Am avut bucuria de a confecționa un material pentru o fetiță de clasa a II-a. I-a fost solicitat un proiect iar alegerea a fost legată de Spania.
Pentru asta a fost necesar ca materialul să nu fie terminat, asta revenind în sarcina micuței eleve.
O hartă a Spaniei nu avea cum să lipsească. Pe ea am marcat șase orașe importante.
Pentru fiecare în parte am confecționat niște cartoline cu monumentele reprezentative ori cu festivalurile celebre, aici referindu-mă la cel de la Pamplona. Acestea au fost specificate de către mama copilului.
1. Barcelona – Sagrada Familia
2. Madrid – Palacio Real
3. Valencia – City of Arts and Sciences
4. Sevilla – Metropol Parasol
5. Granada – Alhambra
6. Pamplona – poza de la festivalul San Fermin
Cartolinele le-am făcut sub forma unor felicitări pe care le-am laminat dar nu integral. pentru că interiorul l-am lăsat fără folie, așa copilul putând scrie câteva cuvinte despre imaginea respectivă.
Un alt element pentru care am optat a fost acela al unui craft. M-am gândit că pentru o fetiță este tentant să meșterească ceva de genul. Cum suntem în Spania vă gândeați că poate lipsi o dansatoare? Ei bine, nu!
Iată cum am pregătit acest material inspirată fiind de site-ul make it your own. Am adus modificările de rigoare, în funcție de cum am văzut eu figurina finală.
Materialele de care aveți nevoie pentru a confecționa acest craft:
fetru de diferite culori
un tipar cu silueta dansatoarei
hârtia de filtru de la filtrele de cafea
ață de bumbac de diferite culori
strasuri de diferite culori
bandă decorativă
ornamente din mătase (eu am folosit flori galbene și roșii)
foarfece
pastă de lipit
bandă dublu adezivă
dantelă de mătase de diferite culori
Ar fi trebuit să pictez mâinile și fața dar nu am făcut-o. Am decupat silueta, apoi i-am confecționat o bluză din fetru și am atașat fusta. La mijloc am pus un brâu pe care am lipit câteva ștrasuri. Pentru a da senzația de înfoiat, am lipit două rânduri de volane din dantelă. Pentru păr am făcut două cercuri din ață de bumbac și i-am pus și-o floare, ca să fie elegantă. 🙂 La final, această dansatoare alături de colegele ei vor fi montate pe banda decorativă.
Ca de fiecare dată, abia aștept să văd reacțiile fetiței dar și a mamei. Mulțumesc pentru încredere!
L.E. Totul a fost ok. Coletul a ajuns iar eu sunt foarte fericită.
Vine vacanța! Pentru mine, prilej de bilanț. De ce spun asta? Pentru că s-au adunat mai multe săptămâni de când, prin amabilitatea doamnei Ana, o dăscăliță adevărată din urbea noastră, am demarat un proiect. Nu are un nume dar are mult suflet, determinare, implicare și bucurie. Bucuria de a pune umărul pentru a mai interveni la îndulcirea dezastrului care este în învățământ. Știu, sună crâncen, dar asta este! O deformare a procesului de învățământ, o încărcare nejustificată a programei, o eliminare a ceea ce era bun pentru a face loc unor manuale ce nu au darul de a deschide mințile copiilor. S-a eliminat noțiunea de Abecedar din vocabularul copiilor, ea fiind înlocuită de mult mai pomposul CLR. Cărțile mici, aerisite, au fost înlocuite de manuale supradimensionate pline de ambiguități. Știu, vor fi voci care vor spune că nu sunt abilitată să fac asemenea remarci dar ca un participant activ al acestui proces de învățământ, pot trage un semnal de alarmă. Studiile naționale arată că avem o rată nepermis de mare deanalfabeți funcționaliși dacă a fost tras semnalul ăsta de alarmă, de ce nu se face nimic? Pentru cine nu știe: Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial.
