Machete didactice – Activitate integrată * „Așază-mă în căsuța mea”

Etichete

grupa mijlocie, machet copaci din figuri geometrice, machete corturi simple, machete corturi tricolore, machete figuri geometrice, proiect activitate integrată „Așază-mă în căsuța mea”

Pentru că activitatea este în toi, au loc pe lângă inspecțiile de grad și Cercuri Pedagogice și Comisiile metodice și pentru că nu eram lămurită cu ce anume se ocupă ele și, mai ales, care-i rolul lor, am căutat și iată ce am găsit. Dacă nu e bine, spuneți.

• COMISIE = organism colectiv, cu caracter permanent sau temporar având ca sarcină efectuarea unor activităţi, analizarea unor probleme sau propunerea unor măsuri pentru perfecţionarea activităţii.
• METODICĂ = parte a didacticii generale care tratează principiile şi regulile de predare proprii fiecarui obiect de studiu.
• COMISIE METODICĂ = organism colectiv cu caracter permanent,
având ca sarcină efectuarea unor activităţi metodice, analizarea lor şi propunerea unor măsuri pentru perfecţionarea activităţii.

Am fost curioasă pentru că a trebuit să confecționez un material care să fie utilizat în prezența acestei comisii. Îmi place să înțeleg ce anume confecționez și la ce activități vor fi folosite asta pentru că nu mă consider un executant ci un partener activ, care poate ajuta, la nevoie, colaboratorul. Ori dacă ești în necunoștință de cauză nu ai cum interveni.

Tema anuală a fost: Tema anuală de studiu: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”
Tema săptămânii: „Coşul cu fructe”
Tema activităţii integrate: „Aşază-mă la căsuţa mea”
Elemente componente ale activităţii integrate:
ALA 1: Bibliotecă: „Activităţi în camping” – confecţionare afiş
Artă: „Copaci şi corturi pentru camping” – amprentare
Construcţii: „Gard pentru camping”
Nisip şi apă: „Ghiceşte ce-ai descoperit”
ADE: DŞ: „Spune-mi unde pot locui” – joc-logic

Care a fost scopul acestei activități care s-a întins pe durata a 35-40 de minute? Verificarea cunoştinţelor copiilor privind stabilirea apartenenţei unei piese la diferite mulţimi; îmbogăţirea continuă a sferei tematice a jocurilor pentru stimularea creativităţii în desfăşurarea acţiunilor de joc.

Iată și care au fost regulile de joc:
Copilul numit denumeşte caracteristicile piesei pe care o deţine, trece prin dreptul căsuţelor din camping şi se apreşte în faţa lor întrebând: „Eu unde pot locui?”, apoi îşi alege căsuţa preferată.

Se știe că la fiecare activitate trebuie făcut un scenariu iar aici, în acest caz, scenariul se prezintă așa:

SCENARIUL ACTIVITĂŢII INTEGRATE

Copiii vor intra în sala de grupă cântând. La îndemnul educatoarei ei vor saluta musafirii prezenţi la activitate. Momentul surpriză al activităţii îl va constitui intrarea în sala de grupă a păpuşii Alexandra. Ea se va adresa copiilor cu o mare rugăminte:
„Dragi copii, am venit în oraşul vostru pentru a participa la Târgul mărului. Vin de departe şi nu am găsit nici un loc de cazare. Am auzit că voi sunteţi nişte copii isteţi şi vin cu rugămintea să mă ajutaţi să-mi găsesc un loc de dormit. Doresc, totodată, să ştiţi că am adus şi multe surprize pentru voi.”
Între educatoare şi copii se va iniţia un scurt dialog pe această temă: „Oare cum s-o ajutăm pe păpuşa Alexandra? Ce-ar fi ca la activitatea de astăzi să-i construim un camping?
Ce este acesta?
Un loc împrejmuit unde sunt instalate căsuţe sau corturi pentru turiştii care vin în oraşul nostru. Vă mai propun ceva: după ce vom construi campingul pentru păpuşă, vom juca un joc în care fiecare dintre voi va avea rolul de turist, va intra în satul de vacanţă şi-şi va alege o căsuţă preferată în care va locui.” Păpuşa Alexandra îşi va exprima acordul cu această propunere.
Astfel, activitatea va debuta prin prezentarea celor 4 centre deschise în sala de grupă: Bibliotecă, Construcţii, Artă, Nisip şi apă.
La Centrul Construcţii, copiii care se vor juca aici vor construi din trusele puse la dispoziţie gardul care va împrejmui satul de vacanţă.
Centrul Artă îi va surprinde pe copii prin prezentarea corturilor şi a copăceilor care vor prinde culoare prin tehnica amprentării în culorile specifice trusei LOGI II şi indicate de educatoare. La finalizarea acestei acţiuni ele vor fi aşezate sub îndrumarea cadrului didactic, în interiorul campingului.
La Centrul Bibliotecă se va confecţiona un afiş care va reprezenta tot felul de activităţi care se pot desfăşura într-un camping şi va fi aşezat la intrarea în acesta.

