.
O hartă a Spaniei nu avea cum să lipsească. Pe ea am marcat șase orașe importante.

Pentru fiecare în parte am confecționat niște cartoline cu monumentele reprezentative ori cu festivalurile celebre, aici referindu-mă la cel de la Pamplona. Acestea au fost specificate de către mama copilului.
1. Barcelona – Sagrada Familia
2. Madrid – Palacio Real
3. Valencia – City of Arts and Sciences
4. Sevilla – Metropol Parasol
5. Granada – Alhambra
6. Pamplona – poza de la festivalul San Fermin

Cartolinele le-am făcut sub forma unor felicitări pe care le-am laminat dar nu integral. pentru că interiorul l-am lăsat fără folie, așa copilul putând scrie câteva cuvinte despre imaginea respectivă.                            

Un alt element pentru care am optat a fost acela al unui craft. M-am gândit că pentru o fetiță este tentant să meșterească ceva de genul. Cum suntem în Spania vă gândeați că poate lipsi o dansatoare? Ei bine, nu!

Iată cum am pregătit acest material inspirată fiind de site-ul make it your own. Am adus modificările de rigoare, în funcție de cum am văzut eu figurina finală.
Materialele de care aveți nevoie pentru a confecționa acest craft:
fetru de diferite culori
un tipar cu silueta dansatoarei
hârtia de filtru de la filtrele de cafea
ață de bumbac de diferite culori
strasuri de diferite culori
bandă decorativă
ornamente din mătase (eu am folosit flori galbene și roșii)
foarfece
pastă de lipit
bandă dublu adezivă
dantelă de mătase de diferite culori

Ar fi trebuit să pictez mâinile și fața dar nu am făcut-o. Am decupat silueta, apoi i-am confecționat o bluză din fetru și am atașat fusta. La mijloc am pus un brâu pe care am lipit câteva ștrasuri. Pentru a da senzația de înfoiat, am lipit două rânduri de volane din dantelă. Pentru păr am făcut două cercuri din ață de bumbac și i-am pus și-o floare, ca să fie elegantă. 🙂 La final, această dansatoare alături de colegele ei vor fi montate pe banda decorativă.

Ca de fiecare dată, abia aștept să văd reacțiile fetiței dar și a mamei. Mulțumesc pentru încredere!

L.E. Totul a fost ok. Coletul a ajuns iar eu sunt foarte fericită.

Ateliere educative alături de copii – Noapte * zi, rutina zilnică și altele legate de timp

Etichete

cartoline Rutina zilnică, Descoperim spațiul de la Editura Aramis, despre noapte și zi - fișe de completat, Despre noapte și zi - video, Discuții minunate alături de un mic școlărel - video, Editura Aquila, Editura Rao, Enciclopedia ilustrată a cunoaşterii, Școala Creștină Filadelfia, Fișă Zi și Noapte - potrivește imaginile, macheta ceas, machetă didactică echinocţii şi solstiţii, machetă didactică Jocul rutinelor”, Prima mea enciclopedie Larousse

Am avut nespusa bucurie de a fi invitată de o mămică și de o doamnă învățătoare la clasa unde micuțul școlărel tocmai a început activitatea. E în Clasa Pregătitoare la o școală particulară. Nu-mi era străină unitatea de învățământ, Școala Creștină Filadelfia, asta pentru că fiii mei au dat acolo producțiile la pian de-a lungul ultimilor ani.
Unitatea de învățământ pe care o pot frecventa de la cei de grădiniță la elevii din ultimul an de liceu este foarte frumoasă dar mai ales bine utilată și gândită. Multe detalii veți găsi accesând site-ul școlii și nu veți regreta, pentru cei din zonă ea fiind o alternativă demnă de luat în seamă. Și nu imposibil de frecventat având în vedere taxele anuale extrem de accesibile.

Buuun, introducerea fiind făcută să vă povestesc cum a fost, pentru că acum sufletul meu a așezat toate informațiile dar mai ales trăirile la locul lor.