Unde sunt vocile celor din învățământ, cei care stau, efectiv, la catedră nu cei care sunt în minister? Unde sunt vocile profesorilor, cei care se luptă, la clasă, cu acest fenomen? Unde este societatea civilă și ce face ea pentru a remedia acest neajuns? Acești copii vor deveni părinții de mâine, cei care vor avea grijă ca noi, cei de acum, ca să ne putem duce bătrânețile liniștite. Dar toate astea par niște utopii! Care bătrâneți? Care părinți? Care copii?
Știu, e foarte trist și îngrijorător, dar dacă stăm toți deoparte și nu facem nimic, unde ajungem? Trebuie o mobilizare masivă, o comunicare și un dialog între părți, pentru că dacă se continuă în direcția asta trebuie să ne facem bagajele și să plecăm unde vedem cu ochii. S-au schimbat toate datele problemei dar au rămas niște constante: prima, și cea mai importantă, este că educația se face acasă! Preponderent acasă! NU AȘTEPT, EU – PĂRINTE, SĂ FACĂ ASTA DOAMNA EDUCATOARE, ÎNVĂȚĂTOARE, PROFESOARĂ! Eu, mamă/tată, încep asta din momentul în care a apărut copilul în viața mea. Doamna la grădiniță, școală și ce mai urmează, completează necunoscutele și șlefuiește copilul, elimină din obstacolele pe care, poate, un părinte le are. Dar nu aștept totul de la unitățile de învățământ. Eu nu-l învăț nimic, nu-i vorbesc despre regulile ce trebuie respectate de membrii unei comunități, nu-i dau niște repere pentru că-l demotivez, stresez, obosesc ș.a.m.d. Îi pun televizorul în priză, să-l învețe Gumball cum să vorbească, cum să urle, cum să scuipe și să-și arunce mucii pe jos și tot așa. Iar unii dintre noi își adoră odraslele pentru că fac aceste lucruri. Pentru că au tupeu! Și așa e cam târziu și trebuie să intervenim cu maximă seriozitate! Un dascăl nu are resursele necesare și nici timpul pentru a pregă atâtea materiale necesare unei lecții, în fiecare zi. Efortul nu se poate face, oricâtă bunăvoință ai avea. Eu mă pregătesc câteva zile pentru o întâlnire și confecționez materialele necesare desfășurării întâlnirii, fiecărui elev în parte. Așa el poate completa, scrie, desena pe materialul propriu pe care, mai apoi, îl ia acasă. Este costisitor dar mai ales mâncător de timp. Și când te gândești că marea majoritate a claselor au câte 30 de copii? De aceea, doresc a adresa părinților care vor citi aceste rânduri, îndemnul de a continua munca/jocul acasă, de a asculta copilul, de a-i citi și de a-l îndruma efectiv, nu numai din vorbe. Multă lume nu dispune de foarte mulți bani dar există modalități prin care se poate ajunge la scopul dorit și fără un buget exagerat. Bunăoară, sunt acele Cluburi de lectură, sprijinite de Editura Arthur, care înlesnesc accesul la carte și care înseamnă atât de mult! Nu trebuie, dacă nu se poate, să achiziționați toată oferta unei luni (cam trei-patru volume) dar unul îl puteți lua. Cu nici 20 de lei, vocabularul celui mic, dar mai ales orizontul, se lărgește cum nici nu bănuiți. Nu întrebați:
Dar e musai?
pentru că DA, e musai să investiți în educația propriului copil, cel puțin până el termină cele zece clase obligatorii. Am un mare of pentru că întâlnesc copii destupați, deștepți, ca un burete, dornici de a afla cât mai multe și e mare păcat să se irosească zăcând în fața unor ecrane. Nu spun ca ele să fie eliminate, că nu se poate – asta este era în care trăim- dar să nu fie doar ele, ore în șir! Vă rog să vă gândiți, fiecare în intimitatea lui, și să alegeți ce-i mai bun pentru propriul copil! Acum, când sunt în plină formare!
