Literatură pentru mămici și nu numai – „Dragostea în vremea holerei” de Gabriel Garcia Marquez

Etichete

Dragostea în vremea holerei, Editura Rao, Gabriel Garcia Marquez, Literatură pentru mămici și nu numai, literatură universală

Acum, când mă apropii vertiginos de schimbarea prefixului, cartea lui Gabriel Garcia Marquez, Dragostea în vremea holerei, mi-a intrat prin toate cotloanele sufletului și m-a făcut să înțeleg și mai bine unele lucruri dar mai ales să le interpretez după putința și priceperea mea.

Nu știu ce anume m-a impresionat mai tare; povestea de iubire, atitudinea lui Florentino Ariza, răceala și deciziile calculate ale Ferminei Daza ori diplomația și caracterul doctorului Juvenal Urbino. Toate la un loc au alcătuit un melanj care s-a pliat perfect pe sufletul meu.
Am citit cartea nu cu sufletul la gură ci pe îndelete, pentru că am vrut să o savurez. Am simțit fiecare cuvânt și fiecare descriere ca pe ceva care nu-mi era străin. Nu am dorit să grăbesc așteptarea lui Florentin așa cum nu am avut nici o secundă senzația că el va renunța.
Sentimentele au fost variate, așezate pe o paletă foarte ofertantă și au pus personajele în situații care mai de care mai tensionate. De la prima și până la ultima pagină am avut bucuria de a descoperi ce înseamnă să te mistuie o dragoste întinsă pe 50 de ani și cum poți proceda pentru ca ea să nu te doboare.
Florentino Ariza, personajul în jurul căruia se învârte tot romanul, este un tânăr care se îndrăgostește fulgerător de Fermina Daza, iar între ei are loc un schimb susținut de scrisori. Scrisori de dragoste.
Totul se schimbă când tatăl fetei află de corespondență și o curmă, socotindu-l pe pretendentul la mâna fiicei sale nedemn de aceasta. Pleacă într-o lungă călătorie pentru ca la întoarcere fata să se căsătorească cu doctorul Juvenal Urbino, un om educat și manierat, respectat de întreaga comunitate.
Fermina Daza trăiește alături de doctor timp de peste 50 de ani și are o căsnicie presărată cu tot felul de evenimente pe care reușește să le gestioneze în așa fel încât comunitatea să nu afle ceea ce nu trebuie. La acea vreme, poate ca și acum, comunitatea în care-ți duceai traiul avea un rol destul de important și îți influența deciziile pe care le aveai de luat.
Dar Florentin nu capitulează, ducându-și viața mai departe, urmărind-o pe Fermina cu toate ocaziile și propunându-și să o recucerească atunci când va rămâne văduvă.
Sunt scene întregi în care autorul descrie cu o mare precizie relația dintre cei doi soți, cum decurg discuțiile dintre ei, cum arată fețele lor când cuvintele sunt nerostite descriind în amănunt tabieturile mărunte dar mai ales modalitatea prin care ei reușesc să treacă, cu înțelepciune, peste probleme. Scena în care Fermina află de infidelitățile soțului este relevantă.

În cele din urmă, și-a dat seama că soțul ei nu se împărtășise de Înălțare și nici în cele două duminici care au urmat, iar în cursul acelui an nu găsise timp pentru meditații și reculegere. Când l-a întrebat cărui fapt se datorau acele schimbări neobișnuite pentru sănătatea lui spirituală, a primit un răspuns în doi peri. Acesta a fost momentul hotărâtor, pentru că, de la prima comuniune, la vârsta de opt ani. el nu lăsase niciodată să treacă o sărbătoare atât de mare fără să se împărtășească. Și-a dat seama, așadar, nu numai că soțul ei se află în păcat, dar și că era hotărât să stăruie în el, de vreme ce nu mai simțea nevoia să ceară sprijin duhovnicului său. Niciodată nu-și imaginase că va suferi atât de cumplit pentru ceva întru totul opus iubirii, dar n-avea ce face, îi venise și ei rândul, așa încât, ca să nu moară de durere, nu-i mai rămânea altă soluție decât să dea foc cuibului de vipere care îi înveninau măruntaiele. Zis și făcut. Într-o după-amiază, în timp ce soțul ei își termina lectura zilnică pe terasă, s-a așezat lângă el și s-a apucat să țeasă ciorapii rupți.
…
– Doctore.
…
– Uită-te în ochii mei.
El se supuse, privind-o fără s-o vadă prin lentilele aburite ale ochelarilor de citit, dar n-a fost nevoie să și-i scoată ca să-i simtă jarul din privire.
– Ce s-a întâmplat? o întrebă.
– Tu știi mai bine decât mine, spuse ea. (pag 332)

