Machete didactice – Ce materiale se pot folosi pentru o lecție de grad I, alături de cei mai mici copii?

Etichete

, , , , , ,

După cum spuneam și ieri, lecțiile finale de grad I, ținute alături de copiii de 3 ani, mi se par extrem de grele și solicitante. Nu știi cum reacționează copiii mai mari, nu mai pomenesc de adulți, atunci când este o astfel de întâlnire.
Am văzut copii foarte buni, adică descurcăreți și dezinvolți, cu o grămadă de cunoștințe, care în activitatea de zi cu zi nu aveau nici o problemă în a explica și argumenta ceea ce știu. Ei bine, atunci când mai asista cineva străin, ori cu ocazia unor cercuri/lecții deschise acești copii nu mai colaborau deloc nefiind în stare să-și stăpânească emoțiile.
Am văzut preșcolari care fiind îmbrăcați festiv, nu așa ca în fiecare zi, în loc să fie atenți la ceea ce spunea ori făcea educatoarea ei își „tipăreau” vestimentație:
băieți care având bretele atât le trăgeau că la un moment dat îți era teamă să nu se lovească cu ele peste față
fete care stăteau numai cu fustele de tul în cap ori își smulgeau cataramele sau accesoriile de pe rochițe
și exemplele sunt multe și variate. A nu se înțelege că am ceva de obiectat la aceste tipuri de manifestări, firești dealtfel la vârstele despre care vorbim.
Dar asta este regula și atunci când trebuie să susții acest ultim test, nu contează câți ani au copiii ori ce grupă păstorești.
Te pregătești oricum și depui, în marea majoritare a cazurilor, un efort susținut, extrem de costisitor dar care nu ți-e necunoscut.
Deci, jos pălăria pentru doamnele care se înhamă la astfel de lecții demonstrative. E valabil și în cazul cercurilor, acolo unde numărul priivitorilor este substanțial mai mare.
Pentru ultimul proiect la care am colaborat, a trebuit să confecționez materiale care să fie folosite și manevrate de niște copii de 3 ani.
Conform proiectului doamnei, am confecționat zece flori, dar nu le-am terminat, acest lucru revenind copilașilor. Ei le vor picta, tehnica aleasă fiindu-mi necunoscută. Vor trebui să coloreze petalele florilor pentru ca albinele să poată veni și hrăni. Am optat pentru ca florile să stea în picioare, impactul vizual fiind mai mare dar și mai frumos. Florile au avut aceeași formă și dimensiune, petalele urmând a avea culori diferite. Chiar și așa, neterminate, ele arată foarte frumos. Ai senzația că ești într-un lan de margarete! 🙂

Un alt material pe care l-am confecționat a fost acela a unui stup. Diferența față de cele meșterite până acum a fost aceea că cei mici trebuiau să poată intra în stup. Pentru asta am atașat stupul pe o coală de carton, ea dându-mi posibilitatea ca acesta să stea în picioare dar și să poată „adăposti” copiii/albinuțele. Coala de carton este împăturită în trei și când se desface, lateralele permit rămânerea stupului în poziție verticală. Evident că bucata de polistiren a fost fixată pe placa de carton pentru a face corp comun. Înălțimea lui este de 1.30metri.

Nu puteau lipsi albinele.

A fost necesar și un raft fagure, de care v-am povestit zilele trecute, iar copilașii vor prezenta pe el prăjiturelele pe care le vor „coace”. Dimensiunea lui este 1m/50 cm.

Nu cred că trebuie să mai adaug cu câtă bucurie am lucrat, dar mai ales, colaborat. E o plăcere să vezi oameni dedicați, plini de idei și bune intenții. Ce urmează… cam știm!

Machete didactice – Modalități de a face prezența la o grupă mică

Etichete

, , , , , ,

Lecțiile finale de grad stau în așteptare. De ce? Pentru că e vacanță!
Însă doamnele care trebuie să le susțină numai vacanță nu au. Pregătirile sunt în toi iar provocările pe măsură.
Am apreciat întotdeauna efortul pe care-l cere o astfel de lecție pentru că totul, dar absolut totul trebuie suportat de cea care o dă. Poate or mai fi situații când mai ajută și părinții, nu neg asta, dar de cele mai multe ori educatorul, învățătorul ori profesorul trebuie să scoată bani din buzunar. Iar ei sunt amortizați destul de greu. 😦
Provocarea este și mai mare dacă aceste lecții demonstrative se țin în compania unor copii de 3 ani.
Vă rog să faceți un exercițiu de memorie și să vă imaginați cum e în această situație. Ce înseamnă să ții douăzeci și de copii de vârsta menționată mai sus cu atenția trează dar și curioși, pentru a colabora cu tine.
Cum e să ai patru proiecte, să deschizi trei centre să faci întâlnirea de dimineață, tranziții și tot ce ține de o astfel de activitate? Pentru că asta trebuie să facă un educator, nu numai la lecția demonstrativă ci în fiecare zi.
Dar e posibil așa ceva în fiecare zi?
Dacă mă întrebați pe mine, cea care privește din exterior dar care cunoaște fenomenul, nu, nu e posibil! Nu ai timpul și resursele financiare pentru a face așa ceva oricâtă bunăvoință ai avea. Ar trebui să nu ai familie și nici altceva de făcut și tot ai întâmpina greutăți.
Și atunci, doamnele ori domnii care sunt la inspectorat, doamnele ori domnii care sunt prin minister, de ce nu văd și nu procedează în consecință?
Cui folosește prosteala asta, pe față?
Cui folosește un educator vlăguit și demotivat?
De ce nu se poate adopta o soluție care să poată fi și pusă în practică, nu doar la nivel declarativ?
Cum poate face un educator un scenariu al activității prestate alături de copii, în fiecare zi, și să-l mai scrie și de mână?
Iar întrebările sunt așa de multe!
Știu, ele nu se doresc a fi puse și nici comentate dar dacă ne facem că nu vedem, dacă ne facem că totul e ok, la ce ne folosește?
Un copil trebuie să activeze într-o grupă în care numărul colegilor lui să nu fie de ordinul zecilor pentru că în cele mai multe situații efectivul unei grupe depășește 25 de suflete. E valabil și în clasele de la școală.
La toate astea trebuie (pentru că nu poate fi omis) să spun că nici implicarea părinților nu este așa cum ar trebui. Implicarea lor reală, nu doar la stadiul de dat din mâini și criticat.
Sunt și eu părinte, de 22 de ani și am văzut și trăiesc în continuare toate experimentele care se desfășoară pe noi, pe copii, pe cadre. Am ajuns o masă de cobai pe care fiecare nou venit vine să experimenteze ce-i trece prin cap uitând, de cele mai multe ori, de unde a plecat și de ce anume știe el din experiența personală.
Oare dacă am fi mai corecți și mai cinstiți cu noi nu am avea de câștigat?
Dar după cum merg lucrurile se pare că asta se dorește: o masă de manevră, prost pregătită/îndobitocită.
În colaborările mele întâlnesc oameni devotați, care doresc să-și facă meseria cu simț de răspundere, cu tenacitate și profesionalism. Numai ei știu cât înghit și ce acrobații trebuie să execute pentru a păstra un echilibru între casă și serviciu.
Le lucrez cu infinit drag, vorbesc mult și caut să vin în întâmpinarea nevoilor lor pentru a le ușura munca. De multe ori și reușesc spre bucuria mea, a noastră.