Dar să revin la ultima întâlnire pe care am avut-o cu Spiridușii, înainte de vacanță și sărbători. Nu știți cum mă așteaptă și ce bucuroși sunt! Și eu trăiesc aceleași sentimente și caut să le aduc în atenție tot soiul de activități care să completeze munca de zi cu zi a doamnei de la catedră. Astăzi a fost o recapitulare, pentru că jocul pe care l-am abordat, acolo unde ca postament am avut patru ouțe încondeiate, ăsta a fost: recapitulare la limba română și la matematică.
Într-un coșuleț am avut printate și laminate toate literele alfabetului dar și numerele până la 31. Asta a fost specificația doamnei, de care am ținut cont.
Am împărțit colectivul de copii în patru echipe. Fiecare echipă a primit foi cu liniatură pentru lb. română dar și cu pătrățele, pentru matematică. Jocul s-a desfășura așa: se trăgeau câte 4 cartonașe din coș, două cu cifre și două cu litere, se spunea cerința, copiii o rezolvau – fiecare cu echipa lui – iar apoi puneau rezultatul pe ouțul lor.
După ce am făcut două simulări, am trecut la joc. A fost mi-nu-nat!
Au fost scrise cuvinte care încep cu litera F, s-au alcătuit propoziții în care toate cuvintele începeau cu o literă, au fost făcute socoteli și tot așa.
O oră întreagă a durat acest joc iar copiii mai-mai să renunțe la pauză. Dar am hotărât că e mai bine să fie cu măsură și după câteva minute de pauză, au revenit la „muncă”.
A urmat un joc pe care l-am fi jucat și acum, dacă nu ar fi trebuit să încheiem. 🙂
„Găina buclucașă” a fost cireașa de pe tort, a stârnit multe patimi și chiar câte o lacrimă în colțul ochiului. Imaginile vor vorbi singure.
După acest tur de forță ne-am așezat să încondeiem câte un ouț. De data asta cu ajutorul cariocilor dar și a unor abțibilduri autocolante. Au desenat și ornat ouăle fiecare după propria imaginație. Nu au fost îndrumați nicicum ci au avut libertate totală.
Când au venit părinții după ei, copiilor nu le mai ajungeau gura în a povesti dar și mâinile pentru a arăta. Am invitat fiecare părinte să participe la jocul cu Găina și nu a refuzat niciunul. O chestie minunată a fost aceea că doar unul singur dintre ei a nimerit, acela fiind bunicul băiețelului care a făcut o sută de puncte dintr-o lovitură.
Am petrecut câteva ore de vis, cu multă veselie și antren cu jocuri palpitante, antrenante, cu momente de relaș dar și culoare. În clasă erau două ouțe mari, colorate de copii, ce întregeau atmosfera de sărbătoare.
Am primit, și eu, de la copii, o ghirlandă de ouțe lucrate de ei iar de la o fetiță, o felicitare specială. Mulțumesc frumos, Alessia! 🙂 Mi-aș dori să le rămână în suflețele aceste clipe atât de frumoase și adevărate!
Astăzi am avut întâlnire cu niște Voinicei. O grupă de voinicei de 3 ani! 🙂
Am vrut să fac niște activități cu ei, așa, ca un preambul la sărbătorile ce vor veni peste câteva zile.
Am ales o cărticică cu o poveste în versuri pentru că știu că le este mai ușor unor copilași atât de mici să fie atenți atunci când există rimă.
Și am pornit la drum.
Partea în care Țopăilă a vărsat vopselele a fost extrem de gustată de copii. Au fost multe râsete dar și manifestări de bucurie. 🙂
Copiii de 3 ani nu au foarte multă răbdare, dar se știe, și tocmai ăsta a fost motivul pentru care am făcut această alegere.
După ce au ascultat povestea, am trecut la o activitate pe care am considerat-o mai atractivă. Am printat, laminat, decupat și asamblat 24 de iepurași dar și ouțe în care se regăseau niște forme geometrice. Aici, datorită scaiului cu care erau prinse figurile, a fost mai interesant.
După ce le-am arătat cum se dau jos formele și cum se prind înapoi, pentru fiecare figură în parte am făcut un desen. Așa, copiii au putut asocia mai ușor forma și unde anume trebuie pusă.