În urma unui incident bizar, doctorul Juvenal Urbină își pierde viața, iar Florentino nu așteaptă nici o secundă pentru a-și reînnoi jurămintele de dragoste. Trecuseră peste 50 de ani și socotea că îi venise și lui rândul să aibă acces la inima Ferminei. Și de data aceasta sunt prezente scrisorile dar ele nu mai conțin doar declarații de dragoste pătimașe ci gânduri despre viață și moarte. În ciuda iubirii pe care o poartă Ferminei, în cei 50 de ani cât a așteptat, Florentino a dovedit că poate iubi rațional, nepunând-o pe aceasta în situații penibile ori rușinoase, ci construindu-și o carieră care s-o poată aduce mai aproape de el. Chiar dacă a avut nenumărate amante, dragostea pentru Fermina nu s-a alterat, ea rămânând constanta vieții lui.
Nu vreau să închei fără a pomeni despre descrierea momentului în care se consumă iubirea trupească între cei doi: Florentino și Fermina.

Atunci el o privi și o văzu goală până la brâu, întocmai cum și-o închipuise. Avea umerii zbârciți, sânii căzuți, iar pielea de pe coaste era palidă și rece, ca de broască. Ea își acoperi pieptul cu bluza și stinse lumina.
…
Au rămas mult timp întinși pe spate în pat, el, din ce în ce mai năucit, pe măsură ce i se risipeau aburii beției, ea, liniștită, aproape abulică, dar rugându-se să n-o pufnească râsul din senin, așa cum i se întâmpla ori de câte ori dădea pe gât mai multe pahare de rachiu decât se cuvenea. (pag. 466)

Acum, că am căpătat curaj pentru a mă apropia de opera lui Marquez dar și pentru că am restul scrierilor lui, voi căuta să o parcurg cu mintea, inima, gândul și sufletul femeii care sunt acum, foarte aproape de 50 de ani.

După ce termini de citit înclini să crezi că nu are cum exista un Florentino și o Fermina în realitate. Poate așa o fi ori poate nu. Dar bucăți din cei doi există, cu siguranță, în fiecare dintre noi. Și așa, ai la ce reflecta.

Literatură pentru mămici și nu numai – „Un cuib de nobili” de I. S. Turgheniev

Etichete

clasici ruși, Editura Rao, Literatură pentru mămici și nu numai, literatură universală, Un cuib de nobili

Clasicii ruși. Mult iubiții clasici rusi. Cei care prin scrierile lor au adus cititorilor o stare aparte, un parfum care îmbracă și cele mai șterse suflete. O stare pe care nu trebuie s-o ratezi în viața asta.
Clasicii literaturii ruse, cei care influențați de arta franceză dar și germană, au rămas nemuritori prin identitatea proprie.
În biblioteca de la Bucurețti, pe lângă manualele de engleză pe care le-a citit Luca, am găsit și o carte minunată, pentru sufletul meu. Evident că a sosit la momentul potrivit, cum nu se putea mai nimerit, de vreme ce rămăsesem fără nimic de citit.
„Un cuib de nobili” de I. S. Turgheniev, căci despre ea este vorba, a avut puterea de a mă trimite în tinerețea mea, atunci când la noi în casă se auzea zilnic limba rusă, asta pentru că urmăream programele lor de la televizor. În acea vreme, televiziunea română avea două ore de emisie pe zi iar noi, fiind aproape de ruși, îi urmăream cu mare plăcere. Nu pot uita spectacolele de balet, cele de patinaj artistic dar și alte manifestări sportive ori culturale.
Și mi-am mai adus aminte de ceva; de teatrul radiofonic pe care-l ascultam în fiecare luni dar și de teatrul ecranizat la tv pentru că acolo s-au regăsit multe titluri ale clasicilor literaturii ruse interpretate magistral de actorii generației de aur a României.

Dar să revin la cartea ce tocmai am terminat-o. Veți putea vedea cum decurge o poveste de dragoste într-o Rusie a secolului XIX, atunci când bărbații erau cei școliți iar femeile trebuiau să li se supună, căsătorindu-se cu ei nu neapărat din dragoste. Putem spune că cele mai importante lucruri erau familia și onoarea ei care trebuiau păstrată cu cele mai mari sacrificii.

