Ateliere educative alături de copii – „Ela” și Spiridușii din Nordul Moldovei. Strașnică întâlnire!

Etichete

ateliere pentru copii, „Ela cea fără de cuvinte” de Victoria Pătrașcu, Cristiana Radu, Cuvinte care au durut atunci când au fost rostite - video, cuvinte care dor - video, cuvinte ce se doresc auzite mai des - video, Căutăm cuvinte în ilustrațiile Cristianei Radu - video, Dedicație scriitoare - scrisoare, Editura Cartea Copiilor, Ela cea fără de cuvinte fișă de lucru clasa a II-a, Fișă de lucru clasa a II-a - Ela cea fără de cuvinte de Victoria Pătrașcu, Fragment lectură Ela - video, literatură pentru copii, machetă Borcanul cu licori amare, machetă Borcanul cu licori dulci, machetă Ela, Mesaj trimis de doamna Pătrașcu, micilor cititori, scrisoare dedicație de la doamna Pătrașcu pentru micii cititori

La reîntâlnirea de săptămâna asta, cu Spiridușii, nu am venit singură ci însoțită de Ela. Ela, o fetiță specială, delicată și suavă, cea pentru care cuvintele sunt foarte importante. Pentru cine nu știe, Ela este personajul zămislit cu multă pricepere de doamna Victoria Pătrașcu și cu care puteți face cunoștință dacă citiți Ela cea fără de cuvinte. Pentru noi, aici mă refer la mine și Luca, Ela este o veche cunoștință și nu trebuie să fim egoiști, ci să înlesnim această întâlnire și cu alți copii. Ceea ce am și făcut.

Îmi erau proaspete în minte reacțiile colegilor lui Luca, atunci când și alături de ei am am adus-o pe Ela. Am petrecut momente minunate care sunt convinsă că le-a rămas la suflet. De data asta, Spiridușii au reacționat într-un mod în care mi-aș fi dorit să fie văzut și de părinții lor dar și de alte persoane, importante pentru ei. Pentru că așa, putem înțelege de ce sunt așa de importante rostirile!                                   

Am citit povestea iar copiii au ascultat-o cu interes. Au citit și ei.

Mai apoi, i-am rugat să scrie pe o inimioară de hârtie un cuvânt care le-a fost adresat și care i-a durut sau deranjat. Rostirea lor face ca să fie mai ușor înțelegerea faptului petrecut dar și să tămăduiască.

Pentru a înțelege textul mai bine, am confecționat o fișă în care se regăsesc întrebări din poveste. Am parcurs aceste întrebări alături de copii și așa am avut ocazia să înțelegem, mai în amănunt, care sunt personajele, ce fac ele și ce anume învățăm din întâmplările lor.

Fișă de lucru clasa a II-a – Ela cea fără de cuvinte de Victoria Pătrașcu

Rând pe rând, întrebările pe care le-au pus Spiridușii și-au găsit răspunsul în poveste dar au venit și exemple din viața cotidiană, acolo unde cei mici au spus ce ar dori să audă și ce nu. Am controlat discuția pentru a nu se aluneca pe o pantă personală, nedorind a pătrunde în intimitatea familială a nici unui copil. Discuțiile au fost purtate de așa natură fără a se nominaliza cineva ori a se studia vreun caz concret.

Apoi a venit rândul Borcanelor cu licori, acolo unde copiii au pus cuvintele pe care le  iubesc, mângâie, încurajează și pe cele care sunt opusul primelor. Pe cele dulci în borcanul de culoare roșie iar pe cele amare în borcanul de culoare albastră.

A urmat un joc ce s-a dovedit a fi îndrăgit de copii: acela de a găsi cuvinte în ilustrațiile Cristianei Radu. Am insistat mai mult pe noțiunea de ilustrator și pe importanța lui iar copiii au zăbovit mai mult pe desene căutând tot soiul de detalii.

Surpriza am lăsat-o la final. Pentru că singură nu puteam face acest lucru, am rugat-o pe doamna Victoria Pătrașcu să le scrie micilor cititori câteva rânduri. Chiar dacă este extrem de ocupată, a avut bunăvoința de a-mi trimite câteva cuvinte pe care eu le-am transmis copiilor. Am printat, pentru fiecare în parte, dedicația doamnei Pătrașcu iar copiii au citit-o. La un moment dat, se auzea cum citeau în cor. Le-am mers la suflet dedicația iar faptul că au luat-o acasă, a contat enorm. Erau cuvinte adresate lor de o doamnă scriitoare!