M-am pregătit cu o temă care să vină în continuarea subiectului săptămânii, acesta fiind ceasul. La începutul săptămânii, la rugămintea mămicii, am confecționat un ceas, un mare ceas, cu diametrul de 80 de centimetri. Copiii au fost așa de încântați de el și au învățat-lucrat fiecare, încât doamna învățătoare a dorit să vin și cu o completare a temei. Și m-am gândit la noțiunea de noapte și zi dar și la rutina zilei.                         

În vederea întâlnirii cu cei mici, am confecționat mai multe materiale și fișe dar am și pregătit câteva cărți care să mă ajute la exemplificări. De un mare ajutor mi-au fost Descoperim spațiul de la Editura Aramis, colecția Cărțile mele; Prima mea enciclopedie Larousse, Editura Rao și Enciclopedia ilustrată a cunoașterii, Editura Aquila.

La ora stabilită, am pășit în incinta școlii și am ajuns într-o clasă unde se auzeau glasuri ca de clopoțel. Douăzeci de prichindei, eleganți și frumoși, așteptau sosirea mea. După ce ne-am prezentat am intrat direct în subiect. Iar ce-a urmat a fost fascinant.                          
E o plăcere să lucrezi alături de niște copii așa de destupați. Știau multe despre planeta noastră, despre satelitul natural al ei dar și multe altele.
Împreună am mai adăugat câteva noțiuni despre cum se învârte Pământul în jurul Soarelui, ce se întâmplă atunci și cum iau naștere anotimpurile dar și despre diferențele orare dintre regiuni. Aici am avut ca ajutor macheta confeționată de mine, cea cu echinocții și solstiții.

Am trecut apoi la completarea a două fișe. Le atașez mai jos pentru a le vedea dar și a le folosi dacă este nevoie. Copiii au îndrăgit activitatea, cu atât mai mult cu cât fiecare a trecut și a completat diagrama pe care doamna învățătoare a făcut-o și pe tablă.

Despre zi și noapte fișe de completat.

Următoarea etapă a fost destinată tot unei fișe iar aici copiii au trebuit să pună cuvintele lipsă, pentru a întregi propozițiile.

Multe remarci s-au auzit în timp ce se completau propozițiile. Unii dintre copii au apucat și să coloreze cercul în care erau reprezentate cele două noțiuni. Restul urma să facă acest lucru acasă.

Fișa ce a urmat a cerut foarfece și lipici și puțină îndemânare. De ce? Pentru că niște pătrățele trebuiau tăiate și puse la locul potrivit. Aici au fost copii care nu prea mânuiau foarfecele cu ușurință dar eu nefiind străină de acest fapt, am ajutat unde a fost nevoie. Sunt mici și au timpul necesar de a învăța și asta. 🙂

Am vorbit, mai apoi, despre rutina zilnică. Mai e nevoie să vă spun ce multe pot povesti acești copii minunați? După ce am explicat ce anume înseamnă rutină, fiecare a povestit despre ce face el.

Dar pentru că sunt momente în care activitățile noastre zilnice sunt diferite, am confecționat un material în care am punctat fiecare moment al zilei, dar nu personalizat ci la modul general. Cartolinele le găsiți mai jos. Eu una le-am printat, asta după ce le-am făcut în limba română, le-am laminat, decupat și înfrumusețat. Am atașat un scai și le-am montat pe un material care mi-a permis acest lucru; o mochetă foarte subțire. 🙂

După ce am vorbit despre acestea, am scos toate cartolinele iar copiii au reconstituit întreg tabloul. Au fost cartoline exact câte trebuiau având în vedere că în clasă sunt 20 de elevi și o doamnă învățătoare. 🙂

Ultima etapă și cea mai antrenantă a fost Jocul rutinelor. Aici am confecționat o machetă pentru a mă ajuta. Pe ea existau cinci hexagoane, trei pentru zi și două pentru noapte, pe hexagon fiind atașate pictograme cu activitățile zilnice. Copilul vedea și învârtea hexagonul ales iar imaginea care îi cădea trebuia analizată. Am avut multe cazuri în care s-a vorbit despre activitatea personală atunci când vine vorba despre mic dejun, prânz ori cină sau mai știu eu ce alt moment al zilei. Copiii au tendința de a spune multe dar am canalizat discuția pe noțiuni generale fără a particulariza în amănunt.