Așa am ajuns să-i confecționez unei doamne pe care mi-aș fi dorit ca și fii mei să o aibă educatoare, niște machete pentru prezență. Ele vor fi folosite de niște copilași de trei ani care vor fi împărțiți în patru grupe: a Furnicuțelor                        

… a Buburuzelor

… a Albinuțelor

… a Fluturașilor

Copiii vor trebui să asocieze imaginea pe care o vor avea la ecusonul din piept cu imaginea machetei. Acolo, pe machetă, vor nota prezența.
Mai e puțin și lecția va începe. Țin pumnii strânși doamnei și sunt convinsă că nu are cum să nu fie totul ok având în vedere ce mult s-a pregătit.

Detalii machete: dimensiunea lor este de 50-60 centimetri înălțime.

Școlărel de clasa a V-a – Cu pași mărunți intrăm în opera marelui Will

Etichete

, , , , , , , ,

Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.
William Shakespeare

Întâlnirea cu opera marelui William Shakespeare nu e una oarecare. Mulți dintre noi, ca să nu spun marea majoritate, au întâmpinat aceste greutăți și doar cei curioși și determinați au continuat demersul. La nivel declarativ, toată lumea a citit Shakespeare dar dacă încerci să intri în amănunte și să porți o discuție în profunzime, lucrurile iau o întorsătură majoră.
Am auzit, nu de puține ori, propoziția:

Nu citesc Shakespeare că nu-mi place!

și poate vă gândiți că aceste cuvinte sunt rostite, mai ales, de elevi/copii. Însă cred că nu le putem lipi doar de ei.
A nu se înțelege că eu sunt o mare cunoscătoare a acestui fenomen, că am analizat și citit din scorță-n scoarță tot ce a scris, începând de la piese de teatru la sonete, poeme și poezii.
Dar îmi dau silința și consider că trebuie să vin în întâmpinarea copiilor mei pentru ca ei să vadă cum anume li se așază acest extraordinar creator de frumos. Numai cunoscând ceva poți afirma dacă-ți place ori nu, poți hotărâ dacă să insiști sau să abandonezi. Dar nu ai voie să dai verdicte în necunoștință de cauză.

În ceea ce mă privește, am achiziționat de-a lungul timpului tot felul de variante ale operei lui și pot afirma că în ultima vreme m-am axat mai ales pe cele care sunt reinterpretate pentru a putea fi pe înțelesul copiilor. Și s-au adunat câteva exemplare de care sunt foarte bucuroasă că le-am putut cumpăra.
Nu numai că aceste cărți au intrat în viețile noastre dar ele sunt acum citite și tălmăcite în două limbi: engleză și română.
Moș Crăciun a găsit seria Twenty Shakespeare Children’s Stories – The Complete 20 Books Boxed Collection (A Shakespeare Children’s Story) la un preț extrem de rezonabil, plătind pe ea 70 de lei în condițiile în care ea costă 99.80 £.

După ce am intrat în posesia ei, a colecției, la prima vedere am considerat că este pentru copii mai mici, după cum arată formatul din interior: scris și desene. Dar nu e chiar așa. 

Și pentru că am mai încercat în anul anterior să citim din el dar nu s-a dorit, am revenit la cartea pe care o aveam atunci și care acum se dovedește de un real folos. Se numește Povestiri după Shakespeare și a apărut la Editura Vellant.

Cuprinsul cărții conține:

A douăsprezecea noapte
Macbeth
Romeo și Julieta
Îmblânzirea scorpiei
Furtuna
Visul unei nopți de vară
Hamlet
Neguțătorul din Veneția
Cum vă place
Poveste de iarnă
Viața și opera lui Shakespeare
Piesele lui Shakespeare pe scurt

Revenind la setul în limba engleză, el cuprinde următoarele titluri:

Am găsit și o prezentare drăguță pe youtube.

