Ateliere educative alături de copii – Cum pot învârti cu folos niște grupuri de litere

Etichete

, ,

Atelierele pe care le-am făcut alături de copii, aici referindu-mă la cele de la începutul anului, au adus mari schimbări în modul în care le abordez. Având în vedere că acum nu mă mai adresez unui grup restrâns de copii ci unora de peste 20 de persoane, m-a determinat să caut abordări care să faciliteze interacțiunea fiecărui copil. Pentru că asta doresc eu la activitățile pe care le desfășor: fiecare copil să participe efectiv la ceea ce se întâmplă.
Atunci când el va atașa, scrie, învârti sau mai știu eu ce altă manevră, va privi și înțelege diferit dar mai ales va avea sentimentul utilității și al băgării în seamă. În activitățile tradiționale care se defășoară în școlile noastre, nu apucă să facă asta toți copiii, de obicei învățătorul apelând ori la cei mai băgăcioși ori la cei foarte buni. Nu este timp pentru pierdut și în acest fel, cei mai înceți ori mai nepregătiți asistă neputincioși la excluderea lor, puțin câte puțin. Nu afirm că se face acest lucru intenționat dar așa se desfășoară ostilitățile. Am exemple foarte proaspete în acest sens. 😦
Pe lângă fișele pe care le pregătesc fiecărui copil, dar și doamnei de la catedră, atunci când vine vorba de machetă trebuie să gestionez timpul în funcție de numărul copiilor cărora mă adresez. Și văd pe fețele lor ce mult contează asta. Sunt momente în care, în tumultul jocului, copiii nu au răbdare să-l aștepte pe cel încet să dea un răspuns și atunci îi rog să nu se grăbească, chiar dacă știu că asta-mi perturbă, puțin, mersul lucrurilor.
Încerc să îmbin jocul cu mișcarea, pentru a scoate copiii din amorțeala băncilor și pentru a aduce freamătul competiției.
Nu pot reda în cuvinte satisfacția celor mici și atitudinea lor din timpul desfășurării! E atât de mult entuziasm coroborat cu o relaxare dar și bucurie. Stările astea sunt transmise și părinților atunci când vin după ei, dar din nefericire, mulți dintre adulți nu au timp pentru niște dialoguri esențiale, de scurtă durată, alături de propriii copii. Totul este în grabă, totul pe repede-nainte, copilul rămânând cu bucuria neîmpărtășită de cele mai multe ori.
Cred că ar fi necesar ca și părintele să depună un efort în acest sens, adică al modalității în care interacționează cu propriul copil, pentru că așa cum se prezintă situația astăzi, suntem deficitari și la acest capitol.
Învățătoarele, educatoarele nu sunt bone și nici executanți ci niște parteneri care contribuie la șlefuirea copiilor, educația lor trebuind făcută acasă, de către părinți. De acolo, din sânul familiei, copilul își definește propria listă de valori, își însușește deprinderile elementare de conduită și comportament.
Revenind la atelierele mele dragi, am mai confecționat o învârtitoare, așa cum îmi place mie să-i spun, pentru ca cei mici să poată exersa cu zâmbetul pe buze, grupurile de litere.
Am folosit-o prima dată alături de Spiridușii doamnei Ana, atunci când am vorbit despre albine.

Atunci a fost amenajată să fie în ton cu lecția, adică plină de „miere”. Apoi am adaptat-o, transformând-o pentru a putea vorbi despre noapte și zi, învârtitoarea mea căpătând alte culori.

Dar am descris, pe larg, ce și cum am făcut aici și aici.

A trebuit să mai confecționez o învârtitoare, tot pentru grupuri de litere, iar de data asta am ales să atașez un semn al întrebării dar și unul al mirării, pentru a updata jocul. Aici nu mai trebuia să se spună doar cuvinte folosind grupurile de litere, ci să se facă propoziții cu ele, utilizând și semnele de întrebare și mirare.

Idei sunt, teme – câtă frunză și iarbă – rămâne doar să le îmbrăcăm adecvat pentru a le aduce în fața copiilor. Și ce-i mai frumos decât să lucrezi alături de ei?

Școlărel de clasa a V-a * „Story cubes” de luna mai

Etichete

, , ,

Printre zilele ploioase și răcoroase care ne însoțesc această perioadă, se mai strecoară și câte una mai altfel. Adică una din aia care te invită să ieși din casă, să-ți mai speli mirosurile și timpanele cu senzații proaspete și noi.
Suntem pe final de an școlar, cerneala de pe teze nici nu s-a uscat și o oboseală – poate justificată- ne încearcă, școlari și părinți deopotrivă.
Nu știu dacă a mai fost an școlar de când sunt părinte în care să-mi doresc cu mai multă ardoare să se termine. Am obosit căutând să găsesc înțelesurile manifestărilor și atitudinilor celor care stau în fața noastră dar și lângă noi: profesorii, părinții, copiii.
Am parcurs un an fragmentat de multe pauze și, după mine, astea nu au adus o relaxare, ci dimpotrivă. Reluările cursurilor s-au desfășurat mai anevoios iar intratul în ritm, mai încet.
Despre prima clasă de gimnaziu care stă să se sfârșească voi mai povesti că multe sunt de zis.
Dar vreau să revin la natura care ne-a răsfățat și fără de care nu am putea trăi. Prin frumusețea și puritatea ei, are capacitatea de a ne scoate din momentele de depresie care ne tot dau târcoale. Mie, mamei, mai mult. 😦

Am luat cărțile și un joc și am plecat la soare, inegalabilul și preaîndrăgitul soare.
Luca a reușit să termine „Istoria lui Răzvan” despre care am povestit aici, iar eu să încep „Mâța vinerii” pe care o așteptam așa de nerăbdătoare. Nu pot vorbi nimic despre ea pentru că acum sunt în plin proces de lecturare. Și e foarte bine!