Am constata că timpul zboară cu așa mare repeziciune când faci ceva plăcut că nici bine nu am început și a trebuit să terminăm. Le-am mulțumit pentru găzduire, ei m-au aplaudat, ne-am îmbrățișat și drăgălit și ne-am promis că o să ne mai revedem.
Doresc să-i mulțumesc doamnei Nicoleta Andronic, mămica ce a înlesnit întâlnirea dar și doamnei învățătoare Adina Diaconița, pentru că mi-au permis acest lucru. Am lăsat să treacă două zile de la întâlnirea cu micii școlari pentru ca să pot scrie, cu prețuire, despre această întâmplare care mi-a bucurat sufletul. Abia aștept să îi revăd!

Machete didactice – Ce materiale se pot folosi pentru o lecție de grad I, alături de cei mai mici copii?

Etichete

machete albinuțe, machete didactice, machete flori de pictat, machete polistiren, machete proiect de grad I, machetă raft fagure, machetă stup de albine

După cum spuneam și ieri, lecțiile finale de grad I, ținute alături de copiii de 3 ani, mi se par extrem de grele și solicitante. Nu știi cum reacționează copiii mai mari, nu mai pomenesc de adulți, atunci când este o astfel de întâlnire.
Am văzut copii foarte buni, adică descurcăreți și dezinvolți, cu o grămadă de cunoștințe, care în activitatea de zi cu zi nu aveau nici o problemă în a explica și argumenta ceea ce știu. Ei bine, atunci când mai asista cineva străin, ori cu ocazia unor cercuri/lecții deschise acești copii nu mai colaborau deloc nefiind în stare să-și stăpânească emoțiile.
Am văzut preșcolari care fiind îmbrăcați festiv, nu așa ca în fiecare zi, în loc să fie atenți la ceea ce spunea ori făcea educatoarea ei își „tipăreau” vestimentație:
băieți care având bretele atât le trăgeau că la un moment dat îți era teamă să nu se lovească cu ele peste față
fete care stăteau numai cu fustele de tul în cap ori își smulgeau cataramele sau accesoriile de pe rochițe
și exemplele sunt multe și variate. A nu se înțelege că am ceva de obiectat la aceste tipuri de manifestări, firești dealtfel la vârstele despre care vorbim.
Dar asta este regula și atunci când trebuie să susții acest ultim test, nu contează câți ani au copiii ori ce grupă păstorești.
Te pregătești oricum și depui, în marea majoritare a cazurilor, un efort susținut, extrem de costisitor dar care nu ți-e necunoscut.
Deci, jos pălăria pentru doamnele care se înhamă la astfel de lecții demonstrative. E valabil și în cazul cercurilor, acolo unde numărul priivitorilor este substanțial mai mare.
Pentru ultimul proiect la care am colaborat, a trebuit să confecționez materiale care să fie folosite și manevrate de niște copii de 3 ani.
Conform proiectului doamnei, am confecționat zece flori, dar nu le-am terminat, acest lucru revenind copilașilor. Ei le vor picta, tehnica aleasă fiindu-mi necunoscută. Vor trebui să coloreze petalele florilor pentru ca albinele să poată veni și hrăni. Am optat pentru ca florile să stea în picioare, impactul vizual fiind mai mare dar și mai frumos. Florile au avut aceeași formă și dimensiune, petalele urmând a avea culori diferite. Chiar și așa, neterminate, ele arată foarte frumos. Ai senzația că ești într-un lan de margarete! 🙂

Un alt material pe care l-am confecționat a fost acela a unui stup. Diferența față de cele meșterite până acum a fost aceea că cei mici trebuiau să poată intra în stup. Pentru asta am atașat stupul pe o coală de carton, ea dându-mi posibilitatea ca acesta să stea în picioare dar și să poată „adăposti” copiii/albinuțele. Coala de carton este împăturită în trei și când se desface, lateralele permit rămânerea stupului în poziție verticală. Evident că bucata de polistiren a fost fixată pe placa de carton pentru a face corp comun. Înălțimea lui este de 1.30metri.

Nu puteau lipsi albinele.

A fost necesar și un raft fagure, de care v-am povestit zilele trecute, iar copilașii vor prezenta pe el prăjiturelele pe care le vor „coace”. Dimensiunea lui este 1m/50 cm.