Dacă doriți să le folosiți și să vă jucați cu ele, atașez fișierul de unde le puteți printa.
Următoarea activitate a fost aceea în care niște ouă așteptau să fie colorate. Apoi, se cerea ca ele să fie unite, după culori. Fișa am luat-o de pe kiddyhouse.com dar am tradus-o în română.
Aici a fost o problemă pentru că cei mici, neavând răbdare să asculte ce anume se cere, au colorat ouăle cu aceeași culoare care era în dreptul fiecăruia. Când am văzut că nu pot să realizez ceea ce mi-am propus și cei mici nu înțeleg ceea ce le cer, am îndoit foaia în două, eliminând partea colorată și așa am reușit. Dar au fost copiii care au putut rezolva cerința din prima.
La final, am împodobit un ouț din carton colorat. Am pus pe el abțibilduri și benzi adezive cu modele.
După ce au pus ouăle la expoziție, i-am servit cu câte un ouț de ciocolată șii cred că asta a fost partea cea mai gustată. 🙂
Ne-am îmbrățișat și ne-am promis că ne mai vedem, ceea ce cu singuranță se va întâmpla. Sănătoși să fim!
Am plecat cu primăvara-n suflet și cu speranța că trebuie să punem mână de la mână să schimbăm ceva. E extraordinar de greu să lucrezi cu atât de mulți copii!
Cu siguranță, dacă aș fi avut o fată, aceasta ar fi meșterit alături de mine fără ca eu să insist deloc. Și-am fi confecționat vrute și nevrute și ne-am fi întrecut care mai de care.
Dar nu am deci așa ceva nu rămâne decât la stadiul de vis.
Ce poți cere unor băieți atunci când vine vorba de decupat, asamblat cordeluțe de mătase ori mai știu eu ce altele care se fac la abilități practice? Poate unora le place dar alor mei nu li s-au prea lipit de mâini. Dar din când în când mai insist să mai meșterim câte ceva din acest domeniu, asta pentru că e multă culoare, multe texturi și idei nelimitate.
După îndelungi rugăminți, Luca mai cedează, poate că fața mea îi spune că ar fi bine să dea curs dorinței mele. Așa s-a întâmplat și de curând, atunci când a lăsat de la el și mi s-a alăturat. Ori poate eram eu prea dornică de așa ceva?! Nu mai știu. 🙂
Am mai pus de-o coroniță, asta pentru că-mi plac grozav și mă bine dispun. Și pe el. 🙂 Am aplicat altă tehnică față de cele meșteșugite anterior.
Dacă doriți să o confecționați aveți nevoie de:
o farfurie de carton
mai multe foi colorate unele simple altele cu modele pe care le veți decupa sub formă de ou
o panglică de mătase
lipici ori bandă dublu adezivă
foarfece
Am tăiat fundul farfuriei iar pe cercul rezultat am lipit ouăle decupate în prealabil.
Am ales să facem două coronițe, una eu și una el. Nu am folosit chiar același model la hârtie.
Noi am avut farfurii normale iar pentru a acoperi întreaga circumferință a cercului rezultat, au fost necesare 12 ouțe. Am ales să facem 6 simple și șase cu model. După ce toate au fost lipite, am atașat o panglică de mătase, mai lată.
A lui a ajuns la loc de cinste. A mea o voi oferi cuiva drag.
Voi ce mai meșteriți?
Dacă e marți, e doamna Ana și clasa ei de Spiriduși. Și-mi crește inima ca o pâine când văd cum mă întâmpină și așteaptă. Astăzi am primit și un cadou pentru care le-am mulțumit și i-am îmbrățișat!
Am hotărât ca să continui tema cu „primăvara” asta pentru că mai erau atât de multe de vorbit. Rămăsesem datoare de data trecută cu niște fișe pe care ei trebuiau să le decupeze pentru a le completa și am mers mai departe cu ideea.
Piesa principală a întâlnirii de astăzi este „Caruselul” cel cu care eu multe lucruri am pus la punct, cu voie bună și chef. Faptul că participă toți copiii, fiecare dintre ei învârtind roata și răspunzând la câte o întrebare ori două sau chiar trei, garantează reușita întâlnirii.