Copiii care îşi vor alege ca loc de joacă preferat Centrul Nisip şi apă vor trebui să facă nişte descoperiri în lădiţa cu nisip – piese geometrice, pe care le vor aşeza apoi în coşuleţe, amplasându-le lângă afişul de la intrare.
După prezentarea sarcinilor de la fiecare centru, educatoarea va îndruma copiii să-şi aleagă locul de joacă preferat. Activitatea lor va fi atent monitorizată de păpuşa Alexandra. La finalizarea acestui segment de activitate, musafirul mulţumeşte copiilor pentru munca depusă în construirea acestui loc pentru turişti şi, pentru a se relaxa, îi invită la o plimbare cu „autobuzul”.

Tranziţie: „Autobuzul” – joc muzical
„Autobuzul copiilor” se va opri la intrarea în camping. Aceştia vor fi invitaţi să ia loc pe scăunelele aşezate în formă de semicerc. Drept răsplată pentru efortul depus, turista Alexandra îşi va desface rucsacul şi va împărţi copiilor nişte „bilete” – acestea fiind reprezentate prin nişte piese geometrice: pătrate, triunghiuri şi rotunduri, mari şi mici, colorate în roşu, galben şi albastru. Ele vor reprezenta intrarea în camping pentru obţinerea unui loc de cazare. Astfel, se va anunţa tema jocului pe care-l vor desfăşura în continuare „Spune-mi unde pot locui”.
1. Explicarea şi demonstrarea jocului Se va explica copiilor că fiecare va avea rolul de „turist” care va trebui să-şi găsească un loc de cazare în camping. Căsuţele din camping sunt dispuse astfel: pe latura din dreapta se vor găsi căsuţele sub formă de triunghi, pătrat, rotund; în faţă faţă vor fi căsuţele mari şi mici, iar pe latura din stânga vor fi dispuse corturile de culoare roşie, albastră şi galbenă.

Educatoarea, în chip de ghid, va conduce pe primul turist care are un „bilet” în formă de pătrat mare şi roşu în mijlocul campingului. Acesta va întreba: „Eu unde pot locui?” Ghidul îi va răspunde: „Avem căsuţe potrivite pentru d-voastră: pe latura din dreapta avem căsuţa pătrată, în faţă – căsuţa mare, şi latura din stânga – căsuţa roşie. Pe care v-o alegeţi?” Astfel, „turistul” este condus prin toate căsuţele menţionate să-şi aleagă una dintre ele (piesa geometrică va fi plasată la căsuţa dorită de turist).

2. Jocul de probă Se va executa jocul de probă pentru a se înţelege mai bine sarcinile şi regulile acestuia, reamintundu-se „turiştilor” să fie atenţi la descrierea piesei geometrice.
3. Jocul propriu-zis Se va trece la defsăşurarea efectivă a jocului urmărindu-se corectitudinea răspunsurilor date de copii. Se va pune accent pe participarea activă a copiilor şi pe dezvoltarea gândirii logico-matematice. Se va avea în vedere derularea acţiunii de joc prin respectarea regulilor, interrelaţionarea şi comunicarea copil-copil, copil-educatoare. Astfel, toţi „turiştii” îşi vor aşeza „biletele” – piesele geometrice, la căsuţele preferate. Demersurile didactice ale copiilor vor fi aplaudate.
Tranziţie: „O căsuţă mică” – cântec
4. Complicarea jocului
În obţinerea performanţei copiilor, educatoarea va aşeza pe covor, în faţa lor, 2 cercuri intersectate. În acest segment de activitate ei se vor juca cu piesele descoperite în nisip. Sarcinile vor fi următoarele:
• în cecul roşu copii vor aşeza piesele rotunde de culoare roşie;
• în cercul verde vor fi aşezate piesele pătrate, albastre;
• în spaţiul galben care intersectează cele 2 cercuri vor fi aşezate piesele de culoare galbenă.