Nu cred că trebuie să mai adaug cu câtă bucurie am lucrat, dar mai ales, colaborat. E o plăcere să vezi oameni dedicați, plini de idei și bune intenții. Ce urmează… cam știm!

Școlărel de clasa a V-a – Meștereli cu sufletul deschis

Etichete

abilități practice copii, craft pentru Paște, Cum pirogravez un ouț de lemn - video, Ouț cu păsărele - pirogravură - video, Ouț cu Păunița Codrului - pirogravură - video, ouțe de lemn, ouțe pirogravate

Daaa! Am terminat totul! Și salata boeuf și drobul, borșul, coptura dar și ouăle colorate. Și totuși ceva rămăsese neterminat. Știam ce, pentru că a trebuit să-mi pregătesc materialele necesare dar am dorit să pot lucra în tihnă și fără frica de a nu fi terminate restul treburilor sărbătorii Pascale.
De multă vreme aveam în cap încă o partidă de pirogravat, alături de Luca, vedeta meșterelii fiind oul, cum altfel, dar îmi trebuia un suport pe care să-l încorporez pentru a-i da și o altă utilitate. Așa, pericolul de a fi aruncat într-un sertar ori chiar mai rău, la gunoi, find eliminat. Cel puțin așa suna gândul meu.
Știam că la un moment dat o să apară ceva pentru că nu de puține ori am pățit la fel. Am învățat că sunt situații în care graba nu duce la nimic bun și că așteptarea îți poate oferi variante mult mai bune.
Așa a fost și de data asta.
În căutarea unui cadou pentru Luca, de Iepuraș, am găsit și niște ornamente din lemn, pe care să poți agață cheile. Știu că de astea are nevoie cam toată lumea și nu prisosește în nici o casă, așadar nu am mai zăbovit și le-am achiziționat. La Pepco le-am găsit.

Acestor ornamente le-am adăugat câte un ouț pirogravat iar ce-a ieșit m-a făcut foarte bucuroasă.
Am apucat să-l trag și pe Luca alături de mine, e drept că nu pentru foarte mult timp, dar a pirogravat și el unul dintre ouțele de lemn. Pirogravura este o îndeletnicire care necesită multă răbdare dar și foarte mare atenție pentru că te poți accidenta foarte ușor. Poate din cauza oboselii, și au am avut un mic incident astăzi, atunci când m-am fript puțin.
Pe cele două ouțe de care aveam nevoie am desenat câte un desen; unul cu niște păsărele iar altul cu Păunița Codrului. Le-am făcut în creion și nu a fost greu deloc. 🙂

Muzica noastră ambientală a fost a celor de la Beatles dar după ce am încărcat videoclipurile am primit notificare că am încâăcat drepturile de autor și ca urmare, a trebuit să schimb muzica, atașând una ambientală. S-a eliminat dialogul pe care l-am avut cu Luca dar și boscorodelile mele din timpul lucrului. Nu am știut de asta, dar de acum încolo nu se va mai repeta.

Nu ne-a luat mult timp și cele două ouțe erau gata. Mai trebuia să le montez pe cele două suporturi de chei.

Pentru a le atașa am folosit un pistol cu silicon și în doi timpi și trei mișcări, gata!

Ce anume m-a atras mai mult la acest suport de chei; faptul că are și ramă iar acolo voi pune o fotografie cu noi, toată familia reunită. Mă rog, aproape toată asta pentru că Răzvan e peste mări și țări și nu poate fi alături de noi, fizic. În rest, încă mai suntem în formulă completă și vreau să imortalizez  clipa.
Cu asta am încheiat și activitățile dedicate acestei sărbători. Acum așteptăm să ciocnim un ou roșu și să gustăm câteceva din bucatele tradiționale. Pe toate le-am făcut în casă și cu siguranță vor însoți dialogurile noastre în cel mai fericit mod.
Vă doresc Sărbători Luminate! și Hristos a înviat!