Dedicație scriitoare

Ela și povestea ei le-a mers la suflet. Au înțeles ce importante sunt cuvintele, cum ele pot mângâia dar și răni. Poate de aceea este important să cunoaștem cât mai multe cuvinte pentru a le folosi așa cum se cuvine.                                     

Ateliere educative alături de copii – Despre toamnă dar nu ca „Fapt divers”

Etichete

Ana Blandiana, „Poeme fără Arpagic pentru cititorul cel mai mic” de Ana Blandiana, Întâmplări din grădina mea, cartoline ghicitori, Concursul de zbor - video, Editura Vizual 1997, Fapt divers - fișe de lucru poezie, literatură pentru copii, machetă didactică stadiile de dezvoltare ale fluturelui albastru, machetă prun, Prunul cu ghicitori - joc, Prunul cu grupuri de litere fișă de lucru, Pălăriile gânditoare Fapt divers de Ana Blandiana, regulamentul jocului Prunul cu ghicitori, Spiridușii citesc „Fapt divers” - video, Un secret de Ana Blandiana - video, Valeria Voicu

O zi de octombrie în care termometrele arată de dimineață 12 grade e una mai mult decât promițătoare cu atât mai mult cu cât astăzi urma să mă reîntâlnesc cu Spiridușii doamnei Ana.

Cerul a fost plumburiu dar nu a căzut nici un strop de ploaie, deci totul a fost mai mult decât minunat.
Eram nerăbdătoare să mă întâlnesc cu copiii cu atât mai mult cu cât a trecut destul timp de la ultima întâlnire și mai erau și câțiva nou veniți.
M-am pregătit mult pentru întâlnirea de astăzi și am căutat un subiect în ton cu anotimpul. De un real ajutor mi-a fost o discuție avută cu Luca în zilele trecute atunci când, povestind de pe la școală, a ajuns la un moment dat la o istorioară în care copiii s-au mirat de existența sucului de prune. Din întâmplare, chiar la noi în frigider era un suc de acest gen, unul cumpărat de Răzvan înainte de a pleca. Și așa gândul mi-a fugit la poeziile Anei Blandiana, cu care tocmai făcusem o cură în plină vară. Și iată că pofta a venit din nou.

Am ales Întâmplări din grădina mea, o cărticică pe care o avem în bibliotecă din martie 98 dar care este neprețuită. Ilustrațiile semnate de Valeria Voicu însuflețesc poeziile, făcându-l pe cititor să nu le mai uite.

Așa că, alături de Luca, ne-am bucurat de toate poeziile și atunci mi-a venit ideea să aleg una pentru a o lucra cu Spiridușii. Îmi plac poeziile și cred că este indicat a le aduce în fața copiilor. Au rimă și sunt mai ușor de memorat iar dacă pe lângă ele mai există și ilustrații pe măsură, mergem numai în câștig.

Pe lângă această carte am mai adus un paner plin cu fructele toamnei. Din el, în pauză, copiii au putut mânca mere și pere, prune și gutui, alune, nuci și struguri.

Am ajuns la ora stabilită și după ce ne-am bucurat de revedere și am făcut cunoștință cu cei nou veniți, le-am spus copiilor ce anume doresc să lucrăm astăzi. Le-am citit poezia aleasă, „Fapt divers”, după care i-am rugat și pe ei să o facă. E important pentru a exersa, cât de mult permite timpul, această îndeletnicire. Pentru că un copilaș a lipsit, fiecare a avut posibilitatea să citească câte două versuri. Iată cum a ieșit. 🙂

Apoi, un băiat a citit încă o dată toată poezia asta pentru a înțelege și mai bine despre ce este vorba. Pentru a aprofunda textul, am pregătit o fișă cu întrebări, ea fiind distribuită fiecărui copil pentru a putea lucra. Pe rând, toate întrebările au căpătat răspuns, cuvintele noi au fost explicate, iar întrebările care nu mai puteau aștepta și-au găsit răspunsul. O activitate foarte frumoasă la care au participat toți copiii. Vă rog să remarcați, în înregistrarea video, ce liniște a fost în clasă atunci când copiii au citit. Așa ceva nu mai este posibil în multe clase sau nu se mai întâmplă în multe clase, din nefericire. Respect, doamna Ana!