Locul în care mergem este același de câțiva ani buni, acolo având tot ce ne trebuie. Există un mic lac în stuful căruia, de anul trecut, locuiesc niște rațe sălbatice. Anul acesta am asistat la niște reprezentații de măiestrie în ale zborului, de care doar ne-am bucurat, neputând desluși sensul și nici mesajul transmis.

Pe lacul de care vă pomeneam e acum mare concert, asta pentru că broscărimea e în plin proces de curtare. Nu vreți să știți ce orăcăială este și pe câte voci!

Pentru că această întindere de apă are și un grătar, el se mai înfundă de la vegetația prezentă, iar atunci când îl cureți în josul lui se formează ca o cascadă a cărei zgomot este liniștitor.

Aici, pe acest tăpșan, de-a lungul anilor am citit o sumedenie de cărți frumoase pe care le-am asociat și cu mediul înconjurător, atunci când s-a putut. Dar nu prea ai cum să nu poți pentru că cerul, vegetația, îți oferă toate ingredientele. Iar în cărțile citite de noi se regăsesc aceste elemente.

Socul stă să înflorească, la fel ca și iasomia, iar celelalte flori care au ca timp de înflorire alte perioade ale anului vor veni să completeze paletă multicoloră.

Tura asta am fost inspirați și am luat cu noi și story cubes, excepționalul joc de care vă povesteam cu alte ocazii pe acest blog.                               

Și am mai tras câteva partide de relaxare iar pentru a exemplifica una dintre ele, puteți asculta cele câteva minute înregistrate. Bineînțeles că scopul acestor povestiri „confecționate” ad-hoc este acela al distracției, alegându-se variante cât mai hazlii.

De data asta nu am jucat doar în doi, mătușa lui Luca dorind a ni se alătura. Și a fost mai nostim!

Am plecat cu bateriile reîncârcate așteptând următoarea revedere care nu va fi prea târziu. Mâine – poimâine.                                                   

 

Școlărel de clasa a V-a – „Istoria lui Răzvan” de Horia Corcheș

Etichete

, , , , , , , ,

Am terminat cartea asta strașnică aproape odată cu terminarea anului școlar. Nu mi-am închipuit că poate fi atât de frumoasă așa cum mi-am dorit, din răsputeri, să găsesc o variantă care să facă înțeleasă  încâlcita istorie care se predă la clasă.
Chiar așa! Nu poate nimeni interveni pentru ca să se elimine această modalitate de a aduce în fața copiilor noțiunile legate de istorie? Aici e valabilă întrebarea și pentru geografie dar și pentru biologie.
În ceea ce ne privește, doamna de biologie a copilului este o profesoară care a reușit să-i atragă pe copii și să-i facă să îndrăgească materia predată de ea. E a nu știu câta oară când se dovedește că cel de la catedră are un rol atât de important încât poate determina un copil să îndrăgească ori urască o materie. Și poate că nu o urăște ci nu înțelege ce anume îi transmite.
Istoria de clasa a V-a e una foarte frumoasă dar greoaie, în care lumea antică dă năvală peste copiii de astăzi extrem de tehnologizați. Aceștia, la vârsat de 11 ani, nu înțeleg cum anume au reușit să trăiască oamenii de atunci, așa cum înțeleg ei această noțiune, dar mai ales de ce trebuie să memoreze atâtea denumiri și ani și … multele altele vechi de când lumea.
De-a lungul timpului eu am încercat să aduc în fața copiilor mei tot soiul de prezentări în care evenimentele istorice să fie pe înțelesul lor, să-i facă curioși.
Dacă primul meu băiat a fost fascinat de zei, de mitologie, jucând tot soiul de jocuri de strategie cum ar fi Zeus

și Age of Mythologys, din care a învățat firesc ce și cum a fost, Luca nu a avut aceleași preferințe trebuind să găsesc alte metode de a i le aduce în întâmpinare.

Pentru noi, istoria și geografia reprezintă adevărate pietre de încercare în procesul de învățare. Dar asta nu înseamnă că ne dăm bătuți!
În acest context, următoarea carte pe care Luca a ales-o pentru a fi citită a fost Istoria lui Răzvan, de Horia Corcheș, apărută la Editura Arthur. Nu a existat mare entuziasm atunci când a ales-o dar după primele rânduri starea s-a schimbat.
De ce? Pentru că aici, în această carte, istoria e altfel prezentată copiilor. Nu știu dacă poate fi un model de predare la clase dar, cu siguranță, reprezintă o alternativă prin care școlarul să privească diferit noțiunile respective.

Știu, nu este tratată istoria antică, cea pe care Luca a studiat-o anul acesta dar este un model și, dacă ne punem imaginația la încercare, putem lesne călători în trecut, așa cum face și personajul principal al cărții, Răzvan.

Așadar, în această carte acțiunea are loc în viitor, unul extrem de tehnologizat și care nu mai seamănă cu ceea ce trăim noi astăzi. Vechile forme de scriere, caietele, cărțile, sunt exponate de muzeu, dar Răzvan, descoperă în podul casei un cufăr în care sunt și niște caiete al bunucului (bunicului) său decedat. Dintre toate, cel mai tare i-a atras atenția caietul de istorie unde sunt relatate tot soiul de întâmplări din istoria românilor. O picătură de sânge căzută peste cerneala de pe caiet a făcut posibilă întoarcerea băiatului în timp. Și de aici începe toată aventura. Dar ce aventură!

Răzvan ține o corespondență electronică, sub formă de documente word, cu bunul lui prieten Sergiu, căruia îi împărtășește toate aventurile, emoțiile dar și învățămintele trase. În corespondența lor intervin, din când în când, și niște profesori – Istorescu, Grămătescu, Dexolescu, Literaturman- care analizează și scot în evidență greșelile celor doi copii.

Inițial, Răzvan își propune să se întâlnească cu un înțelept dar mai apoi uită de misiunea sa pentru alte scopuri mult mai personale.