În încheierea activităţii păpuşa Alexandra va împărţi copiilor stimulente şi-i va invita la desfăşurarea jocului muzical „Chu-Chua”

Eu nu am fost prezentă dar doamna Paula, cea cu care colaborez de ani buni, a avut bunăvoința să-mi arate cum au reacționat copiii dar și cum a fost activitatea proiectată cap-coadă. Știu, eu nu sunt educator dar mă bucură nespus că pot contribui, din umbră, la desfășurarea unor astfel de activități. Educatorul are rolul esențial, iar colaborarea noastră mie îmi aduce o satisfacție pe care nu mai are rost să o descriu pentru că am făcut-o de multe ori.

Felicitări Voiniceilor!
Felicitări doamnei Paula!

Anunțuri

Machete didactice – Întâlnirea de dimineață, Calendarul zilei și Prezența într-o Grupă de Bobocei

Etichete

machete didactice, machete polistiren, machetă Întâlnirea de dimineață grupa Boboceilor, machetă bobocel pentru ușă, machetă Grupa Boboceilor, pictură pe polistiren

O doamnă foarte drăguță, vorbăreață și extrem de determinată m-a  provocat ca într-un spațiu foarte restrâns să pun toate activitățile specifice întâlnirii de dimineață. Important era de vizualizat și faptul că este vorba de o grupă de Bobocei iar pentru asta am desenat în mijlocul acestui avizier un bobocel mândru, elegant, cu un papion la gât. Pe fiecare dreptunghi în parte, doamna va atașa câte o cartolină cu denumirea respectivă.

Deasemenea, a trebuit să mai meșteresc o machețică pentru ușă dar și denumirea grupei: Grupa Boboceilor. Pe spatele acestor două machete va fi fixat un velcro pentru a putea fi montate pe ușă. E o modalitate prin care nu se strică nici ușa dar nici machetele.

Mac! Mac! Sunteți gata de joacă?

Machete didactice – Plimbare prin Paris într-o toamnă splendidă

Etichete

activități educative copii, Atunci când vara stă prea mult în vizită - video, Copiii cântă în limba franceză - video, machete didactice, machete din polistiren, machetă băiețel francez cu beretă roșie, machetă crin simbolul regalității Franței, machetă didactică Turnul Eiffel, pictură pe polistiren, Vive la France!

Da, ați putea înțelege altceva din titlu dar pot eu să-mi imaginez vizite și plimbări prin Paris chiar dacă fizic nu sunt acolo? Firește că pot, pentru că nu mă poate opri nimeni. 😉
Mai bine spus, nu-mi poate nimeni opri gândurile pentru că nici eu nu sunt capabilă s-o fac.
O provocare venită de la o doamnă profesoară de franceză m-a teleportat preț de câteva zile bune, atât cât am meșterit la ea, prin cea mai rafinată lume: cea pariziană.
În realitate, n-am ajuns până acum acolo dar sper să nu închid ochii înainte să bifez această destinație.
Mi-am amintit de incursiunile avute cu Luca, atunci când am aflat foarte multe detalii despre arhitectul celebrului turn. Le puteți vedea dacă deschideți link-ul de mai jos.

Vive la France!

Deasemenea, mi-am adus aminte de cum am pregătit excursia lui Răzvan la Paris, atunci când am stabilit ce anume să viziteze când va fi la fața locului.

Ei bine, toate aceste amintiri legate de copiii mei m-au însoțit pe parcursul meșterelilor mele. Am considerat că unui cabinet de limbă franceză asta i se potrivește cel mai mult.

Pe lângă semețul turn, ce are o dimensiune de 130 centimetri lățime și 150 centimetri înălțime, l-am mai confecționat și pe celebrul băiețel francez, cel căruia nu-i lipsește bereta.