La întrebarea numărul opt din chestionar se cerea să se spună care sunt stadiile de dezvoltarea a fluturelui. Pentru că în poezie, viermele care nu era vierme ci omidă se transformă la final într-un fluture minunat. Pentru asta am adus macheta pe care o am de când Luca era la grădiniță, aceeași pe care am lucrat și cu colegii lui, pentru a o folosi și alături de spiriduși. Și a fost foarte frumos, copiii nefiind străini de aceste noțiuni.

Fapt divers – fișe de lucru poezie

În pauză am ronțăit niște alune de copac ce s-au dovedit a avea un mare succes în rândul copiilor. Am adus și eu dar și doamna Ana, iar ea, atunci când a desfăcut săculețul, pe lângă alune a mai găsit și o familie întreagă de greieri. Unul a sosit și în clasă și toată lumea l-a privit. 🙂 Poate la iarnă va cânta.

Când au revenit din pauză, primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a completa o fișă pe care o atașez mai jos. Cerința era să coloreze punele după diagramă. Fișa am intitulat-o

Prunul cu grupuri de litere

Pentru că nu a fost timp să o terminăm, doamna Ana le-a dat-o copiilor temă acasă și pe lângă asta să alcătuiască trei propoziții cu niște cuvinte din poezie.

Ne-am jucat, puțin, și cu ajutorul Pălăriilor gânditoare. Aici am folosit macheta carusel din dotare și după ce am explicat cum stă treaba cu fiecare pălărie, mare discuție s-a încins. Merită să încercați și asemenea abordare pentru ca să nu intervină monotonia. Copiii gustă fiecare noutate. Eu mi-am făcut un schiță de care m-am ghidat  și o atașez mai jos poate o veți considera utilă. Nu spun că e perfectă și că nu poate suferi îmbunătățiri dar eu am dorit să aduc în fața copiilor și o altă modalitate de a trata o poezie/text.  Când i-am povestit prietenei mele despre intenția mea, înainte de a merge în fața elevilor, s-a arătat mirată și m-a întrebat cum este să te identifici cu un vierme. Răspunsul meu a fost acela că nu-i vorba de un vierme ci de o omidă care, la final, are parte de cea mai frumoasă metamorfoză. Însă în contextul actual, mulți ar trebui să reflecteze la asta, aici referindu-mă la stadiul de vierme.

Pălăriile gânditoare Fapt divers de Ana Blandiana                                                

După ce am analizat toate pălăriile, am trecut la etapa finală, cea mai așteptată și mai gustată: Prunul cu ghicitori. Pentru asta am confecționat o machetă prun în care am atașat 29 de prune, aproape toate literele alfabetului. Alăturat, într-un coșuleț, am pus tot atâtea ghicitori, fiecăreia revenindu-i o prună din copac. Iată cum sună regulamentul jocului explicat de un elev.

Ghicitorile nu au fost așa de ușoare și au existat momente în care și noi ne-am încurcat. Cele două grupe constituite, „Furnicile” și „Păsările”, au avut ceva de furcă în găsirea răspunsurilor. La final, Păsările au ieșit învingătoare.

Am plecat cu inima plin de aromele toamnei dar și de glasuri cristaline de copii. Nu știu dacă puteți crede dar timpul a trecut atât de repede încât nici nu am început bine că a trebuit să terminăm. Pentru mine acesta este un barometru că desfășurarea a prins sufletele copiilor iar mintea a fost ocupată într-un mod plăcut.                          

„Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ți-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.”
Ana Blandiana

Ateliere educative alături de copii – Am bifat prima prezență la o „Școală de vară”

Etichete

Enciclopedia Larousse pentru copii, fișe IMP, fișă chestionar despre căluțul de mare, machete biologie, machetă Ciclul de viață al căluțului de vare, machetă joc Rechinul flămând, pictură pe sticlă