Dacă până acum l-am folosit la teme despre sentimente, dinozauri, culori de data asta pe feliile ei și-au găsit culcuș niște jetoane cu imagini de primăvară. Aceleași jetoane le-am avut și eu în mână, cu singura diferență că pe spatele lor se aflau mai multe întrebări aferente imaginii de pe fața jetonului.
Cartolinele au fost laminate și montate pe carusel iar copiii au trecut la treabă asta după ce le-am explicat, cu multe detalii, ce anume vom face. Și a fost așa de frumos. Pentru a vă face o părere, am înregistrat câteva momente.
Toți copiii, fără nici o excepția au învârtit roata și au răspuns nu numai la întrebările de pe cartoline ci și la altele care nu au mai avut răbdare să aștepte și s-au cerut rostite.
S-au auzit întrebări frumoase și răspunsuri și mai și. Iată vreo două exemple:
Cum se numește vehicului din imagine? (era vorba de stropitoare) Îl poți descrie? Poți spune o rimă la cuvântul „stropitoare”? Dar la „rândunică”? Știi cum se mai spune la „iris”? Alcătuiește o propoziție în care cuvântul „copac” să se afle la mijloc.
Am învârtit la roată de mă mir că nu ne-a luat amețeala. 🙂
Și a urmat un craft, celebrul „Copac al anotimpurilor”. Știind ce efect a avut asupra lui Luca, m-am gândit că pot reedita acea bucurie. Și am reușit!
Materialele necesare realizării lui sunt:
patru foi de hârtie de culoarea anotimpurilor. Aici am ales verde/primăvară, galben/vară, portocaliu ori mov/toamnă și albastru/iarnă.
Tiparul copacilor era imprimat pe foi.
Apoi am ales buloane, flori, frunze pentru a putea fi lipite pe fiecare copăcel.
Un bețișor de lemn
un cerc de polistiren pentru a putea fi pus copacul.
Fiecare copil a primit o folie în care se regăseau aceste materiale.
Școlăreii au decupat fiecare copăcel în parte, i-au lipit unul în spatele celuilalt, au fixat bețișorul și i-au împodobit. Cine a avut nevoie de ajutor, l-am acordat, atât eu cât și doamna învățătoare.
Nici nu bănuiți ce atmosferă a fost! Despre împodobit, cred că dacă mai avea câteva plicuri bune cu decorațiuni (buloane, paiete, etc) și tot n-ar fi fost de ajuns.
Finalul întâlnirii a avut aromă de căpșuni, atât de îndrăgitele căpșuni!
Abia aștept să vină marțea viitoare. Trebuie să mă gândesc la ce anume vom lucra.
P.S. De la doamna învățătoare Ana a venit următorul mesaj:
Doamna Dana aduce bucuria! Azi o nouă surpriză: un CARUSEL al copiilor isteți, plasat în anotimpul primăvara. Câte întrebări!! Rime și cuvinte buclucașe ne-am pus imaginația la încercare! Și ca totul să fie de poveste, un copăcel cum altul nu o să mai pomeniți a aterizat din mâinile priceputei invitate pe măsuțele noastre. Cum să realizezi un pomișor cu cele patru anotimpuri în coroana-i? Uite așa cum Dana – mama ne învață! Pomișorii? Mâine finalizăm și expoziție realizăm. Rima asta, chiar se ia!!!
Primeam zilele trecute o notificare de la Facebook despre joaca asta peste care a trecut, deja, patru ani. Încercam atunci tot soiul de activități motrice, pentru a-i deschide apetitul lui Luca la așa ceva, dar acum pot afirma că nu am avut nici un succes. El a rămas la fel de neîndemânatic și rare sunt subiectele care să-l facă să confecționeze ceva. Nu-i place și gata! 😦
Dar privind imaginile de atunci, o țâră de încântare tot a fost asta și datorită faptului că am folosit baloane dar a confecționat și un soi de hartă.