Și finalul cărții este unul interesant, savurat de micul meu cititor.
Privind la testul pe care copilul l-a avut de dat la istorie, cea antică, acolo unde a avut de învățat despre tot imperiul Roman, mă gândesc ce bine ar fi fost să fi avut parte de niște incursiuni în timp. Sunt convinsă că altfel ar fi privit acțiunile lui Romulus și Remus, cei care în 753 î.H., pe malul fluviului Tibru, au întemeiat Roma.
Ori conflictele dintre Roma și Cartagina, cunoscute sub denumirea de războaie punice ar fi căpătat alte valențe. Dar totuși a avut noroc, asta pentru că în cartea scrisă de Horia Corcheș, Răzvan reușește să ajungă în timpul lui Burebista, pe care l-a vizitat după ce s-a întors dintr-o călătorie extrem de plicticoasă, de pe o insulă virtuală din Pacific. Și nu s-a oprit doar aici, reușind să ajungă să vorbească cu un dac de pe timpul lui Decebal și să aibă parte de ospitalitatea lui.

(…) observ că din direcția opusă se apropie o turmă de oi, mânată de la spate de un bărbat SOLID, Sergiulică, și cam spăimos, cu barba răvășită, cu părul lăsat în voie pe umăr. Cu o pelerină pe el ca o sperietoare din blană, de-ai fi zis că e un urs ascuns în blană de oaie.

– Stai colea, băiete, că îndată termin de băgat în țarc proastele astea (HAHAHA, așa le-a zis, PROASTELE astea) că așa-s ele, nu le prea duce mintea, și îi veni cu mine să îmi spui ce vânt te aduce pe aicea. Și ți-oi da să mănânci niște pastramă de oaie și să bei o cană de lapte. (pag. 67)

În încheiere, vă atașez un fragment din carte în lectura autorului. Spor la citit!

Școlărel de clasa a V-a – „Minciuni și spioni” de Rebecca Stead

Etichete

, , ,

Printre ultimele sosite în biblioteca noastră, mai bine spus a lui Luca, via Clubul de lectură de la școală, se află și cartea Rebecăi Stead, „Minciuni și spioni”.
Așa că nu a mai stat pe gânduri și curiozitatea l-a împins spre lectură dar și spre prima lui recenzie de carte. Până va veni momentul să aibă un blog personal, îl găzduiesc la sectorul lui adică „Școlărel de clasa a V-a”.
Așadar, Luca povestește…

În cartea „Minciuni și spioni” este vorba despre un băiețel de clasa VII-a pe care-l cheamă Georges dar lumea îl batjocorea Gorgeous (Minunatul). George avusese un prieten pe nume Jason, de fapt singurul lui prieten, care din nefericire s-a mutat în alt oraș. Cum era un copil mai retras, a rămas singur nereușind a-și face alt prieten.

La un moment dat în viața lui intră Safer, un băiețel care locuia în același bloc cu el dar care nu mergea la școală, învățând acasă. Ușor – ușor între cei doi băieți se leagă o prietenie.
Se hotărăsc să facă un Club de spionaj iar personajul pe care îl aleg spre a-l urmări este domnul X, un bărbat care locuia la etajul al patrulea din același bloc. L-au ales pentru că îl considerau un om ciudat, care are multe de ascuns.
Prin diferite tehnici, cei doi detectivi ajung să cunoască mai multe despre vecinul lor. Dar, din păcate, Georges nu știa secretul lui Safer care, de fapt, lucra pentru misteriosul domn, ajutându-l să-și ducă hainele la curățat dar și să-i plimbe cățelul.
În final se dovedește că cel pândit nu avea nimic de ascuns fiind un om normal. Poate vă întrebați dacă cei doi băieți au rămas prieteni, având în vedere faptul că Safer s-a dovedit a fi un mincinos. Dar nu! Georges l-a iertat pentru că, în definitiv, era vorba doar de-un joc și a considerat că Safer mai merită o șansă.
O carte despre prietenie și încredere peste care, dacă nu aveți altă alternativă, vă puteți apleca.

Activități educative copii – Cum s-au plimbat niște dinozauri printr-un parc din Slătioara

Etichete

, , , , , , , ,

Revin la Cercurile Pedagogice și provocările pe care le pot genera. Evident că temele se repetă nefiind așa de numeroase pentru a fi abordate doar o singură dată însă nu despre asta este vorba ci despre ideile și modalitatea prin care îmbraci o astfel de temă. Provocarea constă în a expune o temă ultra exploată într-o manieră diferită – aparte. Și nu este imposibil, credeți-mă!

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o doamnă educatoare care își face meserie cu dăruire și implicare, într-o zonă de poveste: Slătioara de Suceava.
Slătioara este un sat în comuna Râșca din județul Suceava, Moldova, România.

Istoric
În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul de la Mănăstirea Râșca – urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice – a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască case.

O parte dintre săteni s-au mutat peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le-a construit acolo Biserica „Sf. Voievozi”. O altă parte din săteni au ajuns până în localitatea Slătioara de astăzi, unde starețul Chiril le-a construit o biserică de lemn, în același an cu cea din Râșca și purtând hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”. Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-au stabilit acolo și ardeleni refugiați din calea persecuțiilor religioase din Ardeal care au întemeiat satul Buda, pe care au denumit-o după capitala Regatului Ungariei, orașul Buda (astăzi Budapesta).