Era la final de lună iulie atunci când am primit un telefon de la o doamnă, Alina, cu care colaborez de multă vreme și cu care sunt pe aceeași lungime de undă. Îmi propunea să vin să țin un atelier la „Școala de vară” care era organizată în unitatea lor de învățământ, Școala Gimnazială din Manolea, comuna Forăști. M-a bucurat mult rostirea ei și am fost de acord, din prima, urmând ca până la întâlnire să mai vorbim la telefon pentru a finaliza detaliile.
Am dorit să fac alături de copii ceva inedit, adică o activitate pe care ei nu o mai exersaseră, așa aducând elementul de noutate absolută.
Și pentru că e vară iar cuvântul mare, nisip, plajă se aude la tot pasul, m-am gândit să aduc în fața copiilor o temă la subiect și am ales „Căluțul de mare”.
Știam ce impact are personajul asupra copiilor mai mici și speram ca și în rândul celor mari să fie așa. Spun asta pentru că am lucrat cu copii de gimnaziu, deci provocarea mai mare.
Așadar m-am pregătit cum se cuvine și m-am prezentat, în ziua și ora stabilită, în fața lor. Nu pot spune că am fost lipsită de emoții dar știam că sunt aptă să răspund la multe din întrebările ce vor putea veni din partea lor.
Am început cu o prezentare generală acolo unde, la un moment dat, am putut purta un dialog. Am pomenit de oceanele lumii și cum anume se numesc ele, de continentele aflate pe planeta asta dar și de vietățile care se ascund în apele mărilor și oceanelor.
Un sprijin de nădejde am avut în Enciclopediile Larousse dar și în fișele IMP, cele care de multe ori mă scot din impas.

Am dat fiecărui copil câte o fișă, pe ea fiind prezentat câte o vietate marină și i-am rugat să citească câteva noțiuni scrise acolo.                                    

Pentru a face atmosfera mai autentică, am pus pe mesele copiilor tot felul de scoici, melci ori mai știu eu ce animăluțe de mare dar și cutiile souvenir pe care le-am achiziționat din periplurile mele și unde se pot vedea corali, crabi, căluți de mare, melci și diferite scoici.

Apoi am vorbit, mai în amănunt, despre căluțul de mare iar aici copiii au aflat o sumedenie de informații, care mai de care mai interesantă. Bunăoară, nu știau că au de a face un un tătic special așa cum nu știau nici care este ciclul de viață al acestei vietăți atât de minunate. Momentul prielnic de a înțelege ce și cum stau lucrurile. Pentru asta, au lucrat cu macheta Ciclul de viață al căluțului de mare, acolo unde au trebuit să pună cartolinele la locul lor dar și să completeze un chestionar.

Le-a plăcut, au chicotit și au intrat în jocul meu, deschizându-se discuții importante datorită întrebărilor rostite. Am tot vorbit de branhii și aripiorele dorsale, de coroana de pe cap dar și de coada cu care se agață, de faptul că nu prea au prădători naturali fiind amenințați doar de om, acesta folosindu-i pentru fabricarea diferitelor medicamente.

O altă etapă a fost aceea a completării unei fișe a cărei cerință era legată de limba română. Au avut de pus în ordine alfabetică, de despărțit în silabe, de făcut propoziții cu sinonime, antonime și omonime. Dar marea dorință a lor a fost să ajungem la pictura pe sticlă, cea care a încununat toată activitatea noastră.
Pentru asta, am făcut o vizită geamgiului pe care l-am rugat să-mi pregătească 20 de sticle cu dimensiunea de 20X20 cm, câte una pentru fiecare copil, iar odată făcute eu le-am conturat imaginea pe care copiii trebuiau să o umple de culoare. Tot eu am adus și culorile necesare acestei activități la care am mai adăugat pensoane, farfuriuțe de unică folosință unde să punem vopseaua și șervețele umede, asta pentru ca totul să se desfășoare fără nici un impediment.

Dacă nu ați avut curiozitatea să vedeți cum se comportă copiii atunci când pictează pe stică, eu zic să nu mai zăboviți prea mult și cu prima ocazie să experimentați. 

Cred că dacă mai aveam modele nu se mișcau de la mese, atât de încântați au fost. Iar rezultate nu au întârziat să apară. 🙂

Pentru că trebuia să punem și un punct, nu am dorit a pleca înainte de a ne juca un joc, unul care să ne scoată din amorțeala statului la mese. Pentru asta am luat macheta unui rechin cu gura căscată, iar copiii au trebuit să-i arunce peștii în gură.

Au participat toate persoanele prezente acolo, de la copii la profesori, într-o atmosferă veselă și destinsă, așa cum îi stă bine unei zile de vacanță de vară.