Fiecărei cărți, aici mă refer la cele în limba engleză, i-am făcut câte o fișă. Aici trebuie scrise personajele și cuvintele necunoscute. Lectura s-a făcut cu creionul în mână pentru a putea sublinia necunoscutele. Trebuie să specifica că nu au fost citite toate cărțile într-o zi, ci doar una ori două. Nu am dorit ca personajele să se amestece, acțiunile să se confunde. Pe lângă lectura în limba engleză, în aceeași zi s-a citit și versiunea în limba română (la cele pe care le aveam)

Fișele cartolină de completat arată așa, ca în imaginile de mai jos. Toate cele douăzeci le găsiți în fișierul word atașat.

Cartoline Shakespeare children s story

O altă carte  pe care am accesat-o a fost aceea apărută în colecția „Da, eu sunt”, la Editura Mediadocs junior și anume „Shakespeare și visul unei veri”.                                  

Am făcut și o prezentare a personajelor.

Fișele nu au fost terminate, mai sunt câteva cărți de citit dar am dorit ca totul să fie făcut la pas, fără nici o grabă. E mai mare câștigul așa. 🙂
Însă am dorit să-l omagiem, așa cum se cuvine, pe marele Will, astăzi, la ceas aniversar. Pentru că așa precum se cunoaște, 23 aprilie este și ziua de naștere dar și de deces după cum scrie în biografia lui.
Sunt bucuroasă că am ocazia să fiu și eu alături de Luca mai ales pentru că niciodată nu te oprești din învățat ori vezi cu alți ochi aceleași texte la vârste diferite.

Demersul nostru a fost, cumva, „împins” și de lectura ultimei cărți a lui Gary Paulsen, cele din seria în care personajul principal este Brian. Acolo, în Brian s Return, este un paragraf în care psihologul copilului îl îndeamnă ca atunci când pleacă în sălbăticie să-și ia cu el operele complete ale lui Shakespeare. Răspunsul băiatului este că

mie nu-mi place Shakespeare că nu l-am înțeles niciodată

dar ce se întâmplă pe malul lacului, atunci când în mijlocul naturii îl citește, este extraordinar. Puteți vedea mai multe amănunte aici.

Vă invităm să pătrundeți în opera celui mai mare scriitor al literaturii de limbă engleză. Au trecut 401 ani de când ne-a părăsit dar e mai celebru ca niciodată. Nemuritor!

Idei pentru mămici – Un chestionar interesant pentru orice vârstă

Etichete

,

Urmăresc, cu deosebită plăcere, emisiunea Andreei Esca de la Europa Fm. Se numește „La Radio” și se poate asculta în fiecare sâmbătă, începând cu ora 12.00.
Nu spun că toate sunt preferate dar multe dintre ele mi-au mers la suflet și mi-au oferit momente minunate în compania unor nume pe care le respect și urmăresc.
Și nu au fost puține. Poate ar trebui să amintesc doar câteva nume pentru a înțelege despre ce anume vorbesc: Cristian Tudor Popescu, Gabriel Liiceanu, Medeea Marinescu, Lamia Beligan, Alex Dima, Vlad Petreanu, Dragoș Bucur, Dacian Cioloș, Oana Pelea, Ion Țiriac și nu în ultimul rând Gheorghe Onuț. Și mai sunt și altele demne de atenție.

Invitata de astăzi a fost Nadia Comăneci iar transmisiunea a fost de la Cluj, acolo unde se desfășoară Campionatele Europene de Gimnastică.


sursa foto: facebook

Dar unde vreau să ajung și ce anume m-a împins să scriu despre asta; în urmă cu două luni, Andreea a schimbat întrebările pe care le pune în cadrul  rubricii, „Back to back” cu acest chestionar (îl atașez mai jos). Moderatoarea pune o întrebare iar invitatul trebuie să-i răspundă ce anume-i vine în minte atunci când aude întrebarea respectivă.

Am făcut și eu acest exercițiu membrilor familiei noastre iar răspunsurile arată minunat. Trebuie să mărturisesc că le consider așa pentru că noi, respondenții, avem vârste atât de diferite: copilul – 11 ani; mama și tata – 48/49; bicala 74 ani. Acest chestionar a fost scris de Gheorghe Onuțu și îl găsiți în cartea lui de tehnici creative.

Și iată cum sună întrebările:

numele tău ar putea fi…
sunt…
arăt ca…
miros ca…
mă simt ca…
fac un zgomot de…
am un gust de…
ultima mea realizare a fost…
aș fi perfect dacă…
mi-e rușine de…
aș mânca oricând…
nu iubesc deloc…

Răspunsurile lui Luca au fost:

numele tău ar putea fi… George
sunt… drăguț
arăt ca… un tip cârlionțat
miros ca… un copil
mă simt ca… Superman
fac un zgomot de… mașinuță
am un gust de… cireașă
ultima mea realizare a fost… am petrecut o vacanță foarte frumoasă
aș fi perfect dacă… aș fi mai atent
mi-e rușine de… persoanele pe care nu le cunosc dar sunt populare
aș mânca oricând… cartofi prăjiți
nu iubesc deloc… neputința
școala este… o binecuvântare de la Dumnezeu

Ale mele sună așa:

numele tău ar putea fi… Speranța
sunt… o optimistă incurabilă
arăt ca… o lăcrămioară
miros ca… o floare de câmp
mă simt ca… o mimoză
fac un zgomot de… râu care curge la vale
am un gust de… verde crud
ultima mea realizare a fost… o activitate alături de puiul meu
aș fi perfect dacă… n-aș empatiza atât de mult
mi-e rușine de… nerușinare
aș mânca oricând… avocado
nu iubesc deloc… prefăcătoria
machete tale sunt… o plăcere infinită