Pentru a confecționa „pirații” am folosit următoarele materiale.
Am decupat elementele necesare care la final au arătat așa;
După ce toate astea au fost pregătite, a urmat asamblarea.
A urmat confecționarea hărții. Pentru asta, cu o seară înainte am acoperit o coală A4 cu zaț de cafea. Am lăsat-o la uscat și a doua zi Luca a scuturat zațul de pe ea pentru a fi completată.
La confecționarea ei s-au folosit carioci și creioane colorate, scoici, o bucată de bandă de mătase.
Tot la această activitate, copilul a completat și o fișă, asta după ce s-a familiarizat cu termenii temei.
Mărțișorul, o mică bijuterie legată cu un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, este un obicei străvechi al romanilor și al câtorva popoare învecinate. Podoaba face parte din ritualul sărbătoririi primăverii și se poartă începând cu răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. Tradițional, mărțișorul este atașat purtătorului în moduri specifice, pentru a aduce noroc și bucurie odată cu instalarea anotimpului cald.
În general, mărțișorul este dăruit fetelor, femeilor și copiilor pe post de talisman, care să le protejeze gingășia și sensibilitatea. Simbolul vestitorului primăverii poate lua mai multe forme sugestive, precum coșarul (transmite bunăstare), trifoiul (poartă noroc) sau ghiocelul (întruchipează prospețimea, puritatea).
Când se poartă mărțișorul?
Mărțișorul se poartă începând cu răsăritul soarelui în ziua de 1 Martie, însă intervalul variază în funcție de tradițiile specifice ale zonelor geografice. În Dobrogea și în Muntenia se obișnuiește ca mărțișorul să împodobească garderoba în zilele de 1-9 martie, când Baba Dochia (personaj de legendă) renunță la cele 9 cojoace ale iernii și se pregătește de vremea caldă. Pe alocuri, există și obiceiul alegerii unei anumite zile din cele 9, care să prevestească calitatea vieții în noul an în funcție de condițiile meteo.
Alte regiuni geografice promovează tradiția purtării mărțișorului întreaga lună martie, urmând ca podoaba să fie apoi prinsă de ramurile unui pom fructifer pentru belșug în gospodărie. La începutul lunii aprilie, multe sate din România și Basarabia au grădini cu pomi împodobiți de mărțișoare. În alte părți, mărțișorul se poartă până la sărbătoarea de Florii.
În alte județe din țară, simbolul primăverii este purtat doar în primele două săptămâni din martie. În satele transilvănene, oamenii atârnă mărțișoarele de uși, ferestre și coarnele animalelor domestice pentru a speria duhurile rele.
În Dobrogea, se obișnuiește ca mărțișoarele să fie purtate până la sosirea cocorilor, urmând ca apoi să fie aruncate în aer. În Moldova, pe 1 martie fetele oferă mărțișoare băieților, urmând ca ei să întoarcă favorul pe data de 8 martie.
Alte repere privind perioada în care se poartă mărțișorul în mod tradițional sunt mult mai plastice. De pildă, oamenii așteaptă primele semne de biruință a primăverii, precum cântatul cucului, înflorirea trandafirilor și a cireșilor, până revin berzele sau rândunelele din țările calde.
Cum se poartă mărțișorul?
Odinioară, pe când mărțișorul abia își contura drumul spre a deveni o tradiție permanentă, oamenii atârnau această podoaba la gât sau la mână cu o cordeluță roșie sau un șnur compus din două fire răsucite din mătase albă și roșie. Se mai folosea, de asemenea, un fir de arnici roșu și unul din bumbac alb.
În prezent, mărțișorul se poartă la încheietura mâinii stângi ca o brățară sau prins în piept, în dreptul inimii, ca simbol al îndeplinirii tuturor dorințelor la început de primăvară.
Obiceiul mărțișorului se păstrează în termeni asemănători și în zona Balcanilor, la aromâni și megleno-romani, bulgari, macedoneni și albanezi.