În această situație se află și eroul principal, Feodor Ivanovici Lavrețki, un bărbat de 35 de ani. În momentul în care află că soția lui, Varvara Pavlovna, îi înșală cu un tânăr prieten, se hotărăște să părăsească Parisul, acolo unde era stabilit și revine la țară, unde are o moșie.

Turgheniev oferă cititorului o descriere foarte detaliată a personajelor menită a îl apropia și mai mult de miezul acțiunii și de a face parte din ea, ca un martor invizibil.

În ceea ce o privește pe Varvara Pavlovna, aceasta era așa de senină, stăpână pe sine și plină de blândețe, că, în prezența sa, oricine s-ar fi simțit de îndată ca la el acasă. De altfel, toată făptura ei seducătoare, ochii zâmbitori, umerii ușor rotunjiți și mâinile de un roz-pal, mersul ușor și în același timp parcă obosit, însuși sunetul vocii sale, tărăgănat și dulce, răspândeau un farmec vag – ca un parfum fin – dar stăruitor, o încântare discretă, deocamdată pudică, ceva ce nu se poate exprima în cuvinte, dar care tulbură și trezește, bineînțeles, nu sfiiciune. (pag. 53)

… Varvara Pavlova înflori ca un trandafir și, tot atât de repede și de abil ca la Petersburg, știu să-și înjghebeze un cuibușor. Găsi o locuință cât se poate de drăguță pe una din străzile liniștite, dar la modă, ale Parisului. Îi făcu soțului un halat de casă, cum nu mai purtase el niciodată, tocmi o servitoare stilată, o bucătăreasă minunată, și un lacheu dibaci. Făcu rost de un cupeu încântător și de un pian admirabil. Nu trecu nici o săptămână, și ea se deprinse să treacă strada, să poarte șalul, să deschidă umbrela și să-și pună mânușile întocmai ca o adevărată pariziancă. (pag. 56)

Așadar, Lavrețki revine la conacul de la țară pentru a-și îneca amarul dar în urma vizitei pe care o face verișoarei lui,  Maria Dmitrievna Kalitina, o cunoaște pe Liza, fiica acesteia, care are doar 19 ani, de care se îndrăgostește. Află că mama acesteia dorea să o căsătorească cu un tânăr modern dar superficial, Panșin, tipul de om întâlnit cel mai des în toate saloanele. Pe lângă Liza și mama sa, în scenă mai apar și alți membri ai familiei dar și profesorul de pian al copilei, domnul Lemm și Marfa Timofeevna (mătușa lui Lavroțki).

Dacă vreți să aflați cum se termină această poveste dar și ce anume înseamnă otcupcic, jimbla ori verste nu ezitați. Și nu pentru că o spun eu, un umil cititor și pasionat de frumos, ci pentru că veți fi mai bogați și câștigați. Zău!                              

Cred că în tumultul vieții actuale e greu să mai regăsești lumea stilată de atunci așa cum este aproape imposibil să întâlnești oameni manierați în adevăratul sens al cuvântului.

Lectură plăcută!

Ateliere educative alături de copii – Noapte * zi, rutina zilnică și altele legate de timp

Etichete

cartoline Rutina zilnică, Descoperim spațiul de la Editura Aramis, despre noapte și zi - fișe de completat, Despre noapte și zi - video, Discuții minunate alături de un mic școlărel - video, Editura Aquila, Editura Rao, Enciclopedia ilustrată a cunoaşterii, Școala Creștină Filadelfia, Fișă Zi și Noapte - potrivește imaginile, macheta ceas, machetă didactică echinocţii şi solstiţii, machetă didactică Jocul rutinelor”, Prima mea enciclopedie Larousse

Am avut nespusa bucurie de a fi invitată de o mămică și de o doamnă învățătoare la clasa unde micuțul școlărel tocmai a început activitatea. E în Clasa Pregătitoare la o școală particulară. Nu-mi era străină unitatea de învățământ, Școala Creștină Filadelfia, asta pentru că fiii mei au dat acolo producțiile la pian de-a lungul ultimilor ani.
Unitatea de învățământ pe care o pot frecventa de la cei de grădiniță la elevii din ultimul an de liceu este foarte frumoasă dar mai ales bine utilată și gândită. Multe detalii veți găsi accesând site-ul școlii și nu veți regreta, pentru cei din zonă ea fiind o alternativă demnă de luat în seamă. Și nu imposibil de frecventat având în vedere taxele anuale extrem de accesibile.

Buuun, introducerea fiind făcută să vă povestesc cum a fost, pentru că acum sufletul meu a așezat toate informațiile dar mai ales trăirile la locul lor.

