Demersul nostru, al adulţilor, la lectură trebuie să fie susţinut cu orice preţ!
Într-o perioadă în care bombardamentul informatic este fără precedent, iar mijloacele de culegere a datelor nu mai presupune neapărat apelarea la o carte, aşa cum se făcea odinioară, este imperios necesar a se persevera pentru această îndeletnicire extrem de plăcută.
Nu stiu cum era în casele voastre, a celor care mă onorați cu vizitele voastre, însă în casa copilăriei mele toți membrii familiei erau abonați la câte o publicație.
Tatălui meu nu-i lipseau „SCÂNTEIA”, „SPORTUL” dar nici minunatele reviste „URSS” și „CHINA” (poate sunt printre voi care-și amintesc inconfundabilul miros al acestor tipărituri). Mamei mele îi „treceau” prin minte și suflet, revista „CINEMA”, dar si „FEMEIA”, fratelui meu îi revenea „GAZETA MATEMATICĂ”, surorii mele, „ARICI POGONICI” iar eu citeam cu multa bucurie „CUTEZĂTORII” iar mai apoi, „SCÂNTEIA TINERETULUI”.
Aceste abonamente erau făcute individual, așa rămânâdu-mi în minte acest concept de personalizare.
Exista o bucurie a așteptării acestor tipărituri, iar poștașul bătea întotdeauna de doua ori la ușa!
Pe lângă aceste abonamente, fiecare avea un sector al lui de carte în biblioteca din camera lui (am fost privilegiați de-am avut camerele noastre, fiecare) în care se regăseau și se mai regăsesc încă, minunate cărți, tipărite în condiții excepționale și, lucrul cel mai important, poveștile erau cele originale, nu ciunțite ca acum.
Datorită acestor deprinderi dobândite din casa copilărie, au acum parte și copiii mei de minunate pagini de lectură.
Însă cea mai trainică impresie asupra copilului o face puterea exemplului.
Degeaba tot îți bați gura, repetând la infinit, TRECI SI CITESTE!, dacă pe tine nu te-a văzut copilul niciodată citind o carte sau dacă, nu te-ai învrednicit să-i lecturezi povești.
Eu una, le-am citit si încă-i mai citesc lui Luca în fiecare seară, cu mici excepții. Acest exercițiu îmi face mie foarte bine, iar clipele petrecute împreună având această îndeletnicire, nu pot fi descrise în cuvinte.
Am avut perioade în care băiatul meu mai mare a întâmpinat greutați în a citi cărți impuse de profesorul de română, iar pentru a-i ușura și demonstra că demersul lui nu-i în zadar, am citit alternativ: eu un capitol, el un capitol. Nu știu dacă este privit cu ochi buni acest demers, însă la mine a dat roade iar asta mi-a întărit ideea că este foarte bine ceea ce fac.
Dragul de carte, dragul de scris, am încercat să-l redau și în machetele didactice pe care le-am confecționat pentru grădinițe și mai nou, pentru școli. Copilul, dacă tot vede și aude despre acest lucru, până la urmă, măcar din curiozitate, tot încearcă și el să imite! Or, la vârste fragede, rata de reușită este mai mare.
Acum exista cărți editate în condiții excepționale iar paleta domeniilor este acoperită, cu vârf și îndesat. Este adevărat că și prețul cărții este foarte mare însă, dacă se dorește cu adevărat, se poate achiziționa, măcar o carte pe lună.
Și mai există și alternativa bibliotecilor, care nu este deloc de neglijat.
În speranța că v-am captat atenția preț de câteva minute, vă doresc lectură plăcută și nu uitați: cu ajutorul lecturii nu există bariere și poți călători oriunde și fi oricine dorești!
Machete Didactice 