Obiective turistice
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava – construită în 1797
Mănăstirea Slătioara – mănăstire ortodoxă de stil vechi, sediul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe de Răsărit
Mănăstirea Slătioara – mănăstire ortodoxă de stil nou.                               
Acum, de când cu exodul acesta al românilor peste hotare, și acest colț de rai a rămas aproape nepopulat, multe din casele de acolo fiind părăsite. Un alt aspect care ar trebui să dea de bănuit autorităților este acela al caselor nou ridicate, de cei plecați, dar care rămân goale, asta pentru că pruncii lor au ajuns să învețe pe meleaguri străine, rata de revenire la ținutul natal fiind extrem de redusă.
O altă îngrijorare  este aceea a desființării școlilor, copiii fiind nevoiți a aștepta un microbuz, zeci de minute, pentru a ajunge la unitățile de învățământ rămase funcționale.
La școala unde am fost eu, nu pentru prima dată, mai funcționează o grupă mixtă de grădiniță și două clase de nivel primar. Nu există grup sanitar în incinta școlii, fiind achiziționate două toalete ecologice, dar din nefericire nefuncționale pentru că nu a avut cine să le monteze.

Însă aici este o mână de dascăli care nu se dau bătuți în ciuda tuturor vicisitudinilor. Una dintre ele este doamna Gabriela Bosânceanu, cea care a avut de pregătit un Cerc Pedagogic. Și s-a muncit așa de mult pentru că doamna a dorit ca să nu treacă neobservat.

Am avut bucuria de a face și eu parte din echipa aceasta și ceea ce a ieșit a vorbit despre toată implicarea, cheltuiala, determinarea.

Tema aleasă a fost aceea a dinozaurilor, una deloc ușoară, cu atât mai mult cu cât vorbim de o grupă combinată formată din copii de la trei la șașe ani. Totul a trebuit să fie la locul lui. E drept că o bună parte din material exista dar ca la orice vizită importantă, gospodina primenește casa.
Exista o poveste pe care am confecționat-o acum câțiva ani buni, „Punguța cu doi bani” iar ea arăta foarte bine, nemafiind nevoie de nici o modificare.

Machetele pentru Regulile grupei au fost confecționate respectând numele grupei, „Albinuțelor”.

Centrele cu responsabilități arătau așa:

Pentru prezența zilei am confecționat un dinozaur, pentru că asta era tema centrală a Cercului.

Lângă el am mai meșterit o floare a emoțiilor iar împreună cu Calendarul zilei au acoperit Întâlnirea de dimineață.

Pentru desfășurarea lecției doamna a cusut o păturică cu ajutorul căreia copiii puteau vedea povestea. S-a ales „Povestea lui Dino” pe care o puteți citi aici. La păturica asta au cusut mai multe mămici alături de doamna și a fost o piesă care a necesitat multă migală.

Un aspect minunat a fost acela al deschiderii Centrelor afară (mă bucur că a fost o zi minunată, cu mult soare, după atâta răcoare și ploi), acolo fiind amenajat un parc deosebit. Cuiburi de dinozauri în care se puteau vedea ouăle, ferigi și vegetație multă, lianele dar și prezența uriașelor reptile a făcut activitatea copiilor extrem de interesantă. Trebuie să știți că totul a fost amenajat acum, în vederea acestei lecții și închipuiți-vă efortul depus. Dar bucuria și entuziasmul copiilor, îl puteți vizualiza?

Trebuie de apreciat efortul depus de această doamnă și determinarea ei de a nu renunța la tema propusă. Nu e ușor ca într-un colț uitat de lume, în fața unor săteni, să tot vii și să-i convingi insistând că ideea ta e bună și va plăcea copiilor. Ceea ce s-a și întâmplat, adică a plăcut foarte mult.

De fiecare dată mă încearcă un regret că nu pot și eu participa la aceste manifestări. Doamna, cu câteva zile înainte, avea niște emoții care i-au alterat starea de sănătate. Am încurajat-o și ajutat-o cât am putut pentru că am știut că rezultatul final va fi minunat.
Și știu că astfel de manifestări sunt în mai multe locuri și de aceea nu trebuie să ne pierdem speranța. Pentru că mai există oameni care nu au obosit și care nu se dau bătuți!

Activități educative copii – Ionel din „Vizita” și Pălăriile gânditoare

Etichete

, , , , , , , , , ,

Provocarea zilelor trecute a fost aceea a confecționării unui material în care să fie scos în evidență eroul principal, Ionel, băiețelul năbădăios a lui Caragiale din schița „Vizita”. E o lectură plăcută și din care toată lumea are de învățat. Nu mai pomenesc faptul că am vizionat-o de nenumărate ori alături de băieții mei, asta pentru că musafirul este interpretat magistral de Grigore Vasiliu Birlic, fălticineanul nostru.

Mă uit, de fiecare dată cu foarte multă atenție dar și mirare. Mirare a faptului că în ciuda anilor care au trecut peste această poveste/întâmplare, ea este mai actuală ca niciodată.
De câte ori n-am văzut oare „maiori” cel puțin la fel de prost crescuți, cu mame cel puțin la fel de încântate de comportamentul oripilant al bietelor odrasle… Alte vremuri, aceleași moravuri.
Dar dacă aducem în fața copiilor exemple ca acesta, șansele ca să se îndrepte ceva, cresc. Sau măcar sperăm!
Îmi aduc aminte cu mare plăcere că atunci când era în clasa a IV-a, Răzvan a avut de interpretat rolul lui Ionel, în sceneta pregătită de doamna învățătoare.

Buuun! Pentru o lecție mai deosebită – nu am reținut dacă ea era de grad ori de Cerc Pedagogic – am avut de analizat și scos în evidență comportamentul maiorului de Roșiori iar pentru asta am meșterit un carusel pe care am atașat Pălăriile Gânditoare.
Eu am aflat de Pălăriile gânditoare acum mulți ani, pe vremea când lucram în vânzări și mergeam la foarte multe cursuri de perfecționare. Tot atunci am aflat și de alte metode cum ar „Cubul”, „Ciorchinele”, „Blazonul” dar și multe altele pe care acum, de când fac aceste materiale, am observat că au ajuns și în școli și grădinițe. Deci nu-mi erau străine dar le foloseam în alt context, scopul fiind același.