M-am pregătit cu o temă care să vină în continuarea subiectului săptămânii, acesta fiind ceasul. La începutul săptămânii, la rugămintea mămicii, am confecționat un ceas, un mare ceas, cu diametrul de 80 de centimetri. Copiii au fost așa de încântați de el și au învățat-lucrat fiecare, încât doamna învățătoare a dorit să vin și cu o completare a temei. Și m-am gândit la noțiunea de noapte și zi dar și la rutina zilei.                         

În vederea întâlnirii cu cei mici, am confecționat mai multe materiale și fișe dar am și pregătit câteva cărți care să mă ajute la exemplificări. De un mare ajutor mi-au fost Descoperim spațiul de la Editura Aramis, colecția Cărțile mele; Prima mea enciclopedie Larousse, Editura Rao și Enciclopedia ilustrată a cunoașterii, Editura Aquila.

La ora stabilită, am pășit în incinta școlii și am ajuns într-o clasă unde se auzeau glasuri ca de clopoțel. Douăzeci de prichindei, eleganți și frumoși, așteptau sosirea mea. După ce ne-am prezentat am intrat direct în subiect. Iar ce-a urmat a fost fascinant.                          
E o plăcere să lucrezi alături de niște copii așa de destupați. Știau multe despre planeta noastră, despre satelitul natural al ei dar și multe altele.
Împreună am mai adăugat câteva noțiuni despre cum se învârte Pământul în jurul Soarelui, ce se întâmplă atunci și cum iau naștere anotimpurile dar și despre diferențele orare dintre regiuni. Aici am avut ca ajutor macheta confeționată de mine, cea cu echinocții și solstiții.

Am trecut apoi la completarea a două fișe. Le atașez mai jos pentru a le vedea dar și a le folosi dacă este nevoie. Copiii au îndrăgit activitatea, cu atât mai mult cu cât fiecare a trecut și a completat diagrama pe care doamna învățătoare a făcut-o și pe tablă.

Despre zi și noapte fișe de completat.

Următoarea etapă a fost destinată tot unei fișe iar aici copiii au trebuit să pună cuvintele lipsă, pentru a întregi propozițiile.

Multe remarci s-au auzit în timp ce se completau propozițiile. Unii dintre copii au apucat și să coloreze cercul în care erau reprezentate cele două noțiuni. Restul urma să facă acest lucru acasă.

Fișa ce a urmat a cerut foarfece și lipici și puțină îndemânare. De ce? Pentru că niște pătrățele trebuiau tăiate și puse la locul potrivit. Aici au fost copii care nu prea mânuiau foarfecele cu ușurință dar eu nefiind străină de acest fapt, am ajutat unde a fost nevoie. Sunt mici și au timpul necesar de a învăța și asta. 🙂

Am vorbit, mai apoi, despre rutina zilnică. Mai e nevoie să vă spun ce multe pot povesti acești copii minunați? După ce am explicat ce anume înseamnă rutină, fiecare a povestit despre ce face el.

Dar pentru că sunt momente în care activitățile noastre zilnice sunt diferite, am confecționat un material în care am punctat fiecare moment al zilei, dar nu personalizat ci la modul general. Cartolinele le găsiți mai jos. Eu una le-am printat, asta după ce le-am făcut în limba română, le-am laminat, decupat și înfrumusețat. Am atașat un scai și le-am montat pe un material care mi-a permis acest lucru; o mochetă foarte subțire. 🙂

După ce am vorbit despre acestea, am scos toate cartolinele iar copiii au reconstituit întreg tabloul. Au fost cartoline exact câte trebuiau având în vedere că în clasă sunt 20 de elevi și o doamnă învățătoare. 🙂

Ultima etapă și cea mai antrenantă a fost Jocul rutinelor. Aici am confecționat o machetă pentru a mă ajuta. Pe ea existau cinci hexagoane, trei pentru zi și două pentru noapte, pe hexagon fiind atașate pictograme cu activitățile zilnice. Copilul vedea și învârtea hexagonul ales iar imaginea care îi cădea trebuia analizată. Am avut multe cazuri în care s-a vorbit despre activitatea personală atunci când vine vorba despre mic dejun, prânz ori cină sau mai știu eu ce alt moment al zilei. Copiii au tendința de a spune multe dar am canalizat discuția pe noțiuni generale fără a particulariza în amănunt.