Dincolo de obiceiuri și simboluri legate de mărțișor, el rămâne ca o întrupare a bucuriei de a trăi, a dragostei de viață, un semn prin care noi, oamenii salutăm renașterea naturii odată cu venirea primăverii. Mărțișorul rămâne, peste timp, simbolul soarelui atotputernic și al purității sufletești. (sursa: aici)
Am confecționat și eu, pentru fetițele din clasa lui Luca, mărțișoare cu motive românești. Cusute.
Materialele necesare au fost:
etamină
fire de bumbac de diferite culori
cartoane colorate de diferite culori
plicuri
ață de mărțișor
După ce am cusut fiecare model, le-am tăiat, am scos firele pe margine și le-am lipit pe cartonașe cu ajutorul bandei dublu adezive. Am atașat ața de mărțișor și le-am pus în plicuri.
Fiecare fetiță din clasă a primit un astfel de mărțișor.
De dimineață, Luca a găsit pe banca lui un cadou. Era din partea colegelor lui și s-a bucurat.
What makes us human, I think, is an ability to ask questions, a consequence of our sophisticated spoken language.
Jane Goodall
Trebuie să mărturisesc, din capul locului, că aveam cunoștințe despre ea, puține și mărunte, dar această cărticică adresată celor mici m-a făcut să-mi doresc să citesc, caut, descopăr mai multe. Ca de fiecare dată în ultima perioadă, partener de nădejde mi-a fost Luca.
O cărticică ne-a stârnit curiozitatea iar numele ei este The Watcher și-i scrisă de Jeanette Winter. Și în ciuda faptului că e considerată o carte pentru grupa de vârstă 5 – 8 ani, noi am reușit s-o facem utilă pentru 11 ani (pe mine nu mă mai pun) atât cât are acum băiatul meu.
Ce am reușit noi să facem ajutați de această carte veți putea citi în rândurile de mai jos.
Pentru început am lucrat cu macheta continentului african, acolo unde am localizat țările dar mai ales am dorit a vedea unde se află Parcul Național Gombe.
A fost o recapitulare frumoasă și utilă asta pentru că se uită multe din informații și niciodată nu e de prisos o reîmprospătare. „Ne-am plimbat” și noi dintr-o țară în alta, am pomenit de capitalele pe care ni le mai aminteam, nu am omis sărăcia din Somalia ori luptele din Africa de Sud și am pomenit cele cunoscute până acum.
Când am ajuns la Tanzania, locul de desfășurare al aventurii, am zăbovit puțin mai mult. Acolo am văzut cu ce anume s-a ocupat dr. Jane Goodall și ce importanță au avut toate cercetările intreprinse de ea.
Dacă veți avea răbdarea necesară, multe veți afla din acest filmuleț.
Dar să revin la activitatea noastră. Am descoperit mai multe site-uri în limba engleză care tratează tema și pentru că Luca adoră comunicarea în această limbă, le-am printat și folosit.
Am făcut un fișier în care găsiți un material pe care-l puteți completa cu copilul, în ce limbă doriți dumneavoastră. Acolo veți găsi și o scrisoare pe care copilul trebuie s-o trimită prietenului lui. Luca a ales unul imaginar. 🙂
Am fost fascinați de arborele genealogic întocmit de cercetătoare și am avut posibilitatea să-i și vedem pe unii dintre membrii acestor familii în imaginile vizionate.
Un alt material lucrat a fost acela legat de urmele lăsate de animale. L-am mai experimentat și chiar am identificat din ele în timpul „vânătorii” noastre din natură.
Am optat și pentru realizarea unui craft, unul care să reprezinte un cimpanzeu, cum altfel. Nu a fost ușor deloc, necesitând multă răbdare.
Am printat fișele pe care le găsiți aici. Am lipit cele două în care erau părțile componente ale unei maimuțe pe o coală de carton A4.
Apoi au fost decupate toate elementele. Le-am asamblat cu ajutorul unor ace, pentru că am constatat că erau prea mari capsele pe care le aveam.