Tata a rostit:

numele tău ar putea fi…Ion
sunt… băiat
arăt ca… John Travolta
miros ca… nevasta mea
mă simt ca… la 18 ani
fac un zgomot de… tren
am un gust de… căpșunică
ultima mea realizare a fost… Luca
aș fi perfect dacă… aș câștiga la loto
mi-e rușine de… mine
aș mânca oricând… fructe
nu iubesc deloc… carnea de pui
munca mea este… obligatorie

Și bicala a încheiat plutonul. 🙂

numele tău ar putea fi… cel mai frumos
sunt… adaptabilă
arăt ca… o floare veștejită
miros ca… un elefant
mă simt ca… o minge dezumflată
fac un zgomot de… moară stricată
am un gust de… evadare
ultima mea realizare a fost… o pască foarte bună
aș fi perfect dacă… aș putea pleca într-o excursie
mi-e rușine de… de unele defecțiuni venite pe parcurs
aș mânca oricând… cu plăcere
nu iubesc deloc… minciuna
viața mea este… adevărată

Noi, atât timp cât am făcut chestionarul, ne-am distrat de minune. Încercați!

sursa foto: community.uservoice.com

Școlărel de clasa a V-a – Dacă ai locui într-un stup, tu ce ai fi? Un trântor, o albină lucrătoare sau o matcă?

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Uite că vacanța asta, care numai de primăvară nu este, te face să-ți aduni puterile și ideile și să mai pui de niște activități menite să umple zilele într-un mod mai plăcut, iar aici ar trebui să citiți fără calculator și tabletă că noi la televizor și telefon nu prestăm. 🙂
De idei nu duc lipsă și caut, mereu, să le îmbrac adecvat pentru că doar așa atracția este garantată iar de succes… nu mai pomenesc.
A trebuit să fac un raft sub formă de fagure în care să poată fi puse diferite dulciuri. Poate o să credeți că e ușor să faci un raft dar vă asigur că nu e așa. Mult am mai copt variantele pentru ca la final să aleg una pe care să o și realizez. Polistirenul este un material extrem de ofertant dar trebuie să știi ce anume să ceri de la el, că nu se face singur.
Dar ceea ce a ieșit m-a făcut peste măsură de mândră și nu aș fi putut să ratez în a concepe o activitate de care să beneficieze, în primul rând, Luca.


Pentru că după vacanța asta vin tezele dar și testările de evaluare m-am gândit să fac o recapitulare din materiile mai importante. Nu că celelalte ar fi mai prejos dar cele care s-au regăsit în jocul nostru au fost:
matematica
limba română
limba germană
limba engleză
istoria
geografia
biologia
cultura generală


Ca să putem juca am mai avut nevoie de două seturi de bile de polistiren, de două mărimi și de un set de întrebări pentru fiecare materie în parte. Pentru secțiunea de cultură generală am apelat la cărțile de mai jos.

Ca joaca noastră să fie mai palpitantă, l-am invitat și pe Sebi, prietenul de clasă al lui Luca. Doamne, nu aveți idee ce frumos a fost! Ei au fost cei care au stabilit regulamentul jocului pe care-l puteți asculta mai jos.

Odată regulile stabilite, am trecut la jocul efectiv.

Am ochit ceea ce doream, am și ratat țintele la care întrebările ar fi avut rata de reușită mult mai mare dar până la urmă, important a fost ceea ce am învățat.

Fișele cu întrebări din fiecare materie le găsiți mai jos ori puteți opta pentru altele, după preferințe. La matematică, copiii au lucrat din culegerea de la școală – Clubul matematicienilor, iar la limbile străine, tot din manuale.

2_6testdeevaluare

17_test_5

Despărțiți în silabe cuvintele de mai josistorieorientul_antic.test_de_evaluare_sumativa

test_bacterii

test_substantivul_clasa_5

testbio_v_de_la_celula_la_organism

Test-Capitolul-Pamantul-in-Univers

testclasaav_a_pronume_numeral_adjectiv

Test-Clima

TEST-HIDROSFERA1

TEST-HIDROSFERA2

testsumativclsa5_a_substantiv_pronume_numeral_adjectiv

test biologie clasa a v-a

test-atmosfera-1

O parte le-am luat de pe didactic.ro iar cele de geografie de pe profudegeogra.eu

Luca a fost în elementul lui la limba engleză iar Sebi la limba germană.

Fie că am răspuns corect sau am greșit, câștigul a fost garantat. Acolo unde au fost dubii am căutat să vedem care este răspunsul bun și așa am lămurit neclaritățile. La final, Luca a avut cel mai mare punctaj, revenindu-i rolul reginei – matcă, Sebi a ieșit al doilea, așa intrând în rândul albinelor lucrătoare iar eu, eu am luat locul unuia dintre trântori. Nu a fost nici o supărare!

După ce am terminat jocul acesta ce a durat zeci de minute bune, copiii au dorit să se joace pe harta noastră interactivă. Strașnică hartă!

Finalul a aparținut unei bătălii navale, pentru că cei mici au dorit să joace acest joc.

Aici, strategul cel mai priceput s-a dovedit a fi Sebi.

Și uite așa, într-o zi ce-ar fi trebuit să fie de primăvară autentică dar care a fost cotropită de o ninsoare care a culcat – la propriu – toate florile iar copacilor le-au înghețat florile și frunzele, noi am reușit să încălzim atmosfera.

Am petrecut câteva ore minunate timp în care ne-am jucat, amuzat dar mai ales am învățat.
Încercați orice metodă care credeți că are sorți de izbândă, pentru că merită!

Literatura de azi – Pentru iubitorii de carte

Etichete

, ,

Fără biblioteci, întreaga noastră cultură s-ar ofili şi ar muri.