Chiar dacă afară erau puțin peste 10 grade, atmosfera activităților noastre a fost mult mai caldă.
Mulțumesc doamnei directoare, doamnelor învățătoare și celor care au dorit să facem această activitate împreună. Pentru mine a fost o provocare căreia cred că i-am făcut față. Îmi doresc ca această colaborare să nu se stingă pentru că eu mai am multe povești în tolba mea de părinte.                               

Ateliere educative alături de copii – Despre aparatura electro-casnică cu Licurici-Scăpărici

Etichete

,, Miracolul electricităţii" de Beverley Birch, Ateliere educative alături de copii, Conectati la 220 sau Miracolul electricităţii, economisești!”, Enciclopedia ilustrată a cunoașterii Editura Aquila 93, fișă „Încercuiește obiectele care funcționează cu ajutorul curentului electric”, fișă „Numește și desenează obiecte din cameră care funcționează cu ajutorul energiei electrice”, fișă Curent electric sau baterii, fişă bec, Joc „Dacă nimerești, macheta bec, machetă Licurici-Scăpărici, Obiecte care funcționează cu ajutorul curentului electric 1 - video, Obiecte care funcționează cu ajutorul curentului electric- video, Prima mea enciclopedie Larousse - Știința

Din capul locului trebuie să vi-l prezint pe Licurici-Scăpărici. E un bec așa de vesel că nu ai cum rămâne morocănos în prezența lui.

Licurici-Scăpărici a fost meșterit pentru a fi prezent la întâlnirea cu niște copii minunați, mai bine zis – joacă alături de ei. Tema care s-a dorit a fi analizată se numește „Despre aparatura electrocasnică” și face parte din temele săptămânale ce se doresc a fi discutate alături de copii.
E destul de greu să ataci așa un subiect, dar cine spune că provocările nu au gust minunat, se înșală!
Mi-am adus aminte că am lucrat și alături de Luca acest subiect, așa că scheletul abordării îmi era în minte. A fost nevoie de o aprofundare și de confecționarea unor elemente care să-i atragă pe cei mici dar și să-i antreneze în discuții, ținând cont că acum trebuia să lucrez alături de douăzeci de copii nu de unul singur. Cum a fost acasă, cu Luca, puteți citi dacă accesați linkul de mai jos.

Conectati la 220 sau Miracolul electricităţii

În primul rând cărțile pe care le-am adus în atenția copiilor au fost cele de mai jos și consider indispensabilă prezența lor, ajutorul oferit fiind imposibil de cuantificat.

Prima mea enciclopedie Larousse – Știința

Enciclopedia ilustrată a cunoașterii Editura Aquila 93

Miracolul electricității de Beverley Birch

Evident că nu am avut răgazul necesar, în ora petrecută alături de cei mici, pentru a citit toate aceste cărți, dar le-am adus în fața lor pentru a exemplifica diferite afirmații, cu ajutorul imaginilor dar și pentru a ști ce anume să caute dacă vor fi interesați de subiect.
Nu putea lipsi experimentul cu electricitatea statică. A fost așa o mare agitație și nu l-au putut face toți, tot din lipsa timpului. 😦

Pentru asta am folosit o baghetă de plastic (de la un joc cu magicieni)
bucățele de hârtie ruptă mărunt
o căciulă de lână.

Pe repede-nainte am trecut la completarea unora dintre fișe, restul rămânând a fi terminate acasă ori alături de doamna, la școală.
Am insistat foarte mult pe noțiunile de prevenție și anume acelea de a nu băga în priză cuie, șurubelnițe ori mai știu eu ce alte obiecte metalice. De a nu se introduce, NICIODATĂ, în prăjitorul de pâine, cuțitul pentru a scoate felia de pâine. De a nu se pune în cuptorul cu microunde obiecte metalice ori veselă care are pe margini ornamente ce pot provoca destule neplăceri.