Am constata că timpul zboară cu așa mare repeziciune când faci ceva plăcut că nici bine nu am început și a trebuit să terminăm. Le-am mulțumit pentru găzduire, ei m-au aplaudat, ne-am îmbrățișat și drăgălit și ne-am promis că o să ne mai revedem.
Doresc să-i mulțumesc doamnei Nicoleta Andronic, mămica ce a înlesnit întâlnirea dar și doamnei învățătoare Adina Diaconița, pentru că mi-au permis acest lucru. Am lăsat să treacă două zile de la întâlnirea cu micii școlari pentru ca să pot scrie, cu prețuire, despre această întâmplare care mi-a bucurat sufletul. Abia aștept să îi revăd!

Literatură pentru copii – O carte prețioasă: „Descoperă lumea lui Darwin citind jurnalul unui mus”

Etichete

„Descoperă lumea lui Darwin citind jurnalul unui mus”, Charles Darwin, Editura Rao, Jurnalul unui mus - opiniile unui mic cititor

Prețioasă! Cuvântul cel mai potrivit atunci când vorbești despre această carte. Pentru că „Descoperă lumea lui Darwin citind jurnalul unui mus” de la Editura Rao, așa este. Coperta, prezentarea, conținutul toate o îndreptățesc să capete acest calificativ.

Dar să justific cele scrise mai sus. Dimensiunea cărții este de 260×295 mm, iar coperta, groasă de 8 mm, are încastrată un minunat fluture, care la prima vedere îți dă senzația de viu. Te aștepți să zboare.

Foile, în număr de 64, sunt cerate și au ilustrații deosebite semnate de Leo Brown. Cartea cuprinde un glosar extrem de util pentru unii dintre cititori care nu sunt familiarizați cu acești termeni, dar și un indice, la fel de util. În interiorul glosarului găsim și unitățile de măsură folosite la acea vreme: livră, milă, picior.

Cartea a apărut în anul în care s-au împlinit 200 de ani de la nașterea lui Charles Darwin, ca un omagiu. Jurnalul este al unui băiețel, pe nume James Kincaid, iar în el povestește perioada pe care a petrecut-o ca mus pe corabia Beagle, din 1832 până în 1836. Dacă nu știți ce înseamnă mus, vă spun eu: elev marinar. 🙂

Charles Darwin s-a alăturat acestei expediții pentru că dorea să fie naturalistul navei și să studieze animalele și plantele din acele locuri necunoscute. Odată reîntors pe tărâmurile natale, Anglia, acesta a transformat observațiile sale în noi teorii științifice despre natură.

Cititorii au ocazia să-și imagineze ce înseamnă să călătorești cu un vapor, atâția ani, acum când cu ajutorul avionului, într-un interval scurt de timp poți traversa întreg globul pământesc. Călătoria a fost una periculoasă, pentru că marea nu este întotdeauna prietenoasă, anumite locuri trebuind ocolite. Chiar dacă misiunea navei Beagle a fost aceea de a întocmi hărți maritime pentru comerț și război, Charles Darwin a reușit să facă cele mai importante descoperiri, această călătorie neputând fi uitată niciodată.

Viața pe  o corabie însemna un trai  în condiții foarte grele, departe de casă și de familie. Echipajul corabiei devenea a doua familie a marinarului. Pe această corabie totul era foarte bine pus la punct și fiecare știa care-i sunt atribuțiunile. Somnul avea loc în hamace, sub punți, iar asta făcea ca la fiecare mișcare a corăbiei, hamacele să se legene, ceea ce le putea provoca marinarilor și celor aflați pe ea, rău de mare.

Nici cu sănătatea nu stăteau prea bine, echipajul îmbolnăvindu-se destul de des din cauza șobolanilor, dar și a frigului și umezelii. Deasemenea, lipsa vitaminei C putea provoca o boală numită scorbut.

În timpul în care Darwin a stat departe de casă, a adunat un număr impresionant de animale, fosile și pietre.  Oridecâteori corabia ajungea într-un port, acesta trimitea scrisori către Anglia iar alte nave îi aducea scrisorile la cei mai buni geologi, zoologi sau botaniști.

Darwin a dat voie mai multor oameni de știință să cerceteze specimenele aduse de el iar după moartea lui, o parte din acestea au ajuns în marile muzee ale lumii.

La finalul acestei cărți sunt prezentate câteva specii care au dispărut de pe fața pământului. Printre ele regăsim: Pasărea terorii, Lama gigant, Megatherium și Smilodonul.

Tot la finalul lecturii, am schimbat câteva vorbe cu Luca despre cum a perceput el această carte și ce i-a plăcut.