Pentru cine nu este familiarizat cu noțiunea de Pălării Gânditoare, iată ce înseamnă acest concept și cum trebuie el abordat.

METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE („Thinking hats”)
· Este o metodă interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă.
· Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru.
· Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine.
Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul!

Pălăria albă
Oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor. Este neutră şi obiectivă. Este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare. Stimulează gândirea obiectivă. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea.

Pălăria roşie
Este perspectiva imaginaţiei şi sentimentelor. Oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor. Roşu poate însemna şi supărarea sau furia. Descătuşează stările afective. Purtând pălăria roşie, gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…”. Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face posibilă vizualizarea, exprimarea lor. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea.

Pălăria neagră
Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata. Oferă o perspectivă tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie. Este perspectiva gândirii negative, pesimiste. Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ceea ce este rău, incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greşelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenţia elementele negative. Se pot folosi formulări negative, de genul: „Dar dacă nu se potriveşte cu…” „Nu numai că nu merge, dar nici nu…”

Pălăria galbenă
Culoarea galben simbolizează strălucire, optimism. Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic. Oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei. Este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Exprimă speranţa; are în vedere beneficiile, valoarea informaţiilor şi a faptelor date. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şi practice pentru aceste beneficii şi valori. Oferă sugestii, propuneri concrete şi clare. Cere un efort de gândire mai mare.

Pălăria verde
Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă. Este simbolul producţiei de idei noi, inovatoare. Simbolizează gândirea creativă. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi variante, noi posibilităţi. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie.

Pălăria albastră
Exprimă controlul procesului de gândire. Supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii. Este preocuparea de a controla şi de a organiza. Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. E gândirea destinată să exploreze subiectul. Pălăria albastră este „dirijorul orchestrei” şi cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările, reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează atât ideile principale cât şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii.

Cum funcţionează această metodă în cazul rezolvării de probleme?
· Pălăria albastră: defineşte problema.
· Pălăria albă: oferă informaţiile şi materialele disponibile în legătură cu problema discutată.
· Pălăria verde: vizează soluţiile posibile.
· Pălăria galbenă: are în vedere posibilităţile reale de realizare a soluţiilor propuse.
· Pălăria neagră: evidenţiază slăbiciunile fiecărei soluţii date propuse.
· Pălăria albă: leagă soluţiile de informaţiile disponibile, răspunzând la întrebări de genul: “Au soluţiile propuse o bază informaţională?”
· Pălăria roşie: stimulează participanţii să răspundă la întrebări de genul: “Ce simţiţi în legătură cu soluţiile propuse?”
· Pălăria albastră: alege soluţia corectă şi trece mai departe.
Cu sistemul pălăriilor gânditoare există ocazia de a fi negativist la un moment dat (sub pălăria neagră), iar în alt moment să renunţe la negativism, încercând o altă pălărie, verde, de exemplu:

Avantajele metodei „Pălăriilor gânditoare”

– stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală;
– dezvoltă capacităţile sociale ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt;
– încurajează şi exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor;
– dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice, inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale;
– este o tehnică uşor de folosit, aplicabilă unei largi categorii de vârste;
– poate fi folosită în diferite domenii de activitate şi discipline;
– este o strategie metacognitivă ce încurajează indivizii să privească conceptele din diferite perspective;
– determină şi activează comunicarea şi capacitatea de a lua decizii;
– încurajează gândirea laterală, gândirea constructivă, complexă şi completă.
Fiecare pălărie gânditoare reprezintă un mod de gândire oferind o privire asupra informaţiilor, sentimentelor, judecăţilor, atitudinii pozitive, creativităţii, controlului.
Eu am tipărit 6 pălării pe care laminat, decupat și poziționat fiecare pe felia ei. Alături am făcut 6 cartoline, ca niște felicitări, pe care am specificat cerința activității copiilor, adică legată de textul lui Caragiale.

Aveți mai jos fișierul în care găsiți  cerința fiecărei pălării la subiectul dat. Le puteți printa și folosi dacă le considerați utile.

Pălăriile gânditoare Vizita de I.L.Caragiale

Noi, de-a lungul timpului, am aplicat această metodă – mod de abordare la mai multe texte iar înțelegerea și deslușirea lor a avut o rată mare de reușită pentru că este un joc în sine.

Încercați și veți vedea ce palpitant este!

Școlărel de clasa a V-a – „Black Beauty” Anna Sewell

Etichete

, , , , ,

Astăzi de dimineață, la chioșcul de ziare, mi-a căzut privirea pe un pachet nou. Fiindcă trec zilnic pe la chioșc, achiziționând de acolo presa dar și alte cărți care apar, nu aveam cum să sar cu privirea nou venita.
Într-o pungă erau două piese; o carte cu adaptarea poveștii Black Beauty de Anna Sewell, scrisă în limba engleză. Lângă ea se mai afla un caiet de lucru.

Dar iată prezentarea celor de la Mediadocs Publishing.

Prin intermediul acestei lecturi, cititorii de toate vârstele care doresc să învețe limba engleză vor putea să-și îmbunătățească vocabularul și fluența în citire, urmărind aventurile lui Black Beauty pe tot parcursul vieții sale. Atât profesorii cât și elevii se vor bucura de aventurile și lecțiile de viață prezentate în fiecare capitol.

Seria COMPAS CLASSIC READERS le oferă celor care învață limba engleză la nivel începător și mediu, adaptări accesibile ale marilor opere ale literaturii universale. Fiecare carte este gândită cu grijă pentru a spune poveștile prin intermediul unui vocabular și al unei sintaxe potrivite fiecărui nivel. Fiecare nivel include:

    • teme de discuție înainte și după fiecare capitol
    • un glosar cu termeni cheie
    •  o scurtă scenetă ce se poate juca în sala de clasă.