(Astrid Lindgren)

Iubitorii de carte sunt deja la curent cu faptul că, la Bookfest 2017, invitata de onoare este Suedia.


Nu știu la cine anume v-a fugit gândul atunci când ați auzit asta, dar mie mi-au răsărit instantaneu în memorie numele mai multor scriitori suedezi care mi-au bucurat sufletul și îmbogățit mintea. Și nu numai mie.
Nu știu cu care dintre ei să încep, dar Selma Lagerlöf, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură (1909), dar și prima femeie membră a Academiei Suedeze (1914) a început lista. Poate și pentru că am citit, de mai multe ori, singură sau alături de fiii mei „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson în Suedia”, precum și Charlotte Löwensköld.
Urmează Astrid Lindgren, scriitoare suedeză de literatură pentru copii, cea care a scris o serie de cărți foarte populare, cum ar fi „Pippi Șosețica”, „Frățiorul și Karlsson de pe acoperiș”, „Prințul Mio și căluțul fermecat”, „Frații Inimă de leu” etc.

Hjalmar Söderberg și a sa capodoperă „Doctor Glas” ; August Strindberg – dramaturgul ale cărui personaje, prin originalitatea lor, au avut o influență importantă în literatura universală a secolului XX sunt alte nume reprezentative și lista poate continua.
„Sweden: Creating Stories” este sloganul sub care cei nouă oaspeți suedezi vor sosi la București; aceștia vor participa la lecturi publice, lansări de carte, dezbateri ori mese rotunde.
Este îmbucurător că există și evenimente dedicate celor mici, iar ele au un loc special în agenda țării invitate. „Îi invităm în mod deosebit pe copii să participe la activitățile dedicate lor în spațiul «Kids Corner» al Suediei”, a declarat Excelența Sa, Anneli Lindahl Kenny, Ambasadorul Suediei în România.
Printre invitații de onoare se află scriitori, poeți și prozatori, ilustratori de carte, editori și manageri culturali care își propun să ilustreze arhitectura pieței de carte suedeze contemporane, una dintre cele mai importante din lume.
Nu putem uita că Suedia este și spațiul literar care găzduiește cel mai prestigios premiul literar din lume: Premiul Nobel pentru Literatură, acordat de Academia Suedeză.
Standul Suediei, în calitate de invitat de onoare al Salonului de Carte Bookfest, ediția a XII-a, desfășurat în perioada 24-28 mai 2017, va fi amplasat în Pavilionul C4, iar cele aproximativ 20 de evenimente organizate de Ambasada Suediei în România, în colaborare cu partenerii săi, vor avea loc atât la stand, cât și în spațiul de evenimente din cadrul Pavilionului C4.

Articol apărut în revista online Literatura de azi.

Școlărel în clasa a V-a – „Olguța și un bunic de milioane” de Alex Moldovan

Etichete

, , , , ,

E îmbucurător că cei de la Arthur au un Trofeu pe care-l dăruiesc – an de an – celor mai bune cărți scrise în limba română, cărți pentru copii.
Pentru cine nu este la curent, acum o săptămână s-au anunțat câștigătorii celei de-a V-a ediții.
Iată ce a decis juriul format din Lavinia Braniște (scriitoare, traducătoare, câștigătoare a secțiunii 0-7, preșcolari, la ediția din 2014 a Trofeului Arthur), Laura Grünberg (scriitoare), Florentina Sâmihăian (coordonatoarea colecției Cărțile mele la Editura Arthur), Diana Zografi (redactor-șef al Editurii Arthur), Florin Bican (scriitor, traducător, câștigător al Marelui premiu la prima ediție a Trofeului Arthur), Horia Corcheș (scriitor, profesor), Florin Ioniță (autor de manuale, profesor):

La categoria 0-7 ani, preșcolari, premiul se acordă lucrării „Gigel, un monstru mult prea simplu”, semnată de Corina Dascălu.

La categoria 14+, liceu, juriul a decis să nu acorde premiul, deoarece nici unul dintre manuscrise nu a întrunit un punctaj satisfăcător.

La categoria 8-14 ani, premiul a fost acordat lucrării „Domnul Papuzek” de Cornel Vlaiconi.

Trofeul Arthur în valoare de 3000 de euro se acordă lucrării „Pericol” de Raluca Poenaru care s-a înscris la categoria 8-14 ani a celei de-a V-a ediții a concursului de manuscrise de literatură pentru copii Trofeul Arthur.

Festivitatea de premiere va avea loc între 24-28 mai, la Salonul de carte Bookfest. Câștigătorii vor fi primi informații despre eveniment pe e-mail.

Categoria 0-7 ani. Premiul 500 euro:
Corina Dascălu, cu lucrarea Gigel, un monstru mult prea simplu

Categoria 8-14 ani. Premiul 500 euro:
Cornel Vlaiconi, cu lucrarea Domnul Papuzek

Categoria 14+. Premiul 500 euro:
Neacordat

Trofeul Arthur. Premiul 3000 euro:
Raluca Poenaru, cu lucrarea Pericol. (sursa: http://www.editura-arthur.ro)                                 

Cartea despre care vă voi vorbi astăzi este una dintre finalistele acestui trofeu, ediția 2014. Am mai citit una dintre cărțile participante și finaliste, „Dosarul Popcorn” de Ana Rotea despre care v-am povestit aici.

Spuneam atunci care este părerea noastră despre cazul detectivilor aerieni și că nu prea ne-a mers la suflet, asta neînsemnând că nu e ok ci că nu a corespuns cu gusturile noastre.

Ei bine, despre Olguța, personajul principal al cărții „Olguța și un bunic de milioane” putem spune că ne-a picat bine. Pentru că este un roman contemporan scris frumos, în care faptele reale te pot transpune în locul personajului principal și unde conversația dar și firul acțiunii curg într-un mod plăcut. Există și suspans și puțină neobrăzare (asta dacă luam în seamă unele din remarcile Olguței), aventură dar și un final fericit.