S-a cerut și un avizier, acolo unde se vor odihni, pentru a fi admirate, lucrările copiilor.

Este flancat de culorile pe care le regăsim în drapelul acestei țări dar și de o hartă în miniatură.

Eu am fost cea care am mers pentru a le monta, asta pentru că distanța mi-a permis. Într-o toamnă ce nu mai contenește să ne surprindă, am purces la drum.

Am găsit o școală frumoasă, nouă, o doamnă bună de pus la rană și o clasă de copii pe cinste. Mi-au și cântat, la final, după ce au văzut cum s-a primenit sala lor de curs.

Chiar dacă ești departe, imaginația te ajută să poți trăi tot soiul de senzații. Și ce, credeți că e rău? Nici pe departe! Din contra.

 

Școlărel de clasa a VI-a * Satul și orașul medieval. Cavaleri

Etichete

activități educative copii, „Caută în castelul medieval”., cum ar fi fost?, Despre îndatoririle cavalerilor - video, Despre castele și cavaleri. Dac-aș fi fost un cavaler, Discovery. Evul Mediu, Editura Girasol, Școlărel de clasa a VI-a, istorie clasa a VI-a, Lapbook Satul și orașul medieval. Cavaleri, orașul medieval, satul medieval, Satul medieval - video, Worksheet medieval town - video

De fiecare dată când revenim la câte un subiect, plăcerea e mai mare, asta pentru că revedem ceea ce am făcut atunci când eram la începuturi. E o plăcere și o frumoasă aducere aminte nu numai pentru mine dar și pentru el.
Evident că nu se mai știu toate noțiunile dar după o primă citire, ele se reîmprospătează și curiozitatea crește. Nu s-a cerut nimic la școală dar pentru că a venit așa un elan și pentru că altfel se așază informația, am pus de-am mai confecționat un lapbook, la care m-a ajutat și Luca, aici mă refer la confecționat, pentru că ceea ce s-a completat în el a fost „opera” lui. Am mai strecurat și eu două – trei cuvinte, asta pentru plăcerea amândurora. 🙂
Tema a fost la istoria de clasa a VI-a, satul și orașul medieval la care noi am mai adăugat noțiuni despre cavaleri. Lapbook-ul alternează în cele două limbi pe care copilul le utilizează tot mai mult, cu un plus pentru engleză. Materialele folosite au fost mai mult în engleză, asta pentru că acolo am găsit o ofertă mai variată și am avut de unde alege.

Așadar,

Descrierea unui sat medieval
Satul avea, de regulă, un număr mic de locuitori şi era format din vatra de locuit, loturile ţărăneşti şi proprietăţile comune (păduri, păşuni, ape etc.).
În satul medieval, principala ocupaţie era agricultura, alături de care se mai practica şi creşterea animalelor.
Îmbrăcămintea şi alte obiecte necesare se produceau în gospodărie, dar existau şi diferiţi meşteri în sat (fierari, cojocari etc.).
Ţăranii îşi desfăşurau activitatea de-a lungul întregii zile.
Casele erau construite din lemn, având, de obicei, 1-2 camere şi mobilier sărăcăcios.
Oamenii consumau rar carne, principalele alimente fiind legumele şi fructele.
În lumea rurală, existau mici loturi de pământ ale ţăranilor liberi, dar s-au extins şi suprafeţele marilor proprietăţi funciare.
Biserica satului era locul de întrunire al colectivităţii, duminica, după slujba religioasă, acolo fiind discutate şi problemele importante ale comunităţii.

Descrierea unui sat medieval

Nu a putut fi lăsată deoparte cartea de la Editura Girasol, Caută în castelul medieval. Din nefericire nu o mai găsesc pe stoc dar cine știe, poate se va mai reedita. E foarte frumoasă, atractivă și distractivă pentru copii.

Am folosit-o de fiecare dată, cu aceeași plăcere.

Despre castele și cavaleri. Dac-aș fi fost un cavaler, cum ar fi fost?

Acum, pe lângă ea, am mai folosit diferite surse de informare, pe care le-am atașat lecției din manualul de istorie de clasa a VI-a. Una dintre ele Discovery. Evul Mediu

Am adunat materialele, le-am printat și am trecut la lucru. Am făcut echipă bună și am lucrat câteva zile.