Un capitol aparte a fost acela în care am vorbit despre economisirea energiei electrice atunci când nu trebuie  să lăsăm becurile aprinse în încăperile în care nu este nimeni.
Un subiect care a fost amplu analizat de copii a fost acela legat de întrebarea: „De unde vine electricitatea?” Le-am explicat că așa cum noi ne luăm energia din hrana pe care o mâncăm tot așa și electricitatea dă energia aparatelor noastre. Am pomenit despre faptul că energia electrică poate avea mai multe surse. Copiii au știut o parte dintre ele și așa s-a vorbit despre apă și hidrocentrale, vânt și morile eoliene, soare și panourile solare. Am menționat faptul că unele surse sunt refolosibile iar altele, nu.
Pentru a fi mai drăguț, am confecționat o fișă bec, ca o felicitare, pe care copiii să poată scrie care sunt sursele refolosibile și care nu.

Spuneam de niște fișe pe care le-am confecționat în vederea acestei întâlniri. Ele sunt, de fapt, traduse și adaptate din ceea ce am găsit pe pinterest.

Odată aceste fișe terminate, mă rog, nu chiar pe toate, am trecut la jocul pe care mi-am propus să-l fac alături de copii, cel pentru care l-am confecționat pe Licurici-Scăpărici, joc intitulat „Dacă nimerești, economisești!”                                 

Fiecare copil a avut timp să arunce câte trei mingi. Dacă nimerea cele două orificii mici, primea 100 de puncte pentru fiecare și dacă nimerea orificiul mai mare, primea 50 de puncte. A fost așa un regret că s-a terminat ora încât l-am lăsat pe Licurici-Scăpărici la copii, pentru a se mai putea juca.
În ceea ce mă privește eu am arătat cam așa. 🙂

Am plecat cu bucuria în suflet de a mai fi petrecut o oră minunată alături de copii.
Vine vacanță și totul intră într-o pauză. Îmi doresc ca cei mici să aibă parte de atenția părinților, dar nu cea necesară traiului zilnic (mâncare, spălat etc) ci o atenție destinată sufletului. Poate vor găsi timpul necesar să se mai joace cu ei, dar mai ale, să le citească seara, la culcare.
Vă doresc o vacanță însorită, reconfortantă iar când ne vom revedea (cel puțin așa sper) să ne povestim aventurile și trăirile.
Mulțumesc doamnei Nicoleta Andronic și doamnei învățătoare, Adina Diaconița! A fost o reală plăcere colaborarea aceasta.

Ateliere educative alături de copii – Cum pot învârti cu folos niște grupuri de litere

Etichete

machetă învârtitoare cu grupuri de litere, machetă învârtitoare noapte și zi, Niște Spiriduși bâzzzâitori!

Atelierele pe care le-am făcut alături de copii, aici referindu-mă la cele de la începutul anului, au adus mari schimbări în modul în care le abordez. Având în vedere că acum nu mă mai adresez unui grup restrâns de copii ci unora de peste 20 de persoane, m-a determinat să caut abordări care să faciliteze interacțiunea fiecărui copil. Pentru că asta doresc eu la activitățile pe care le desfășor: fiecare copil să participe efectiv la ceea ce se întâmplă.
Atunci când el va atașa, scrie, învârti sau mai știu eu ce altă manevră, va privi și înțelege diferit dar mai ales va avea sentimentul utilității și al băgării în seamă. În activitățile tradiționale care se defășoară în școlile noastre, nu apucă să facă asta toți copiii, de obicei învățătorul apelând ori la cei mai băgăcioși ori la cei foarte buni. Nu este timp pentru pierdut și în acest fel, cei mai înceți ori mai nepregătiți asistă neputincioși la excluderea lor, puțin câte puțin. Nu afirm că se face acest lucru intenționat dar așa se desfășoară ostilitățile. Am exemple foarte proaspete în acest sens. 😦
Pe lângă fișele pe care le pregătesc fiecărui copil, dar și doamnei de la catedră, atunci când vine vorba de machetă trebuie să gestionez timpul în funcție de numărul copiilor cărora mă adresez. Și văd pe fețele lor ce mult contează asta. Sunt momente în care, în tumultul jocului, copiii nu au răbdare să-l aștepte pe cel încet să dea un răspuns și atunci îi rog să nu se grăbească, chiar dacă știu că asta-mi perturbă, puțin, mersul lucrurilor.
Încerc să îmbin jocul cu mișcarea, pentru a scoate copiii din amorțeala băncilor și pentru a aduce freamătul competiției.
Nu pot reda în cuvinte satisfacția celor mici și atitudinea lor din timpul desfășurării! E atât de mult entuziasm coroborat cu o relaxare dar și bucurie. Stările astea sunt transmise și părinților atunci când vin după ei, dar din nefericire, mulți dintre adulți nu au timp pentru niște dialoguri esențiale, de scurtă durată, alături de propriii copii. Totul este în grabă, totul pe repede-nainte, copilul rămânând cu bucuria neîmpărtășită de cele mai multe ori.
Cred că ar fi necesar ca și părintele să depună un efort în acest sens, adică al modalității în care interacționează cu propriul copil, pentru că așa cum se prezintă situația astăzi, suntem deficitari și la acest capitol.
Învățătoarele, educatoarele nu sunt bone și nici executanți ci niște parteneri care contribuie la șlefuirea copiilor, educația lor trebuind făcută acasă, de către părinți. De acolo, din sânul familiei, copilul își definește propria listă de valori, își însușește deprinderile elementare de conduită și comportament.
Revenind la atelierele mele dragi, am mai confecționat o învârtitoare, așa cum îmi place mie să-i spun, pentru ca cei mici să poată exersa cu zâmbetul pe buze, grupurile de litere.
Am folosit-o prima dată alături de Spiridușii doamnei Ana, atunci când am vorbit despre albine.