Luca a fost încântat de aventurile fetiței, a comentat mult de peripețiile prin care a trecut (cel puțin faza cu coborâtul pe burlan, atunci când a rămas închisă în camera de hotel a fost îndelung dezbătută) dar a mai și punctat – pe alocuri – despre cum ar fi procedat el dacă ar fi fost în locul ei.

Eu, în schimb, mi-am pus alte feluri de întrebări dar poate cea mai importantă a fost aceea legată de comportamentul și atitudinea fetei, ea fiind de-o vârstă cu băiatul meu cel mic.

Fără prieteni și puțin cam plină de ea, Olguța este un copil care trăiește într-o familie dezbinată, cu o mamă foarte bolnavă, un tată mai mereu plecat și cu niște rude de care nu are habar. În desfășurarea acțiunii avem parte de multe întoarceri înapoi, acolo unde primim datele necesare pentru a înțelege de ce se petrec așa lucrurile. Cum spuneam, fără prieteni, posesoare a unui blog, cu un telefon inteligent mereu în mână, neiubitoare de școală în ciuda notelor mari pe care le are, doritoare a unui cont de Facebook pe care nu-l poate aveam din pricina opoziției părinților, Olguța are toate ingredientele pentru a fi iubită de copiii de vârsta ei. Nu are cum să nu ți se pună la suflet. 🙂 Un pic cam îndrăzneață pentru firea lui Luca dar acceptată. Însă lucrurile bune vin să aducă balanța într-un echilibru: citește mult, are grijă de un cățel, îi plac filmele vechi.

În poveste sunt strecurate câteva ingrediente care se află la loc de cinste în rândul copiilor (și nu numai a lor): mașini scumpe, hotel de lux, mulți bani, gărzi de corp, oameni care te slujesc tot timpul dar ele sunt prezentate într-un limbaj curat, cursiv și clar.

Așadar, ne-a plăcut mult, și faptul că la final scrie Va urma, e îmbucurător. Nu ne rămâne decât să așteptăm, răbdători. Pentru a vă determina să citiți cartea, am atașat Prologul. Spor la citit!

 

Școlărel de clasa a V-a – Meștereli cu sufletul deschis

Etichete

, , , , , ,

Daaa! Am terminat totul! Și salata boeuf și drobul, borșul, coptura dar și ouăle colorate. Și totuși ceva rămăsese neterminat. Știam ce, pentru că a trebuit să-mi pregătesc materialele necesare dar am dorit să pot lucra în tihnă și fără frica de a nu fi terminate restul treburilor sărbătorii Pascale.
De multă vreme aveam în cap încă o partidă de pirogravat, alături de Luca, vedeta meșterelii fiind oul, cum altfel, dar îmi trebuia un suport pe care să-l încorporez pentru a-i da și o altă utilitate. Așa, pericolul de a fi aruncat într-un sertar ori chiar mai rău, la gunoi, find eliminat. Cel puțin așa suna gândul meu.
Știam că la un moment dat o să apară ceva pentru că nu de puține ori am pățit la fel. Am învățat că sunt situații în care graba nu duce la nimic bun și că așteptarea îți poate oferi variante mult mai bune.
Așa a fost și de data asta.
În căutarea unui cadou pentru Luca, de Iepuraș, am găsit și niște ornamente din lemn, pe care să poți agață cheile. Știu că de astea are nevoie cam toată lumea și nu prisosește în nici o casă, așadar nu am mai zăbovit și le-am achiziționat. La Pepco le-am găsit.

Acestor ornamente le-am adăugat câte un ouț pirogravat iar ce-a ieșit m-a făcut foarte bucuroasă.
Am apucat să-l trag și pe Luca alături de mine, e drept că nu pentru foarte mult timp, dar a pirogravat și el unul dintre ouțele de lemn. Pirogravura este o îndeletnicire care necesită multă răbdare dar și foarte mare atenție pentru că te poți accidenta foarte ușor. Poate din cauza oboselii, și au am avut un mic incident astăzi, atunci când m-am fript puțin.
Pe cele două ouțe de care aveam nevoie am desenat câte un desen; unul cu niște păsărele iar altul cu Păunița Codrului. Le-am făcut în creion și nu a fost greu deloc. 🙂

Muzica noastră ambientală a fost a celor de la Beatles dar după ce am încărcat videoclipurile am primit notificare că am încâăcat drepturile de autor și ca urmare, a trebuit să schimb muzica, atașând una ambientală. S-a eliminat dialogul pe care l-am avut cu Luca dar și boscorodelile mele din timpul lucrului. Nu am știut de asta, dar de acum încolo nu se va mai repeta.

Nu ne-a luat mult timp și cele două ouțe erau gata. Mai trebuia să le montez pe cele două suporturi de chei.

Pentru a le atașa am folosit un pistol cu silicon și în doi timpi și trei mișcări, gata!

Ce anume m-a atras mai mult la acest suport de chei; faptul că are și ramă iar acolo voi pune o fotografie cu noi, toată familia reunită. Mă rog, aproape toată asta pentru că Răzvan e peste mări și țări și nu poate fi alături de noi, fizic. În rest, încă mai suntem în formulă completă și vreau să imortalizez  clipa.
Cu asta am încheiat și activitățile dedicate acestei sărbători. Acum așteptăm să ciocnim un ou roșu și să gustăm câteceva din bucatele tradiționale. Pe toate le-am făcut în casă și cu siguranță vor însoți dialogurile noastre în cel mai fericit mod.
Vă doresc Sărbători Luminate! și Hristos a înviat!