În acest album sunt informații despre:
satul medieval
orașul medieval
armura – din ce este alcătuită ea
noțiuni despre heraldică
viața cavalerilor

îndatoririle cavalerilor

cuvinte noi întâlnite
pentru ce luptau cavalerii
cum era apărat un castel în cazul unui atac
despre blazoane
cavaleri faimoși

Luca și-a făcut și un blazon dar nu a dorit să completeze o armură cu chipul lui. I-am respectat dorința.

Mai e de lucru la el, nu a fost completat integral dar mâine are istoria și vrea să-l ia la școală. Îl va termina el, după.

Am printat și niște cartoline, pe care le-am laminat mai apoi, și ne-am jucat un joc foarte interesant. Îl găsiți la adresa asta.

Cam asta pentru lecția de la istorie. Frumos, creativ, competitiv. Încercați!

Machete didactice – „Ciuboțelele ogarului” de Călin Gruia

Etichete

Ciuboțelele ogarului, Călin Gruia, macheta iepuras, machete polistiren, machetă han, machetă ogar, machetă urs hangiu, pictură pe polistiren, povești pentru copii

Într-o zi, un iepure pornise spre un iarmaroc. Avea doi galbeni. Voia să îşi cumpere ceva pentru încălţat, căci era desculţ. Începuseră ploile de toamnă. Vântul împrăştia frunzele pe poteci şi frigul prinse să-l strângă de picioare. Îşi trase pălăria veche până la urechi şi iuţi pasul, ca să ajungă mai repede la iarmaroc.Şi cum mergea repede, ciulind urechile la orice zgomot, spre seară, se întâlni cu un ogar.

– Încotro, iepuraşule?
– Mă duc la iarmaroc să-mi cumpăr ciuboţele.
– Păi, tot acolo merg şi eu, am treabă cu un negustor… Ciuboţele se găsesc câte vrei, numai bani să ai!
– Am doi galbeni, şopti iepurele.
Şi au mers ei aşa, au mers, până s-a întunecat. O ploaie rece şi deasă se porni, iar iepuraşului îi dârdâiau dinţii de frig. Ogarul spuse că ar fi bine să poposească la hanul lui Moş Martin.

Ogarul comandă mâncare, cu toate că nu avea nici un ban. Mâncă lacom şi bău, de se miră şi ursul. Iepurele fu nevoit să plătească. Tare necăjit era! Dar, pe la miezul nopţii, încălţă ciuboţelele ogarului, păşi încet, ieşi din han şi fugi.

Dimineaţa, când s-a trezit Ogarul, a vrut să se încalţe cu ciuboţelele… Dar a văzut că nu mai sunt lângă sobă! S-a luat după urmele ciuboţelelor, a fugit, a tot fugit, dar nu a putut să-l prindă pe Iepure.
Şi în ziua de azi mai aleargă după el, iar Iepurele, când vede Ogarul, fuge de el.

Pentru a exemplifica exact cum a ajuns iepurele să aibă ciubote și ogarul să rămână fără ele, am confecționat o pereche de ciuboțele separat așa cum am meșterit și o pereche de picioare. Ele vor fi atașate, cu ajutorul unor bolduri mai lungi, de machetele principale așa putând înainta în poveste.:) E o modalitate care optimizează timpul, pentru că era mai greu de „încălțat și descălțat” personajele în alt fel.

Tuturor machetelor le-am făcut postament pentru a putea fi manevrate de copii.

Ateliere educative alături de copii – „Ela” și Spiridușii din Nordul Moldovei. Strașnică întâlnire!