Atunci a fost amenajată să fie în ton cu lecția, adică plină de „miere”. Apoi am adaptat-o, transformând-o pentru a putea vorbi despre noapte și zi, învârtitoarea mea căpătând alte culori.

Dar am descris, pe larg, ce și cum am făcut aici și aici.

A trebuit să mai confecționez o învârtitoare, tot pentru grupuri de litere, iar de data asta am ales să atașez un semn al întrebării dar și unul al mirării, pentru a updata jocul. Aici nu mai trebuia să se spună doar cuvinte folosind grupurile de litere, ci să se facă propoziții cu ele, utilizând și semnele de întrebare și mirare.

Idei sunt, teme – câtă frunză și iarbă – rămâne doar să le îmbrăcăm adecvat pentru a le aduce în fața copiilor. Și ce-i mai frumos decât să lucrezi alături de ei?

Ateliere educative alături de copii – Noapte * zi, rutina zilnică și altele legate de timp

Etichete

cartoline Rutina zilnică, Descoperim spațiul de la Editura Aramis, despre noapte și zi - fișe de completat, Despre noapte și zi - video, Discuții minunate alături de un mic școlărel - video, Editura Aquila, Editura Rao, Enciclopedia ilustrată a cunoaşterii, Școala Creștină Filadelfia, Fișă Zi și Noapte - potrivește imaginile, macheta ceas, machetă didactică echinocţii şi solstiţii, machetă didactică Jocul rutinelor”, Prima mea enciclopedie Larousse

Am avut nespusa bucurie de a fi invitată de o mămică și de o doamnă învățătoare la clasa unde micuțul școlărel tocmai a început activitatea. E în Clasa Pregătitoare la o școală particulară. Nu-mi era străină unitatea de învățământ, Școala Creștină Filadelfia, asta pentru că fiii mei au dat acolo producțiile la pian de-a lungul ultimilor ani.
Unitatea de învățământ pe care o pot frecventa de la cei de grădiniță la elevii din ultimul an de liceu este foarte frumoasă dar mai ales bine utilată și gândită. Multe detalii veți găsi accesând site-ul școlii și nu veți regreta, pentru cei din zonă ea fiind o alternativă demnă de luat în seamă. Și nu imposibil de frecventat având în vedere taxele anuale extrem de accesibile.

Buuun, introducerea fiind făcută să vă povestesc cum a fost, pentru că acum sufletul meu a așezat toate informațiile dar mai ales trăirile la locul lor.

M-am pregătit cu o temă care să vină în continuarea subiectului săptămânii, acesta fiind ceasul. La începutul săptămânii, la rugămintea mămicii, am confecționat un ceas, un mare ceas, cu diametrul de 80 de centimetri. Copiii au fost așa de încântați de el și au învățat-lucrat fiecare, încât doamna învățătoare a dorit să vin și cu o completare a temei. Și m-am gândit la noțiunea de noapte și zi dar și la rutina zilei.                         

În vederea întâlnirii cu cei mici, am confecționat mai multe materiale și fișe dar am și pregătit câteva cărți care să mă ajute la exemplificări. De un mare ajutor mi-au fost Descoperim spațiul de la Editura Aramis, colecția Cărțile mele; Prima mea enciclopedie Larousse, Editura Rao și Enciclopedia ilustrată a cunoașterii, Editura Aquila.