Școlărel de clasa a V-a – „Ciulin și lalele galbene”

Etichete

, ,

Luca nu desenează și nici nu pictează. Nu-i place deloc și sunt extrem de rare momentele în care alocă timp acestui gen de activități. Am încercat de-a lungul anilor să-l pun în fața acuarelelor, vopselelor ori a creioanelor colorate și nu a avut nici o tragere de inimă.
Am tot insistat cu coloratul dar a existat un moment în care mi-a spus că mi-a dovedit că poate colora fără să depășească conturul și că-i cazul să mă opresc.
Cunosc copii care colorează și desenează mereu. Oriunde merg, iau cu ei culorile și cărți de colorat ori blocurile de desen și asta fac. Mie nu mi-a fost dat, la nici unul din băieții mei, cu toate că am cărat și eu găletușele cu materialele necesare.
Ca părinte trebuie să înțelegi, după ce ai epuizat toate armele din dotare, că nu este tragere de inimă și nici talent.
Nici eu nu-l am cu toate că ideile îmi roiesc prin cap cu miile și m-aș bucura dacă ar prinde viață pe hârtie.
Dar iată că zilele trecute, Luca a venit de la școală cu o pictură. Era extrem de încântat de ceea ce realizase.

Să știi că mi-am dat foarte tare silința. Am pictat o oră întreagă. Eu sunt foarte mulțumit și sper să-ți placă și ție!

Am privit la pictura lui și m-am bucurat; în primul rând, nu e întunecată. Luca a pictat, toată grădinița, numai „tablouri” negre. Un negru profund răzbătea din ele și atunci când mergeam să-l iau acasă, copiii îl pârau. El făcea ochii mari la mine și aștepta să-l dojenesc dar nu am făcut-o niciodată. Din contra, îi spuneam – ca să ne audă și copiii- ce frumoasă zi furtunoasă a făcut sau ce peisaj de noapte minunat a reușit să surprindă. El mereu mă îmbrățișa iar copiii rămâneau surprinși de reacția mea.
La fel s-a întâmplat și în școala primară, pe parcursul căreia puține picturi au scăpat de culoarea neagră. Poate veți întreba de ce nu am eliminat această culoare? Pentru că nu am considerat că ea este pericolul ci, din contra, am privit-o ca pe un barometru.

Acum s-a petrecut ceva. Nu știu ce, dar pe coala de hârtie au apărut

niște lalele galbene, un ciulin iar în spate este primăvara, mama!

Tot drumul până acasă a vorbit de pictura lui. Mi-a explicat de-a fir a păr ce anume a simțit atunci când a pictat-o și că a cam rămas în urmă cu niște lucrări.
Astea fiind întâmplările, am considerat că pictura cu ciulinul și lalele galbene trebuie să stea la loc de cinste, înrămată, în biroul lui.
Și asta am și făcut.
Cine știe ce mai urmează?

Activități educative copii – Despre ouă și Spiriduși dar mai ales despre cum putem învăța firesc și plăcut

Etichete

, , , , , , ,

Vine vacanța!
Pentru mine, prilej de bilanț.
De ce spun asta? Pentru că s-au adunat mai multe săptămâni de când, prin amabilitatea doamnei Ana, o dăscăliță adevărată din urbea noastră, am demarat un proiect. Nu are un nume dar are mult suflet, determinare, implicare și bucurie.
Bucuria de a pune umărul pentru a mai interveni la îndulcirea dezastrului care este în învățământ.
Știu, sună crâncen, dar asta este! O deformare a procesului de învățământ, o încărcare nejustificată a programei, o eliminare a ceea ce era bun pentru a face loc unor manuale ce nu au darul de a deschide mințile copiilor.
S-a eliminat noțiunea de Abecedar din vocabularul copiilor, ea fiind înlocuită de mult mai pomposul CLR.
Cărțile mici, aerisite, au fost înlocuite de manuale supradimensionate pline de ambiguități.
Știu, vor fi voci care vor spune că nu sunt abilitată să fac asemenea remarci dar ca un participant activ al acestui proces de învățământ, pot trage un semnal de alarmă. Studiile naționale arată că avem o rată nepermis de mare de analfabeți funcționali și dacă a fost tras semnalul ăsta de alarmă, de ce nu se face nimic?
Pentru cine nu știe:
Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial.

Unde sunt vocile celor din învățământ, cei care stau, efectiv, la catedră nu cei care sunt în minister?
Unde sunt vocile profesorilor, cei care se luptă, la clasă, cu acest fenomen?
Unde este societatea civilă și ce face ea pentru a remedia acest neajuns? Acești copii vor deveni părinții de mâine, cei care vor avea grijă ca noi, cei de acum, ca să ne putem duce bătrânețile liniștite.
Dar toate astea par niște utopii!
Care bătrâneți?
Care părinți?
Care copii?