Am făcut aceste activități printre picături, de-a lungul mai multor zile, în funcție de timpul rămas după ce s-au terminat de pregătit temele pentru școală. E minunat și atrăgător să poți călători, chiar și imaginar, pentru că ai atât de multe de aflat. Nu neapărat chestii complicate cât mai ales lucruri care, poate cândva, îți vor fi de ajutor.
My mother always taught us that if people don’t agree with you, the important thing is to listen to them. But if you’ve listened to them carefully and you still think that you’re right, then you must have the courage of your convictions. Jane Goodall
Ceea despre ce vă voi povesti mai jos a avut loc acum patru ani. În afara faptului că nu-mi pot da seama când au trecut acești ani, revăd cu bucurie fotografiile făcute atunci. Asta pentru că ele mi-au adus în memorie și atmosfera, vorbele și tot ceea ce s-a petrecut.
Am încercat astăzi, să intram în atmosfera vieții de la fermă. Am desfășurat mai multe activități în care am dezbătut diferite aspecte ale acestei minunate vieți.
Noi am avut și mai avem încă ocazia de a trăi pe viu la o mica fermă deoarece avem niște rude care ne lasă, vacanță de vacanță să „gustăm” această minunată stare.
Cum pot să descriu mirosul fânului proaspăt cosit, asta ca să nu pomenesc de cel depozitat în pod și unde, dacă dorești, poți asculta greierii sau număra stelele de pe cer?
Dar amurgul în care se aude clinchetul tălăngilor purtate de văcuțele ce se întorc de la pășune?
Într-un cuvânt, cu simțurile pregătite pentru această activitate, astăzi, ne-am făcut mica noastră ferma. 🙂 Am dorit ca aceasta să fie în relief.
Materialele necesare pentru realizarea acestui craft sunt:
bețe din lemn (le-am luat de farmacie)
hârtie autocolantă de culoare maro
coli de carton de diferite culori
animale de la fermă printate și decupate, tot așa o formă de gard dar și instrumente folosite în gospodărie
lipici
carioci
A lipit, mai întâi, bețișoarele pe un carton. Cu ele a făcut acoperișul. Pentru o completare a lui a lipit autocolant.
A decupat gardul și animalele după care le-am asamblat în așa fel încât să pară că unele dintre ele își scot capul prin el.
S-a desenat apoi zidul fermei, aici fiind nevoie de „cărămizi”. Nimic mai ușor, ele ieșind din condei! 🙂 Tot cu carioca s-a completat și modelul de la acoperiș. Mai întâi a fost folosit un creion.
Au fost adăugate restul elementelor și ferma s-a conturat mai frumos decât s-ar fi așteptat.
Și uite așa, am lucrat preț de două ore însă a fost frumos, fascinant iar pe măsură ce totul prindea contur, Luca nu mai avea răbdare să termine.
Am citit, tot din Prima mea enciclopedie Larousse, capitolele aferente temei noastre, am făcut două fișe cu cerealele atât de mult gustate de văcuțele, caii, oițele și căprițele noastre și am cântat.
Am o cărticică cu cântecele în franceză, se numește „Toupie chansons”, care au și portativ și pe care Luca le-a interpretat, doa cele de la tema nostră! Așa am auzit „Un petit lapin (Un mic iepuraș)”, „Un petit cochon”(Un mic purceluș) și „Promenons nous dans les bois”
(Plimbându-ne prin pădure).
Am mai bifat o sâmbătă în care am încercat să mai deslușim câteva noțiuni necunoscute.
În ultima perioadă am tot văzut îndemnul de a confecționa semne de carte cu inimioare. Sunt ochioase și frumoase și cred că ar reprezenta o activitate frumoasă alături de copii. După mine, aș face și mărțișoare pentru a fi oferite colegelor. 🙂
Aseară, înainte de culcare, iar am văzut link-ul, pe care-l atașez, și n-am mai rezistat tentației. Nu are rost să mai explic că este foarte clar prezentat în filmuleț ce și cum se face.
Iată cum ai ieșit ale mele.
Și cum arată la locul lor. 🙂
Am plecat liniștită la culcare. Și bucuroasă că mi-am luat de-o grijă. 🙂
Machete Didactice 