Școlărel de clasa a V-a – „Ciulin și lalele galbene”

Etichete

abilități practice copii, Școlărel de clasa a V-a, Pictură „Ciulin și lalele galbene”

Luca nu desenează și nici nu pictează. Nu-i place deloc și sunt extrem de rare momentele în care alocă timp acestui gen de activități. Am încercat de-a lungul anilor să-l pun în fața acuarelelor, vopselelor ori a creioanelor colorate și nu a avut nici o tragere de inimă.
Am tot insistat cu coloratul dar a existat un moment în care mi-a spus că mi-a dovedit că poate colora fără să depășească conturul și că-i cazul să mă opresc.
Cunosc copii care colorează și desenează mereu. Oriunde merg, iau cu ei culorile și cărți de colorat ori blocurile de desen și asta fac. Mie nu mi-a fost dat, la nici unul din băieții mei, cu toate că am cărat și eu găletușele cu materialele necesare.
Ca părinte trebuie să înțelegi, după ce ai epuizat toate armele din dotare, că nu este tragere de inimă și nici talent.
Nici eu nu-l am cu toate că ideile îmi roiesc prin cap cu miile și m-aș bucura dacă ar prinde viață pe hârtie.
Dar iată că zilele trecute, Luca a venit de la școală cu o pictură. Era extrem de încântat de ceea ce realizase.

Să știi că mi-am dat foarte tare silința. Am pictat o oră întreagă. Eu sunt foarte mulțumit și sper să-ți placă și ție!

Am privit la pictura lui și m-am bucurat; în primul rând, nu e întunecată. Luca a pictat, toată grădinița, numai „tablouri” negre. Un negru profund răzbătea din ele și atunci când mergeam să-l iau acasă, copiii îl pârau. El făcea ochii mari la mine și aștepta să-l dojenesc dar nu am făcut-o niciodată. Din contra, îi spuneam – ca să ne audă și copiii- ce frumoasă zi furtunoasă a făcut sau ce peisaj de noapte minunat a reușit să surprindă. El mereu mă îmbrățișa iar copiii rămâneau surprinși de reacția mea.
La fel s-a întâmplat și în școala primară, pe parcursul căreia puține picturi au scăpat de culoarea neagră. Poate veți întreba de ce nu am eliminat această culoare? Pentru că nu am considerat că ea este pericolul ci, din contra, am privit-o ca pe un barometru.

Acum s-a petrecut ceva. Nu știu ce, dar pe coala de hârtie au apărut

niște lalele galbene, un ciulin iar în spate este primăvara, mama!

Tot drumul până acasă a vorbit de pictura lui. Mi-a explicat de-a fir a păr ce anume a simțit atunci când a pictat-o și că a cam rămas în urmă cu niște lucrări.
Astea fiind întâmplările, am considerat că pictura cu ciulinul și lalele galbene trebuie să stea la loc de cinste, înrămată, în biroul lui.
Și asta am și făcut.
Cine știe ce mai urmează?

Activități educative copii – Despre ouă și Spiriduși dar mai ales despre cum putem învăța firesc și plăcut

Etichete

abilități practice pentru copii, activități educative copii, Găina buclucașă - joc de îndemânare - video, machete didactice, machetă joc Găină, ouțe încondeiate din polistiren, planșă cu ouțe pentru încondeiat, postament ouțe pentru activități matematice/limba română

Vine vacanța!
Pentru mine, prilej de bilanț.
De ce spun asta? Pentru că s-au adunat mai multe săptămâni de când, prin amabilitatea doamnei Ana, o dăscăliță adevărată din urbea noastră, am demarat un proiect. Nu are un nume dar are mult suflet, determinare, implicare și bucurie.
Bucuria de a pune umărul pentru a mai interveni la îndulcirea dezastrului care este în învățământ.
Știu, sună crâncen, dar asta este! O deformare a procesului de învățământ, o încărcare nejustificată a programei, o eliminare a ceea ce era bun pentru a face loc unor manuale ce nu au darul de a deschide mințile copiilor.
S-a eliminat noțiunea de Abecedar din vocabularul copiilor, ea fiind înlocuită de mult mai pomposul CLR.
Cărțile mici, aerisite, au fost înlocuite de manuale supradimensionate pline de ambiguități.
Știu, vor fi voci care vor spune că nu sunt abilitată să fac asemenea remarci dar ca un participant activ al acestui proces de învățământ, pot trage un semnal de alarmă. Studiile naționale arată că avem o rată nepermis de mare de analfabeți funcționali și dacă a fost tras semnalul ăsta de alarmă, de ce nu se face nimic?
Pentru cine nu știe:
Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial.