Alte elemente cheie ale seriei COMPAS CLASSIC READERS:

    •  un caiet de lucru ce vine în completarea fiecărui titlu
    •  un CD MP3

Aceasta este prezentarea seriei și cred că este foarte clară.
În ceea ce ne privește, am achiziționat-o pentru a vedea cum se prezintă conceptul și vreau să spun că este extrem de atractiv. Prețul de achiziție: 19 lei.
Cartea și caietul de lucru sunt tipărite pe o foaie foarte frumoasă, cerată. Poate vă aduceți aminte și ce miros divin au aceste foi. Noi le-am adulmecat îndelung cu o mare plăcere. 🙂

Textul este clar și aerisit fiind însoțit de ilustrații atrăgătoare, acestea fiind semnate de Bun Heag Ung. CD-ul MP3, care se află atașat la finalul cărții este împărțit, la fel ca și cartea, în capitole. În total sunt șapte.                        

Lectura este clară iar cei mici, ori cei care doresc să învețe limba engleză, pot urmări cu ușurință rândurile din carte.

Evident că Luca a citit-o dintr-o suflare pentru ca mai apoi să jucăm o mică scenetă, eu citind personajele feminine iar el pe cele masculine. Sunt frumoase aceste exerciții și dacă replicile sunt rostite cu intonație, ele devin chiar speciale.

În caietul de lucru – workbook – totul este structurat pe capitole. Iată cum sună o parte din cerințele lor:

– are these sentences correct?
– choose the best answer
– draw a line through the word that does not belong in the group. The fill in the blank.
– write the sentences in the correct order
etc.

Noi am petrecut momente bune citind, interpretând ori rezolvând cerințele și a fost foarte frumos. Trebuie să menționez faptul că vor apărea mai multe astfel de povești, fiecare pe alt nivel.

Nivel 1 / cuvinte per titlu (număr mediu)  550/  Cuvinte per nivel 1500
Nivel 2 / cuvinte per titlu (număr mediu)  750/  Cuvinte per nivel 2000
Nivel 3 / cuvinte per titlu (număr mediu)  950/  Cuvinte per nivel 2500
Nivel 4 / cuvinte per titlu (număr mediu) 1150/ Cuvinte per nivel 3000
Nivel 5 / cuvinte per titlu (număr mediu) 1350/ Cuvinte per nivel 3500
Nivel 6 / cuvinte per titlu (număr mediu) 1550/ Cuvinte per nivel 4000

Spor la citit!

Ateliere educative alături de copii – Noapte * zi, rutina zilnică și altele legate de timp

Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

Am avut nespusa bucurie de a fi invitată de o mămică și de o doamnă învățătoare la clasa unde micuțul școlărel tocmai a început activitatea. E în Clasa Pregătitoare la o școală particulară. Nu-mi era străină unitatea de învățământ, Școala Creștină Filadelfia, asta pentru că fiii mei au dat acolo producțiile la pian de-a lungul ultimilor ani.
Unitatea de învățământ pe care o pot frecventa de la cei de grădiniță la elevii din ultimul an de liceu este foarte frumoasă dar mai ales bine utilată și gândită. Multe detalii veți găsi accesând site-ul școlii și nu veți regreta, pentru cei din zonă ea fiind o alternativă demnă de luat în seamă. Și nu imposibil de frecventat având în vedere taxele anuale extrem de accesibile.

Buuun, introducerea fiind făcută să vă povestesc cum a fost, pentru că acum sufletul meu a așezat toate informațiile dar mai ales trăirile la locul lor.

M-am pregătit cu o temă care să vină în continuarea subiectului săptămânii, acesta fiind ceasul. La începutul săptămânii, la rugămintea mămicii, am confecționat un ceas, un mare ceas, cu diametrul de 80 de centimetri. Copiii au fost așa de încântați de el și au învățat-lucrat fiecare, încât doamna învățătoare a dorit să vin și cu o completare a temei. Și m-am gândit la noțiunea de noapte și zi dar și la rutina zilei.                         

În vederea întâlnirii cu cei mici, am confecționat mai multe materiale și fișe dar am și pregătit câteva cărți care să mă ajute la exemplificări. De un mare ajutor mi-au fost Descoperim spațiul de la Editura Aramis, colecția Cărțile mele; Prima mea enciclopedie Larousse, Editura Rao și Enciclopedia ilustrată a cunoașterii, Editura Aquila.

La ora stabilită, am pășit în incinta școlii și am ajuns într-o clasă unde se auzeau glasuri ca de clopoțel. Douăzeci de prichindei, eleganți și frumoși, așteptau sosirea mea. După ce ne-am prezentat am intrat direct în subiect. Iar ce-a urmat a fost fascinant.                          
E o plăcere să lucrezi alături de niște copii așa de destupați. Știau multe despre planeta noastră, despre satelitul natural al ei dar și multe altele.
Împreună am mai adăugat câteva noțiuni despre cum se învârte Pământul în jurul Soarelui, ce se întâmplă atunci și cum iau naștere anotimpurile dar și despre diferențele orare dintre regiuni. Aici am avut ca ajutor macheta confeționată de mine, cea cu echinocții și solstiții.

Am trecut apoi la completarea a două fișe. Le atașez mai jos pentru a le vedea dar și a le folosi dacă este nevoie. Copiii au îndrăgit activitatea, cu atât mai mult cu cât fiecare a trecut și a completat diagrama pe care doamna învățătoare a făcut-o și pe tablă.

Despre zi și noapte fișe de completat.

Următoarea etapă a fost destinată tot unei fișe iar aici copiii au trebuit să pună cuvintele lipsă, pentru a întregi propozițiile.

Multe remarci s-au auzit în timp ce se completau propozițiile. Unii dintre copii au apucat și să coloreze cercul în care erau reprezentate cele două noțiuni. Restul urma să facă acest lucru acasă.