Etichete

ateliere pentru copii, „Ela cea fără de cuvinte” de Victoria Pătrașcu, Cristiana Radu, Cuvinte care au durut atunci când au fost rostite - video, cuvinte care dor - video, cuvinte ce se doresc auzite mai des - video, Căutăm cuvinte în ilustrațiile Cristianei Radu - video, Dedicație scriitoare - scrisoare, Editura Cartea Copiilor, Ela cea fără de cuvinte fișă de lucru clasa a II-a, Fișă de lucru clasa a II-a - Ela cea fără de cuvinte de Victoria Pătrașcu, Fragment lectură Ela - video, literatură pentru copii, machetă Borcanul cu licori amare, machetă Borcanul cu licori dulci, machetă Ela, Mesaj trimis de doamna Pătrașcu, micilor cititori, scrisoare dedicație de la doamna Pătrașcu pentru micii cititori

La reîntâlnirea de săptămâna asta, cu Spiridușii, nu am venit singură ci însoțită de Ela. Ela, o fetiță specială, delicată și suavă, cea pentru care cuvintele sunt foarte importante. Pentru cine nu știe, Ela este personajul zămislit cu multă pricepere de doamna Victoria Pătrașcu și cu care puteți face cunoștință dacă citiți Ela cea fără de cuvinte. Pentru noi, aici mă refer la mine și Luca, Ela este o veche cunoștință și nu trebuie să fim egoiști, ci să înlesnim această întâlnire și cu alți copii. Ceea ce am și făcut.

Îmi erau proaspete în minte reacțiile colegilor lui Luca, atunci când și alături de ei am am adus-o pe Ela. Am petrecut momente minunate care sunt convinsă că le-a rămas la suflet. De data asta, Spiridușii au reacționat într-un mod în care mi-aș fi dorit să fie văzut și de părinții lor dar și de alte persoane, importante pentru ei. Pentru că așa, putem înțelege de ce sunt așa de importante rostirile!                                   

Am citit povestea iar copiii au ascultat-o cu interes. Au citit și ei.

Mai apoi, i-am rugat să scrie pe o inimioară de hârtie un cuvânt care le-a fost adresat și care i-a durut sau deranjat. Rostirea lor face ca să fie mai ușor înțelegerea faptului petrecut dar și să tămăduiască.

Pentru a înțelege textul mai bine, am confecționat o fișă în care se regăsesc întrebări din poveste. Am parcurs aceste întrebări alături de copii și așa am avut ocazia să înțelegem, mai în amănunt, care sunt personajele, ce fac ele și ce anume învățăm din întâmplările lor.

Fișă de lucru clasa a II-a – Ela cea fără de cuvinte de Victoria Pătrașcu

Rând pe rând, întrebările pe care le-au pus Spiridușii și-au găsit răspunsul în poveste dar au venit și exemple din viața cotidiană, acolo unde cei mici au spus ce ar dori să audă și ce nu. Am controlat discuția pentru a nu se aluneca pe o pantă personală, nedorind a pătrunde în intimitatea familială a nici unui copil. Discuțiile au fost purtate de așa natură fără a se nominaliza cineva ori a se studia vreun caz concret.

Apoi a venit rândul Borcanelor cu licori, acolo unde copiii au pus cuvintele pe care le  iubesc, mângâie, încurajează și pe cele care sunt opusul primelor. Pe cele dulci în borcanul de culoare roșie iar pe cele amare în borcanul de culoare albastră.

A urmat un joc ce s-a dovedit a fi îndrăgit de copii: acela de a găsi cuvinte în ilustrațiile Cristianei Radu. Am insistat mai mult pe noțiunea de ilustrator și pe importanța lui iar copiii au zăbovit mai mult pe desene căutând tot soiul de detalii.

Surpriza am lăsat-o la final. Pentru că singură nu puteam face acest lucru, am rugat-o pe doamna Victoria Pătrașcu să le scrie micilor cititori câteva rânduri. Chiar dacă este extrem de ocupată, a avut bunăvoința de a-mi trimite câteva cuvinte pe care eu le-am transmis copiilor. Am printat, pentru fiecare în parte, dedicația doamnei Pătrașcu iar copiii au citit-o. La un moment dat, se auzea cum citeau în cor. Le-am mers la suflet dedicația iar faptul că au luat-o acasă, a contat enorm. Erau cuvinte adresate lor de o doamnă scriitoare!

Dedicație scriitoare

Ela și povestea ei le-a mers la suflet. Au înțeles ce importante sunt cuvintele, cum ele pot mângâia dar și răni. Poate de aceea este important să cunoaștem cât mai multe cuvinte pentru a le folosi așa cum se cuvine.                                     

