Etichete

, , , ,

Poate veți întreba: de ce noi? Pentru că le citim amândoi, numai așa putând face cartolinele sau încropi o joacă pentru a vedea dacă e cât mai mult înțeles. Mai sunt titluri pe care le știu de la Răzvan, citindu-le atunci când era el la vârsta gimnaziului. Dar acum, cu avalanșa asta de cărți, una mai frumoasă ca alta, citim într-un ritm destul de susținut ceea ce-i foarte plăcut.

„Satanarheologenialcooligocenul Punci cu porunci” reeditată la Editura Arthur  îl are ca autor pe Michael Ende, de care tocmai ne despărțisem. Atunci, trăisem alături de Momo și Domnii cenușii despre care am scris aici. Înainte de Momo a fost „Povestea fără sfârșit” dată ca temă la lectură, la clasă. Detalii puteți vedea aici.

20170302_193025

Am intrat în alt registru al acestui minunat autor, iar după spusele lui:

S-ar putea ca, dintre toate cărțile mele, aceasta să fie cea mai veselă

Este o poveste în care lupta dintre bine și rău triumfă în favoarea binelui iar protagoniștii sunt doi vrăjitori și animalele lor. Nu pot spune de companie pentru că din desfășurarea evenimentelor nu asta reiese. Poate doar parțial!

Așadar, acestea sunt cele patru personaje principale aflate în centrul atenție, pe parcursul cărții mai apărând doar alte două:
Ascaride Maledictus cel care venea din partea Domnului Ministru al Întunecimilor Externe pentru a-i transmite lui Erezinus hotărârea ministrului
Sfântul Silvestru, cel care îi ajută pe corbul Jakob și motanul Moritz să capete antidotul necesar contracarării acțiunii punciului.

20170302_195200

Cum spuneam, Ascaride vine în jurul orei cinci a ultimei zile din an, pentru a-i transmite lui Erezinus că va trebui să dea socoteală că nu a îndeplinit norma de „Fapte rele”. De aceeași pedeapsă este înștiințată și Tyrannja Vamperl, mătușa lui, care pentru a scăpa de pedeapsă a ticluit un plan. Ea este în posesia unei bucăți dintr-un sul de pergament care conținea rețeta unui punci ce ar fi scutit-o de toate neplăcerile. Numai că, cealaltă bucată de pergament era la Erezinus, acesta neștiind de fapt ce comoară are în posesie.                 Tyrannja credea că vine neanunțată dar Erezinus și Maurizio știau de asta pentru că a avut grijă corbul Jakob. Important este de spus că cele două animale erau trimise de Consiliul Suprem al Animalelor pentru a supraveghea activitatea vrăjitorilor. Pentru că timpul rămas până la miezul nopții era extrem de scurt, cei doi magicieni ajung la o înțelegere, aceea de a întregi sulul de pergament necesar confecționării punciului.
Și urmează o întreagă nebunie plină de incantații și manevre foarte periculoase. Traducerea făcută de Nora Iuga merită o plecăciune.
În timpul cât cei doi malefici confecționează punciul, Jakob și Maurizio pleacă spre Turnul Marelui Munster pentru a trage clopotele, înainte de miezul nopții. Și ei trec prin tot soiul de aventuri, pentru ca la final să găsească o rezolvare nemai rămânând decât să o pună în aplicare.

Sunt minunate jocurile de cuvinte pe care aceștia le spun în incantații, după ce beau din punci și se îmbată.

O carte plină de umor și situații palpitante care nu te lasă nici o clipă să te plictisești și al cărui final este imprevizibil.

20170302_195255

După ce lectura a fost terminată am mai zăbovit pe marginea ei pentru a vedea ce ne-a plăcut și ce nu, ce-am fi schimbat sau cum ar fi fost dacă… . Exerciții minunate demne de luat în seamă. Nu au lipsit nici cartolinele cu întrebări legate de poveste dar nici activitatea din Jurnalul de lecturi, pe care de data asta l-am avut. Aveți mai jos fișierul în care găsiți aceste cartoline. Este și o cartolină necompletată pe care, dacă doriți, o puteți multiplica și folosi pentru a pune alte întrebări legate de text.

cartoline-punci-cu-porunci

punci-21 punci-17

Și în Jurnalul de lecturi a fost o plăcere de a lucra și citi pentru că îndrumător este Vlad Zografi, scriitor român. El pune problema în așa fel, încât te invită să continui povestea dar și să înțelegi anumite nuanțe ale textului.

20170302_203646

20170302_204100

 

Rămâne acum ca tu să-ți dai cu părerea despre cartea asta, să scrii aici, mai departe, cum o vezi, ce ți-a plăcut și ce nu, fiindcă, până la urmă, tu, cititorule, ești adevăratul stăpân al cărții – o stăpânești în mintea ta ca pe o bucată de plastilină cu care faci ce vrei.
Vlad Zografi

Reclame