Fișa ce a urmat a cerut foarfece și lipici și puțină îndemânare. De ce? Pentru că niște pătrățele trebuiau tăiate și puse la locul potrivit. Aici au fost copii care nu prea mânuiau foarfecele cu ușurință dar eu nefiind străină de acest fapt, am ajutat unde a fost nevoie. Sunt mici și au timpul necesar de a învăța și asta. 🙂

Am vorbit, mai apoi, despre rutina zilnică. Mai e nevoie să vă spun ce multe pot povesti acești copii minunați? După ce am explicat ce anume înseamnă rutină, fiecare a povestit despre ce face el.

Dar pentru că sunt momente în care activitățile noastre zilnice sunt diferite, am confecționat un material în care am punctat fiecare moment al zilei, dar nu personalizat ci la modul general. Cartolinele le găsiți mai jos. Eu una le-am printat, asta după ce le-am făcut în limba română, le-am laminat, decupat și înfrumusețat. Am atașat un scai și le-am montat pe un material care mi-a permis acest lucru; o mochetă foarte subțire. 🙂

După ce am vorbit despre acestea, am scos toate cartolinele iar copiii au reconstituit întreg tabloul. Au fost cartoline exact câte trebuiau având în vedere că în clasă sunt 20 de elevi și o doamnă învățătoare. 🙂

Ultima etapă și cea mai antrenantă a fost Jocul rutinelor. Aici am confecționat o machetă pentru a mă ajuta. Pe ea existau cinci hexagoane, trei pentru zi și două pentru noapte, pe hexagon fiind atașate pictograme cu activitățile zilnice. Copilul vedea și învârtea hexagonul ales iar imaginea care îi cădea trebuia analizată. Am avut multe cazuri în care s-a vorbit despre activitatea personală atunci când vine vorba despre mic dejun, prânz ori cină sau mai știu eu ce alt moment al zilei. Copiii au tendința de a spune multe dar am canalizat discuția pe noțiuni generale fără a particulariza în amănunt.

Am constata că timpul zboară cu așa mare repeziciune când faci ceva plăcut că nici bine nu am început și a trebuit să terminăm. Le-am mulțumit pentru găzduire, ei m-au aplaudat, ne-am îmbrățișat și drăgălit și ne-am promis că o să ne mai revedem.
Doresc să-i mulțumesc doamnei Nicoleta Andronic, mămica ce a înlesnit întâlnirea dar și doamnei învățătoare Adina Diaconița, pentru că mi-au permis acest lucru. Am lăsat să treacă două zile de la întâlnirea cu micii școlari pentru ca să pot scrie, cu prețuire, despre această întâmplare care mi-a bucurat sufletul. Abia aștept să îi revăd!

Activități educative copii – Niște Spiriduși bâzzzâitori!

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cu evaluările astea de la clasele a II-a și a IV-a, nu am avut cum merge săptămâna trecută la întâlnirea cu Spiridușii. M-am pregătit temeinic și mi-a părut rău că așa a fost să fie dar iată că, ieri, ne-am scos pârleala. A fost o întâlnire cum oricine își dorește să aibă! Clipele petrecute alături de ei mi s-au așezat pe suflet și sunt convinsă că așa se va întâmpla și în cazul micilor școlari.
Și iată-mă la întâlnirea cu ei, gătită și pregătită până peste cap. Știam că o să le captez atenția pentru că subiectul abordat era despre insecte, mai precis despre albină.
Materialele pe care le-am pregătit au fost variate și au acoperit o paletă largă. Evident că au fost confecționate pentru etapele discuțiilor noastre și folosite în exclusivitate de ei. De fiecare dintre ei.

Ca de fiecare dată am pornit de la o poveste. Autobuzul magic ne-a ajutat foarte mult și a constituit un cârlig minunat. Înainte a trecut pe la Luca, cu care am lucrat și un material în limba engleză.

„Autobuzul magic” (The Magic School Bus) este o renumită serie de cărți despre știință creată pentru copii de autoarea americană Joanna Cole și ilustrată de artistul Bruce Degen, serie despre care New York Times a scris că este „cea mai originală și amuzantă abordare a științei pentru copii”. În fiecare carte, elevii din clasa domnișoarei Frizzle, o învățătoare pasionată de știință și cu foarte mult entuziasm, au parte de câte o aventură fantastică datorită unui autobuz școlar foarte neobișnuit: se poate mări sau micșora, poate călători în Spațiu, în adâncul oceanului sau chiar în corpul uman și se poate transforma în moduri neașteptate.

În „Autobuzul magic. În stupul de albine”, domnișoara Frizzle îi invită pe copii într-o călătorie în lumea albinelor. Ea transformă autobuzul magic într-un autobuz-albină, iar pe elevii săi în albine lucrătoare. Împreună se alătură unui roi și lucrează cot la cot cu albinele: merg la cules de polen, observă dansul albinelor, prin care acestea transmit unde au găsit hrană, participă la producerea mierii și a fagurilor și hrănesc larvele. Nu lipsește nici întâlnirea cu ursul care poftește la miere și amenință stupul.

Din această carte, micii cititori pot învăța despre viața albinelor melifere, despre procesele prin care acestea produc mierea și ceara, despre corpul albinei, structura stupului sau părțile componente ale unei flori. În plus, povestea este completată pe fiecare pagină de tot felul de detalii interesante, precum faptul că albinele au 1000 de ochi minusculi în fiecare dintre ochii mari compuși sau că ele comunică prin intermediul mirosului. Povestea este captivantă și plină de umor, iar toate informațiile științifice sunt reale, corecte și foarte bine structurate.(sursa: bookhub.ro)

Am alternat textul din poveste cu alte materiale venite să le completeze dar și să faciliteze interacțiunea copiilor. Se știe că dacă ei apucă să manevreze materialele, impactul este complet diferit.