Unde sunt vocile celor din învățământ, cei care stau, efectiv, la catedră nu cei care sunt în minister?
Unde sunt vocile profesorilor, cei care se luptă, la clasă, cu acest fenomen?
Unde este societatea civilă și ce face ea pentru a remedia acest neajuns? Acești copii vor deveni părinții de mâine, cei care vor avea grijă ca noi, cei de acum, ca să ne putem duce bătrânețile liniștite.
Dar toate astea par niște utopii!
Care bătrâneți?
Care părinți?
Care copii?

Știu, e foarte trist și îngrijorător, dar dacă stăm toți deoparte și nu facem nimic, unde ajungem? Trebuie o mobilizare masivă, o comunicare și un dialog între părți, pentru că dacă se continuă în direcția asta trebuie să ne facem bagajele și să plecăm unde vedem cu ochii.
S-au schimbat toate datele problemei dar au rămas niște constante: prima, și cea mai importantă, este că educația se face acasă! Preponderent acasă!
NU AȘTEPT, EU – PĂRINTE, SĂ FACĂ ASTA DOAMNA EDUCATOARE, ÎNVĂȚĂTOARE, PROFESOARĂ!
Eu, mamă/tată, încep asta din momentul în care a apărut copilul în viața mea. Doamna la grădiniță, școală și ce mai urmează, completează necunoscutele și șlefuiește copilul, elimină din obstacolele pe care, poate, un părinte le are.
Dar nu aștept totul de la unitățile de învățământ.
Eu nu-l învăț nimic, nu-i vorbesc despre regulile ce trebuie respectate de membrii unei comunități, nu-i dau niște repere pentru că-l demotivez, stresez, obosesc ș.a.m.d.
Îi pun televizorul în priză, să-l învețe Gumball cum să vorbească, cum să urle, cum să scuipe și să-și arunce mucii pe jos și tot așa. Iar unii dintre noi își adoră odraslele pentru că fac aceste lucruri. Pentru că au tupeu!
Și așa e cam târziu și trebuie să intervenim cu maximă seriozitate!
Un dascăl nu are resursele necesare și nici timpul pentru a pregă atâtea materiale necesare unei lecții, în fiecare zi. Efortul nu se poate face, oricâtă bunăvoință ai avea. Eu mă pregătesc câteva zile pentru o întâlnire și confecționez materialele necesare desfășurării întâlnirii, fiecărui elev în parte. Așa el poate completa, scrie, desena pe materialul propriu pe care, mai apoi, îl ia acasă.
Este costisitor dar mai ales mâncător de timp. Și când te gândești că marea majoritate a claselor au câte 30 de copii?
De aceea, doresc a adresa părinților care vor citi aceste rânduri, îndemnul de a continua munca/jocul acasă, de a asculta copilul, de a-i citi și de a-l îndruma efectiv, nu numai din vorbe.
Multă lume nu dispune de foarte mulți bani dar există modalități prin care se poate ajunge la scopul dorit și fără un buget exagerat.
Bunăoară, sunt acele Cluburi de lectură, sprijinite de Editura Arthur, care înlesnesc accesul la carte și care înseamnă atât de mult! Nu trebuie, dacă nu se poate, să achiziționați toată oferta unei luni (cam trei-patru volume) dar unul îl puteți lua. Cu nici 20 de lei, vocabularul celui mic, dar mai ales orizontul, se lărgește cum nici nu bănuiți.
Nu întrebați:

Dar e musai?

pentru că DA, e musai să investiți în educația propriului copil, cel puțin până el termină cele zece clase obligatorii.
Am un mare of pentru că întâlnesc copii destupați, deștepți, ca un burete, dornici de a afla cât mai multe și e mare păcat să se irosească zăcând în fața unor ecrane. Nu spun ca ele să fie eliminate, că nu se poate – asta este era în care trăim- dar să nu fie doar ele, ore în șir!
Vă rog să vă gândiți, fiecare în intimitatea lui, și să alegeți ce-i mai bun pentru propriul copil! Acum, când sunt în plină formare!