La ora stabilită, am pășit în incinta școlii și am ajuns într-o clasă unde se auzeau glasuri ca de clopoțel. Douăzeci de prichindei, eleganți și frumoși, așteptau sosirea mea. După ce ne-am prezentat am intrat direct în subiect. Iar ce-a urmat a fost fascinant.                          
E o plăcere să lucrezi alături de niște copii așa de destupați. Știau multe despre planeta noastră, despre satelitul natural al ei dar și multe altele.
Împreună am mai adăugat câteva noțiuni despre cum se învârte Pământul în jurul Soarelui, ce se întâmplă atunci și cum iau naștere anotimpurile dar și despre diferențele orare dintre regiuni. Aici am avut ca ajutor macheta confeționată de mine, cea cu echinocții și solstiții.

Am trecut apoi la completarea a două fișe. Le atașez mai jos pentru a le vedea dar și a le folosi dacă este nevoie. Copiii au îndrăgit activitatea, cu atât mai mult cu cât fiecare a trecut și a completat diagrama pe care doamna învățătoare a făcut-o și pe tablă.

Despre zi și noapte fișe de completat.

Următoarea etapă a fost destinată tot unei fișe iar aici copiii au trebuit să pună cuvintele lipsă, pentru a întregi propozițiile.

Multe remarci s-au auzit în timp ce se completau propozițiile. Unii dintre copii au apucat și să coloreze cercul în care erau reprezentate cele două noțiuni. Restul urma să facă acest lucru acasă.

Fișa ce a urmat a cerut foarfece și lipici și puțină îndemânare. De ce? Pentru că niște pătrățele trebuiau tăiate și puse la locul potrivit. Aici au fost copii care nu prea mânuiau foarfecele cu ușurință dar eu nefiind străină de acest fapt, am ajutat unde a fost nevoie. Sunt mici și au timpul necesar de a învăța și asta. 🙂

Am vorbit, mai apoi, despre rutina zilnică. Mai e nevoie să vă spun ce multe pot povesti acești copii minunați? După ce am explicat ce anume înseamnă rutină, fiecare a povestit despre ce face el.

Dar pentru că sunt momente în care activitățile noastre zilnice sunt diferite, am confecționat un material în care am punctat fiecare moment al zilei, dar nu personalizat ci la modul general. Cartolinele le găsiți mai jos. Eu una le-am printat, asta după ce le-am făcut în limba română, le-am laminat, decupat și înfrumusețat. Am atașat un scai și le-am montat pe un material care mi-a permis acest lucru; o mochetă foarte subțire. 🙂

După ce am vorbit despre acestea, am scos toate cartolinele iar copiii au reconstituit întreg tabloul. Au fost cartoline exact câte trebuiau având în vedere că în clasă sunt 20 de elevi și o doamnă învățătoare. 🙂

Ultima etapă și cea mai antrenantă a fost Jocul rutinelor. Aici am confecționat o machetă pentru a mă ajuta. Pe ea existau cinci hexagoane, trei pentru zi și două pentru noapte, pe hexagon fiind atașate pictograme cu activitățile zilnice. Copilul vedea și învârtea hexagonul ales iar imaginea care îi cădea trebuia analizată. Am avut multe cazuri în care s-a vorbit despre activitatea personală atunci când vine vorba despre mic dejun, prânz ori cină sau mai știu eu ce alt moment al zilei. Copiii au tendința de a spune multe dar am canalizat discuția pe noțiuni generale fără a particulariza în amănunt.

Am constata că timpul zboară cu așa mare repeziciune când faci ceva plăcut că nici bine nu am început și a trebuit să terminăm. Le-am mulțumit pentru găzduire, ei m-au aplaudat, ne-am îmbrățișat și drăgălit și ne-am promis că o să ne mai revedem.
Doresc să-i mulțumesc doamnei Nicoleta Andronic, mămica ce a înlesnit întâlnirea dar și doamnei învățătoare Adina Diaconița, pentru că mi-au permis acest lucru. Am lăsat să treacă două zile de la întâlnirea cu micii școlari pentru ca să pot scrie, cu prețuire, despre această întâmplare care mi-a bucurat sufletul. Abia aștept să îi revăd!