Dar primul pas a fost acela al intâlnirii cu noțiunile de insectă, ce anume înseamnă ele și care sunt principalele caracteristici. De ajutor a fost Prima mea enciclopedie cu Winnie Ursulețul – Insecte                                                     

Pe lângă ea, pentru a exemplifica câteva gâze, am folosit fișele de la IMP, cele cu insectele care trăiesc și în România.

Am vorbit despre fluturi și buburuze, despre călugărițe și greieri, despre țânțari și muște dar mai ales despre albine.

Am trecut apoi la părțile componente ale unei albine. Aici, am confecționat un presenter pe care copiii să-l poată asambla și completa. E făcut din fetru iar etichetele cartolină sunt laminate. Modalitatea prin care se atașează este cu scai.                                  

Fiecare copilaș a reconstituit albinuța și a etichetat-o corespunzător. Totodată, au avut în fișele lor una care trebuia completată tocmai cu aceste informații. Doamna a desenat pe tablă o albină gigantică iar eu am completat, odată cu școlarii, tot ce era necesar.

Toate aceste secvențe au fost intercalate în povestea domnișoarei Frizzle și a elevilor ei.

Un alt moment extrem de interesant a fost acela în care am vorbit despre ciclul de viață al albinei. Pentru asta am confecționat copiilor niște fișe pe care ei au lucrat. Au trebuit să decupeze și să pună elementele la locul lor. Deasemenea, cine a dorit a și colorat. 🙂 Fișa am prelucrat-o pentru ca cei mici să înțeleagă ce scrie, inițial ea fiind concepută în limba engleză.

Această secvență, al ciclului de viață al albinei, a fost foarte interesant pentru copii. Multe întrebări au căutat răspuns și le-au și găsit.

Și acest capitol fiind terminat, am trecut mai departe. La această secțiune am pregătit câteva activități atât la limba română cât și la matematică. La limba română copiii au avut de despărțit în silabe. Iată cum a fost dar iată și fișa!                                   

La matematică au avut de făcut niște adunări iar rezultatele lor trebuiau puse în coloanele potrivite, cele cu numere pare ori impare.

Fiecare copil a putut rezolva și spune cu voce tare una dintre aceste socoteli. Sunt interesante aceste secvențe fiindcă participă toți, și fiecare are de rostit câte ceva. Una dintre fișe a rămas să o rezolve ei singurei.                            First-Grade-Math-Worksheets-for-Spring-Missing-Number-Equations

Nu putea să lipsească tocmai mierea de la această întâlnire, drept pentru care am adus copiilor un borcănel cu miere de albine de salcâm și fiecare a putut gusta nu o dată ci de două ori din această delicatese. Am făcut și o paralelă între dulcele natural și cel artificial și parcă, din nefericire, tot cel ambalat în staniol a avut sorți de izbândă mai mare.

Momentul culminat a fost acela al jocului cu grupuri de litere! Vă închipuiți ce atmosferă și ce frumos a fost? Nu? Vă arăt eu! 🙂

Ce am avut de făcut? Pe „minunea” pe care o vedeți, adică acel stativ cu fagurii ce se învârt, am atașat grupurile de litere aferente și… două în plus. Adică, grupurile de litere ge, gi, ce, ci, che, chi, ghe, ghi și oa și ia. Copiii trebuiau să învârta câte un fagure și în funcție de ce le cădea, trebuiau să spună un cuvânt. Doamna a mai diversificat, adică; grupul de litere să fie la început, mijloc ori final de cuvânt. După ce îl spuneau, îl scriau pe tablă, pentru a vedea și colegii lor. Fiecare a trecut prin această provocare și nu s-ar mai fi oprit!

După ce am stabilit că e timpul să ne oprim, ne-am tras sufletul aflând curiozități despre insecte, altele decât albinele. Și am mai făcut o recapitulare a celor aflate astăzi cu ajutorul unei planșe pe care am confecționat-o tot eu. 🙂 Oare după ce o vezi și o analizezi, o uiți degrabă? Nu prea cred!

Am plecat, cu toții, cu zâmbetul pe buze dar și cu sufletele unse cu miere. Și mai fericiți! Bzzz! 🙂

Machete didactice – Nici o zi fără responsabilități dar…

Etichete

, , , , , , , ,

… parcă mi-aș dori măcar una, nu neaparat întreagă, să fie lipsită de ele.
Da, vorbim mereu și mereu de responsabilități și de domeniile în care le regăsim, ori mai bine spus că ar trebui să le punem în practică. În societatea de astăzi există tendința de a fenta punerea lor în aplicare și credem că dacă le omitem e mai bine.
Dar nu e decât o amăgire! Trebuie să respectăm regulile și responsabilitățile pe care le avem pentru a ne face viața mai frumoasă și mai ușoară. Și asta nu pentru a mulțumi terțele persoane ci pe noi înșine.
Am tot scris despre reguli și responsabilități și ele pot fi percepute, de cei mici, dacă sunt rostite dar mai ales aplicate de la vârste fragede, că făcând parte din ceva firesc. Și așa și este. Ce-i nefiresc în a îți respecta niște obligații? Ce-ar fi dacă toți le-am fenta? Nu plecați cu gândul la nu știu ce sofisticărenii ci la rutina zilnică.
Cum ar fi dacă nu am respecta-o?
Am avea parte de un haos total de care nu suntem lipsiți chiar în condițiile în care ne facem datoria. Alții nu și-o fac și de aici se rostogolește bulgărele care dacă devine prea mare, ne strivește.
Reprezentarea de astăzi a acestor responsabilități o puteți vedea mai jos. Tot ce mai trebuie să specific este faptul că dimensiunea elementului principal, băiețelul care șade pe un teanc de cărți, este de 80 centimetri înălțime și 50 centimetri lățime, iar rondelele pe care sunt reprezentate grafic centrele au un diametru de 27 de centimetri. Pentru cartoline existe un fișier de unde le puteți descărca.

Centre grădiniță – cartoline pentru printat

Cum faceți față responsabilităților de fiecare zi?