Dar să revin la ultima întâlnire pe care am avut-o cu Spiridușii, înainte de vacanță și sărbători.
Nu știți cum mă așteaptă și ce bucuroși sunt! Și eu trăiesc aceleași sentimente și caut să le aduc în atenție tot soiul de activități care să completeze munca de zi cu zi a doamnei de la catedră.
Astăzi a fost o recapitulare, pentru că jocul pe care l-am abordat, acolo unde ca postament am avut patru ouțe încondeiate, ăsta a fost: recapitulare la limba română și la matematică.

Într-un coșuleț am avut printate și laminate toate literele alfabetului dar și numerele până la 31. Asta a fost specificația doamnei, de care am ținut cont.

Am împărțit colectivul de copii în patru echipe. Fiecare echipă a primit foi cu liniatură pentru lb. română dar și cu pătrățele, pentru matematică.
Jocul s-a desfășura așa:
se trăgeau câte 4 cartonașe din coș, două cu cifre și două cu litere, se spunea cerința, copiii o rezolvau – fiecare cu echipa lui – iar apoi puneau rezultatul pe ouțul lor.

După ce am făcut două simulări, am trecut la joc. A fost mi-nu-nat!

Au fost scrise cuvinte care încep cu litera F, s-au alcătuit propoziții în care toate cuvintele începeau cu o literă, au fost făcute socoteli și tot așa.

O oră întreagă a durat acest joc iar copiii mai-mai să renunțe la pauză. Dar am hotărât că e mai bine să fie cu măsură și după câteva minute de pauză, au revenit la „muncă”.
A urmat un joc pe care l-am fi jucat și acum, dacă nu ar fi trebuit să încheiem. 🙂

„Găina buclucașă” a fost cireașa de pe tort, a stârnit multe patimi și chiar câte o lacrimă în colțul ochiului. Imaginile vor vorbi singure.

După acest tur de forță ne-am așezat să încondeiem câte un ouț. De  data asta cu ajutorul cariocilor dar și a unor abțibilduri autocolante. Au desenat și ornat ouăle fiecare după propria imaginație. Nu au fost îndrumați nicicum ci au avut libertate totală.

Când au venit părinții după ei, copiilor nu le mai ajungeau gura în a povesti dar și mâinile pentru a arăta. Am invitat fiecare părinte să participe la jocul cu Găina și nu a refuzat niciunul. O chestie minunată a fost aceea că doar unul singur dintre ei a nimerit, acela fiind bunicul băiețelului care a făcut o sută de puncte dintr-o lovitură.

Am petrecut câteva ore de vis, cu multă veselie și antren cu jocuri palpitante, antrenante, cu momente de relaș dar și culoare. În clasă erau două ouțe mari, colorate de copii, ce întregeau atmosfera de sărbătoare.                           

Am primit, și eu, de la copii, o ghirlandă de ouțe lucrate de ei iar de la o fetiță, o felicitare specială. Mulțumesc frumos, Alessia! 🙂
Mi-aș dori să le rămână în suflețele aceste clipe atât de frumoase și adevărate!

Sărbători luminate!

Activități educative copii – „De Paște cu Țopăilă” dar și cu niște Voinicei

Etichete

abilități practice pentru copii, activități educative copii, De Paște cu Țopăilă, De Paște cu Țopăilă - video, Easter-Cut-and-Glue-Color-Worksheets-1, worksheet easter kiddyhouse.com

Astăzi am avut întâlnire cu niște Voinicei. O grupă de voinicei de 3 ani! 🙂
Am vrut să fac niște activități cu ei, așa, ca un preambul la sărbătorile ce vor veni peste câteva zile.

Am ales o cărticică cu o poveste în versuri pentru că știu că le este mai ușor unor copilași atât de mici să fie atenți atunci când există rimă.

Și am pornit la drum.

Partea în care Țopăilă a vărsat vopselele a fost extrem de gustată de copii. Au fost multe râsete dar și manifestări de bucurie. 🙂

Copiii de 3 ani nu au foarte multă răbdare, dar se știe, și tocmai ăsta a fost motivul pentru care am făcut  această alegere.