Charles Darwin, Jurnalul unui mus – opiniile unui mic cititor

Când Darwin a pornit în marea lui aventură în jurul lumii, oamenii credeau că animalele și plantele au arătat așa dintotdeauna, de când au fost create de Dumnezeu. Darwin a pus la îndoială acest lucru, spunând că vietățile au fost într-o continua schimbare și dezvoltare.

Cea mai faimoasă operă a sa, „Originea speciilor”, a apărut în anul 1859, pe 24 noiembrie, la peste 21 de ani de la întoarcerea de pe Beagle. Cartea a făcut senzație și i-a tulburat pe mulți creștini, care credeau că este împotriva ideii de suflet. Disputa legată de acest subiect va continua dar Charles Darwin a schimbat felul în care gândim despre lume.

Activități educative copii – Mitologia greacă. Un periplu întins pe mai multe zile

Etichete

activities.tpet.co.uk., Am asistat la o lecție despre artă la National Gallery- Londra, atlas pentru copii Istorie, Ce și cum, ClassroomJr.com, de ce nu se poate?, Despre Socrate - video, Editura Rao, Grecia antică, Legendele Olimpului, National Gallery, Noțiuni generale despre vechii greci - video, pentru ca mai apoi să mă întreb: La noi, wars__golden_age, Zeii Olimpului Editura Pescăruș

Am petrecut o perioadă destul de întinsă alături de vechii greci, atunci când s-a ajuns să se facă vorbire despre ei la orele de istorie din cadrul programei școlare. De fapt, poate că a venit într-un moment destul de prielnic, acela în care Legendele Olimpului de Alexandru Mitru ne poposesc proaspăt în mâini, suflet, minte. O carte destul de grea cu extrem de multe personaje, cu înșiruiri de evenimente ce se desfășoară altfel decât le cunoaște un copil. Doar un exemplu doresc a da legat de aceste aspecte. La un moment dat, Luca a afirmat că ceva nu este în ordine cu Zeus atâta vreme cât are așa de multe soții atât din rândul zeițelor cât și a pământenelor.

Am găsit și o înregistrare audio a acestui text, pe care merită să o ascultați. O găsiți pe youtube. Tot în procesul de documentare am găsit niște materiale foarte frumoase iar o parte dintre ele le-am modificat și le-am adaptat pentru necesitatile noastre. Am făcut acest lucru pentru că Luca a trebuit să pregătească ceva pentru portofoliul de la școală și a dorit să fie frumos și … mai altfel.

Cărțile care ne-au fost de ajutor sunt:

Legendele Olimpului de Alexandru Mitru
Zeii Olimpului Editura Pescăruș
Grecia antică, Ce și cum, Editura Rao
Atlas pentru  copii istorie

S-a citit destul de mult, s-au vizionat diferite filmulețe dar s-au și depănat povești despre pasiunea lui Răzvan, mitologia. Atât de pasionat a fost de acest subiect că a studiat, o perioadă, limba greacă.

Despre Socrate – video

Noțiuni generale despre vechii greci – video

În primăvară, atunci când am vizitat National Gallery de la Londra, am avut privilegiul de a asista la o lecție de istorie în fața unei picturi care trata tocmai un subiect din Legendele Olimpului. Am redat, pe larg, despre această minunată experiență, aici.

Materialul pe care l-am exploatat destul de mult îl atașez mai jos.

wars__golden_age

Am alternat cititul cu scrisul pentru a putea sedimenta informațiile. O parte din fișe fiind în limba engleză a mai trebuit să le și traducem, deci am fost câștigați pe mai multe planuri. Aici vă recomandăm ClassroomJr.com de unde veți putea alege cuvinte încrucișate,  amestecate etc.

Iată cum am modificat noi materialele găsite pe internet la adresa activities.tpet.co.uk. Am printat și am eliminat scrisul în engleză(la ora de istorie trebuie făcut materialul în limba română) pentru a putea completa copilul în acest spațiu informația necesară. Așa au rezultat mai multe file pe care Luca le-a scris, laminat, decupat și adunat într-un fel de presenter. A ieșit foarte frumos și de mare efect. Atașăm fișele în alb, pentru doritori. În unele se face referire la Jocurile Olimpice iar în celelalte este vorba despre fabulă, mit, legendă și basm. A mai existat și un Zeus pirogravat, asta ca să fie și un craft mai altfel. Dacă tot avem aparat de pirogravat. 🙂

 

Curiozitatea fiind ațâțată nu ne rămâne decât să o satisfacem. Vă invităm alături de noi în acest demers. Toată lumea va câștiga, negreșit!