Știu, e foarte trist și îngrijorător, dar dacă stăm toți deoparte și nu facem nimic, unde ajungem? Trebuie o mobilizare masivă, o comunicare și un dialog între părți, pentru că dacă se continuă în direcția asta trebuie să ne facem bagajele și să plecăm unde vedem cu ochii.
S-au schimbat toate datele problemei dar au rămas niște constante: prima, și cea mai importantă, este că educația se face acasă! Preponderent acasă!
NU AȘTEPT, EU – PĂRINTE, SĂ FACĂ ASTA DOAMNA EDUCATOARE, ÎNVĂȚĂTOARE, PROFESOARĂ!
Eu, mamă/tată, încep asta din momentul în care a apărut copilul în viața mea. Doamna la grădiniță, școală și ce mai urmează, completează necunoscutele și șlefuiește copilul, elimină din obstacolele pe care, poate, un părinte le are.
Dar nu aștept totul de la unitățile de învățământ.
Eu nu-l învăț nimic, nu-i vorbesc despre regulile ce trebuie respectate de membrii unei comunități, nu-i dau niște repere pentru că-l demotivez, stresez, obosesc ș.a.m.d.
Îi pun televizorul în priză, să-l învețe Gumball cum să vorbească, cum să urle, cum să scuipe și să-și arunce mucii pe jos și tot așa. Iar unii dintre noi își adoră odraslele pentru că fac aceste lucruri. Pentru că au tupeu!
Și așa e cam târziu și trebuie să intervenim cu maximă seriozitate!
Un dascăl nu are resursele necesare și nici timpul pentru a pregă atâtea materiale necesare unei lecții, în fiecare zi. Efortul nu se poate face, oricâtă bunăvoință ai avea. Eu mă pregătesc câteva zile pentru o întâlnire și confecționez materialele necesare desfășurării întâlnirii, fiecărui elev în parte. Așa el poate completa, scrie, desena pe materialul propriu pe care, mai apoi, îl ia acasă.
Este costisitor dar mai ales mâncător de timp. Și când te gândești că marea majoritate a claselor au câte 30 de copii?
De aceea, doresc a adresa părinților care vor citi aceste rânduri, îndemnul de a continua munca/jocul acasă, de a asculta copilul, de a-i citi și de a-l îndruma efectiv, nu numai din vorbe.
Multă lume nu dispune de foarte mulți bani dar există modalități prin care se poate ajunge la scopul dorit și fără un buget exagerat.
Bunăoară, sunt acele Cluburi de lectură, sprijinite de Editura Arthur, care înlesnesc accesul la carte și care înseamnă atât de mult! Nu trebuie, dacă nu se poate, să achiziționați toată oferta unei luni (cam trei-patru volume) dar unul îl puteți lua. Cu nici 20 de lei, vocabularul celui mic, dar mai ales orizontul, se lărgește cum nici nu bănuiți.
Nu întrebați:

Dar e musai?

pentru că DA, e musai să investiți în educația propriului copil, cel puțin până el termină cele zece clase obligatorii.
Am un mare of pentru că întâlnesc copii destupați, deștepți, ca un burete, dornici de a afla cât mai multe și e mare păcat să se irosească zăcând în fața unor ecrane. Nu spun ca ele să fie eliminate, că nu se poate – asta este era în care trăim- dar să nu fie doar ele, ore în șir!
Vă rog să vă gândiți, fiecare în intimitatea lui, și să alegeți ce-i mai bun pentru propriul copil! Acum, când sunt în plină formare!

Dar să revin la ultima întâlnire pe care am avut-o cu Spiridușii, înainte de vacanță și sărbători.
Nu știți cum mă așteaptă și ce bucuroși sunt! Și eu trăiesc aceleași sentimente și caut să le aduc în atenție tot soiul de activități care să completeze munca de zi cu zi a doamnei de la catedră.
Astăzi a fost o recapitulare, pentru că jocul pe care l-am abordat, acolo unde ca postament am avut patru ouțe încondeiate, ăsta a fost: recapitulare la limba română și la matematică.


Într-un coșuleț am avut printate și laminate toate literele alfabetului dar și numerele până la 31. Asta a fost specificația doamnei, de care am ținut cont.

Am împărțit colectivul de copii în patru echipe. Fiecare echipă a primit foi cu liniatură pentru lb. română dar și cu pătrățele, pentru matematică.
Jocul s-a desfășura așa:
se trăgeau câte 4 cartonașe din coș, două cu cifre și două cu litere, se spunea cerința, copiii o rezolvau – fiecare cu echipa lui – iar apoi puneau rezultatul pe ouțul lor.

După ce am făcut două simulări, am trecut la joc. A fost mi-nu-nat!

Au fost scrise cuvinte care încep cu litera F, s-au alcătuit propoziții în care toate cuvintele începeau cu o literă, au fost făcute socoteli și tot așa.

O oră întreagă a durat acest joc iar copiii mai-mai să renunțe la pauză. Dar am hotărât că e mai bine să fie cu măsură și după câteva minute de pauză, au revenit la „muncă”.
A urmat un joc pe care l-am fi jucat și acum, dacă nu ar fi trebuit să încheiem. 🙂

„Găina buclucașă” a fost cireașa de pe tort, a stârnit multe patimi și chiar câte o lacrimă în colțul ochiului. Imaginile vor vorbi singure.

După acest tur de forță ne-am așezat să încondeiem câte un ouț. De  data asta cu ajutorul cariocilor dar și a unor abțibilduri autocolante. Au desenat și ornat ouăle fiecare după propria imaginație. Nu au fost îndrumați nicicum ci au avut libertate totală.

Când au venit părinții după ei, copiilor nu le mai ajungeau gura în a povesti dar și mâinile pentru a arăta. Am invitat fiecare părinte să participe la jocul cu Găina și nu a refuzat niciunul. O chestie minunată a fost aceea că doar unul singur dintre ei a nimerit, acela fiind bunicul băiețelului care a făcut o sută de puncte dintr-o lovitură.

Am petrecut câteva ore de vis, cu multă veselie și antren cu jocuri palpitante, antrenante, cu momente de relaș dar și culoare. În clasă erau două ouțe mari, colorate de copii, ce întregeau atmosfera de sărbătoare.                           

Am primit, și eu, de la copii, o ghirlandă de ouțe lucrate de ei iar de la o fetiță, o felicitare specială. Mulțumesc frumos, Alessia! 🙂
Mi-aș dori să le rămână în suflețele aceste clipe atât de frumoase și adevărate!


Sărbători luminate!