După ce au ascultat povestea, am trecut la o activitate pe care am considerat-o mai atractivă. Am printat, laminat, decupat și asamblat 24 de iepurași dar și ouțe în care se regăseau niște forme geometrice. Aici, datorită scaiului cu care erau prinse figurile, a fost mai interesant.

După ce le-am arătat cum se dau jos formele și cum se prind înapoi, pentru fiecare figură în parte am făcut un desen. Așa, copiii au putut asocia mai ușor forma și unde anume trebuie pusă.

Dacă doriți să le folosiți și să vă jucați cu ele, atașez fișierul de unde le puteți printa.

Easter-Cut-and-Glue-Color-Worksheets-1

Următoarea activitate a fost aceea în care niște ouă așteptau să fie colorate. Apoi, se cerea ca ele să fie unite, după culori. Fișa am luat-o de pe kiddyhouse.com dar am tradus-o în română.

Aici a fost o problemă pentru că cei mici, neavând răbdare să asculte ce anume se cere, au colorat ouăle cu aceeași culoare care era în dreptul fiecăruia. Când am văzut că nu pot să realizez ceea ce mi-am propus și cei mici nu înțeleg ceea ce le cer, am îndoit foaia în două, eliminând partea colorată și așa am reușit. Dar au fost copiii care au putut rezolva cerința din prima.

La final, am împodobit un ouț din carton colorat. Am pus pe el abțibilduri și benzi adezive cu modele.

După ce au pus ouăle la expoziție, i-am servit cu câte un ouț de ciocolată șii cred că asta a fost partea cea mai gustată. 🙂

Ne-am îmbrățișat și ne-am promis că ne mai vedem, ceea ce cu singuranță se va întâmpla. Sănătoși să fim!

Am plecat cu primăvara-n suflet și cu speranța că trebuie să punem mână de la mână să schimbăm ceva. E extraordinar de greu să lucrezi cu atât de mulți copii!

Școlărel de clasa a V-a – Vine Paștele? Mai facem o coroniță!

Etichete

abilități practice pentru copii, coroniță de Paște, ornamente din carton

Cu siguranță, dacă aș fi avut o fată, aceasta ar fi meșterit alături de mine fără ca eu să insist deloc. Și-am fi confecționat vrute și nevrute și ne-am fi întrecut care mai de care.
Dar nu am deci așa ceva nu rămâne decât la stadiul de vis.
Ce poți cere unor băieți atunci când vine vorba de decupat, asamblat cordeluțe de mătase ori mai știu eu ce altele care se fac la abilități practice? Poate unora le place dar alor mei nu li s-au prea lipit de mâini. Dar din când în când mai insist să mai meșterim câte ceva din acest domeniu, asta pentru că e multă culoare, multe texturi și idei nelimitate.
După îndelungi rugăminți, Luca mai cedează, poate că fața mea îi spune că ar fi bine să dea curs dorinței mele. Așa s-a întâmplat și de curând, atunci când a lăsat de la el și mi s-a alăturat. Ori poate eram eu prea dornică de așa ceva?! Nu mai știu. 🙂

Am mai pus de-o coroniță, asta pentru că-mi plac grozav și mă bine dispun. Și pe el. 🙂 Am aplicat altă tehnică față de cele meșteșugite anterior.
Dacă doriți să o confecționați aveți nevoie de:
o farfurie de carton
mai multe foi colorate unele simple altele cu modele pe care le veți decupa sub formă de ou

o panglică de mătase
lipici ori bandă dublu adezivă
foarfece

Am tăiat fundul farfuriei iar pe cercul rezultat am lipit ouăle decupate în prealabil.

Am ales să facem două coronițe, una eu și una el. Nu am folosit chiar același model la hârtie.

Noi am avut farfurii normale iar pentru a acoperi întreaga circumferință a cercului rezultat, au fost necesare 12 ouțe. Am ales să facem 6 simple și șase cu model. După ce toate au fost lipite, am atașat o panglică de mătase, mai lată.

A lui a ajuns la loc de cinste. A mea o voi oferi cuiva drag.
Voi ce mai meșteriți?