Activități educative copii – O carte cu vrăjitori, altfel de vrăjitori. Igraine Fărădefrică

Etichete

Cornelia Funke, Editura Rao, fantome din pod și alte personaje de basm., Igraine fărădefrică - video, Igraine Fărădefrică., Igraine fărădefrică2 - video, literatură pentru copii, Povești despre devoratori de cărți

În zilele acestea când toată lumea, sau mai toată, vorbește despre vrăjitori, dorim să aducem în fața dumneavoastră o altă abordare a acestor noțiuni. Ea este înlesnită de Cornelia Funke și de cartea scrisă de ea, Igraine Fărădefrică.

Este a doua carte scrisă de Cornelia Funke pe care Luca o citește și de care, pot spune, nu a fost atât de entuziasmat. Nu la fel ca la precedenta. Povești despre devoratori de cărți, fantome din pod și alte personaje de basm. Atunci fiecare poveste a fost analizată, chiar citită de mai multe ori, iar cu ajutorul lor am confecționat un portofoliu care este la superlativ. Detalii despre cum și ce am făcut noi pe marginea acestei cărți puteți vedea aici.

Așadar, noua poveste a Corneliei Funke ne-a trimis, din nou, pe un tărâm de vis. Trebuie să menționez faptul că traducerea este semnată de Cornel Stoenescu iar ilustrațiile, ca și la cartea precedentă, sunt făcute de autoare.

Cornelia Funke își duce cititorii pe un tărâm de vis, acolo unde există Castelul Pătrunjelului de Câmp, iar în acest castel își duce traiul o familie mai deosebită. Frumoasa Melisande și Sir Lamorak, doi vrăjitori foarte pricepuți, alături de cei doi copii ai lor, Albert și Igraine. Spre deosebire de Albert care este pasionat, ca și părinții lui, de vrăji, Igrain este o copilă de 12 ani care nu  este atrasă de aceste îndeletniciri. Ea este pasionată de armuri și săbii și dorește să devină o fată-cavaler.

La a 12 aniversare, fata a primit o armură pe măsura ei deoarece cele pe care le purta înainte zăngăneau fiindu-i prea mari. Armura cea nouă era deosebită, prin ea nu putea trece nici o armă și mai era și impermeabilă.  Se antrena pentru luptă cu o sabie pe un manechin ce era vrăjit de părinții ei.Nu se temea pe lumea asta de nimic așa de tare ca de păianjeni. Apela la Sisifus, pisoiul ei deosebit, ca să o ajute să scape de ei. Sisifus era un motan ce putea vorbi iar asta se întmplase din momentul în care Igraine îl presărase cu un praf fermecat de la fratele ei, Albert. Dar motanul era leneș și nu vorbea decât atunci când avea el chef, lucru destul de rar întâmplat.

Așa stau lucrurile în momentul în care o mică greșeală în efectuarea unei vrăji a făcut ca părinții acestei fete să se transforme în niște porci. Sub această înfățișare părinții putea vorbi dar nu puteau face vrăji. Pentru a prepara antidotul este necesară prezența unui ingredient, fire de păr de uriaș, iar Igraine e cea care trebuie să plece ca să îl aducă.

Tocmai în aceste momente, Osmund cel Lacom și intendentul său, Rowan Fărădeinimă, au atacat castelul, dorind să pună mâna pe cărțile de vrăji.

Igraine pleacă la drum pentru a aduce ingredientul lipsă, atât de necesar pentru ca părinții ei să revină la forma lor. Uriașul Garleff este cel care o poate ajuta, dar pentru a ajunge la el este un drum lung de parcurs.

Igraine fărădefrică – video

Igraine fărădefrică2 – video

Uriașul dădu din cap și privi spre cer. Făcu asta atât de mult timp, încât Igraine era pe punctul de a crede că uitase de ea. Totuși, Garleff coborî privirea din nou la ea.

– Eu nu îi ajut pe oameni prea des, spuse el și se scărpină la ureche. Igraine ar fi putut să stea cu ușurință în ea. De fapt eu nu vă înțeleg, știi? Toată alergătura și agitația voastră – și apoi vocile voastre ca un piuit. Astea mă agită și mă gâdilă. Din fericire, oamenii nu se încumetă să vină des aici. Dar tatăl tău m-a vindecat de acea eczemă care mă mânca groaznic, și care îmi strica însăși plăcerea oferită de priveliștea stelelor, și uriașii nu uită niciodată ce li se face, fie bine, fie rău. De aceea ar trebui să primești părul. O ridică ușor pe Igraine ținând-o cu arătătorul și cu degetul mare, și o așeză pe cap. Servește-te, Igraine, fiică a lui Lamorak.

Fata ajunge să-l cunoască pe Cavalerul cel Trist dar și să-l salveze pe Bertram, prizonierul lui Osmund. Toți se unesc și luptă contra lui Osmund și armatei lui.

Aveți în această poveste tot soiul de ingredinte care să vă facă să o îndrăgiți. În ce măsură, veți stabili doar citind-o. Spor!

Activități educative copii – În care se vede cum Straturile Atmosferei sunt ca niște păturele!

Etichete

baloane atmosferice, cartoline, Cerul, craft baloane cu aer cald, Descoperim Pământul Editura Aramis, Editura Aramis, Editura Rao, Enciclopediile Larousse, fise lucru staturi, macheta staturile atmosferei, machete didactice, machete polistiren, pictură pe polistiren

Întrebarea pe care ți-o pui când vine vorba de staturile atmosferei este dacă un copilaș sub 10 ani poate înțelege ce anume dorești să-i transmiți.
Ani la rând am fost și eu reticentă la aceste abordări, tendința fiind de așteptare, pentru că este suficient timp pentru a învăța și despre așa ceva. Însă am ajuns la concluzia că poți discuta orice dorești cu puiul tău, important este să îmbraci informația nouă în cele mai potrivite „haine”.
Ajutorul pe care-l primesc din umbră, de la colecția enciclopediilor Larousse și alte câteva cărti, este de neprețuit.
Practic, de acolo am învățat cum să-mi pot îndruma copilul și cum pot să-i ostoiesc setea de cunoaștere, dar și curiozitatea în același timp.
Pentru toate întâlnirile pe care le ai cu puiul tău, în procesul de învățare, este neapărată nevoie să fii TU pregătit și să nu lași la voia întâmplării nimic.
Deasemenea, trebuie să ai câteva alternative, asta în condițiile în care discuția se poate muta în altă parte sau cel mic să nu fie atât de curios despre tema abordata!
Așadar, pentru întâlnirea de astăzi, am pregătit o machetă cu Straturile Atmosferei, o macheta ce am conceput-o în felii, cartolinele aferente machetei, câteva fișe pentru a le putea completa Luca și un craft nostim (zicem noi!).

Am început așa, ca de fiecare dată, cu citirea informațiilor despre subiectul de astăzi. Este o activitate pe care am exersat-o zilnic iar acum, am ajuns la perioada în care Luca citește singur și din proprie inițiativă cărțile din biblioteca lui.
A participat cu mult drag la discuții pentru că, din fericire, Luca a experimentat senzațiile zborului și asta pentru că a călătorit de mai multe ori cu avionul. Am avut ocazia să admirăm un răsărit de soare la 10 mii de metri și să vedem cum este să te simți plutind printre nori pufoși și lăptoși!

Cărțile de la care am primit ajutorul în obținerea informațiilor au fost Descoperim Pământul de la Editura Aramis, Prima mea Enciclopedie Larousse – Cerul, de la Editura Rao.

Lucrul cu macheta intervine abia după ce sunt citite informațiile, pentru că numai așa se poate realiza acest lucru.

Pentru că această machetă a fost făcută o parte fixă și una feliată, Luca a putut s-o asambleze și dezasambleze de mai multe ori. A fost foarte încântat și odată cu punerea ,,feliilor” la loc, se făceau tot soiul de remarci la cartolinele întâlnite. Acum a aflat că cel mai mare munte de pe Pământ este Everestul, că există baloane meteorologice și că sateliții plutesc. Luca a înțeles că fiecare Strat Atmosferic are particularitățile lui.

Am repetat de mai multe ori denumirile Staturilor Atmosferei: Troposfera, Startosfera, Mezosfera, Termosfera, Exosfera.

Pentru a consolida aceste noțiuni, ele au fost scrise.

 

O caracteristică a dialogului purtat a fostă  regăsirea întrebării „Ce-ar fi dacă?” de foarte multe ori. S-au făcut tot soiul de scenarii și gândul a zburat departe!

Ultima etapa a fost confecționarea unui craft, lucru care de aceasta data a fost agreat de Luca, el nefiind prea încântat de aceste îndeletniciri. Poate datorita subiectului.
Prin urmare, s-a decupat, lipit, asamblat și… bucurat!

Vă invităm la o plimbare cu balonul, care este oricând de savurat chiar dacă are loc… imaginar!