Machete didactice – Scufița Roșie

Etichete

basmele copilăriei, despre povești și interpretarea lor, literatură pentru copii, machete didactice, machetă lup după copac, machetă Scufiţa Roşie, pictură pe polistiren, Scufița Roșie

Îmi place basmul Scufița Roșie și nu am încercat niciodată să-l analizez până în cele mai adânci cotloane. Am fost părtașă, la un moment dat, la o serie de polemici legate de subiectul basmelor vechi. Erau acolo tot soiul de remarci, unele mai crude ca altele, la care eu nu m-am gândit atunci când am auzit ori citit – mai apoi- băieților mei aceste basme. Aici nu e vorba numai de Scufița Roșie ci și de Cenușăreasa, Alba ca Zăpada, Pinocchio ori Capra cu trei iezi.

Iată o mostră la ce anume mă refer, pe care dacă veți dori s-o aprofundați, trebuie să citiți articolul integral din România liberă.

Am încercat şi noi să aflăm de ce nu mai sunt bune basmele de ieri pentru copiii de azi, de ce unii părinţi schimbă finalurile poveştilor când le citesc celor mici şi unii educatori refuză să le citească picilor anumite pasaje sau chiar poveşti întregi. În acest demers am apelat la un părinte care, în plus, este şi scenaristul şef al primei serii a serialului „În derivă”, difuzat de HBO, care, după cum telespectatorii ştiu prea bine, tratează subiectul psihoterapiei, iar unul dintre pacienţii doctorului Andrei Poenaru, interpretat de Marcel Iureş, era chiar o elevă. Andy Lupu ne-a lămurit cu ce păcătuiesc basmele fraţilor Grimm sau cele ale lui Ion Creangă.

Scenaristul pasionat de psihologie a „radiografiat” câteva dintre cele mai cunoscute poveşti şi le-a descoperit aşa numitele „mesaje nocive”. Aşa am aflat că, de pildă, „Capra cu trei iezi” este o poveste siciliană despre răzbunare. Pe principiul „răzbunarea este un fel de mâncare care este mai delicios rece”, capra îşi programează vendetta până în ultimul detaliu, cum îl invită pe lup la pomană, cum îl pune pe scăunelul de ceară, cum pică el în groapă, cum îi dă foc, totul e calculat milimetric şi ritualic, ca în filmele cu mafioţi. Şi, ca totul să aibă valenţe pedagogice, îl face pe iedul cel mic complice la crimă, ca să ia aminte şi să facă şi el la fel când va creşte mare.                                          

„Cenuşăreasa” este un basm cu un mesaj complet greşit pentru că vorbeşte despre normă. Prinţul nu o ia pe fată de nevastă decât dacă i se potriveşte pantoful. Cu alte cuvinte, trebuie să ai „măsurile” corecte, 90-60-90, la o adică, altfel nu te „califici” la fericire.

Mesaje nocive găsim şi în „Frumoasa din pădurea adormită”. Li se spune fetelor că trebuie să stea să aştepte până ce vine un prinţ care să le „salveze”. Cu alte cuvinte, tu poţi între timp să dormi liniştită, să nu faci nimic, căci o să apară la un moment un bărbat care o să-ţi dea un sens în viaţă. Tu, ca fată, fără prinţ, eşti zero.

„Punguţa cu doi bani” este un basm despre dragostea condiţionată. Moşul alungă cocoşul de acasă pentru că nu face ouă. Între timp cocoşul adună bani şi bogăţii şi se întoarce acasă la, hai să-i spunem, „tatăl” lui, demonstrându-i de ce este în stare. Ce învaţă un copil din asta? Că nu va fi iubit de părinţi decât dacă le va „cumpăra” dragostea şi dacă le va dovedi că a devenit ceea ce şi-au dorit ei. Iar, la final, baba o alungă pe găină de acasă pentru că nu putea să facă decât ce ştia ea: ouă. Dintr-odată pe principiul „vezi, copilul vecinilor e mai bun ca tine, fă şi tu la fel ca el”, găina e trimisă „la produs”.

„Scufiţa roşie” este o poveste care scoate în evidenţă iresponsabilitatea părinţilor. Nu e treaba unui copil să meargă prin pădure, loc unde primejdiile o aşteaptă la tot pasul, ca să ducă de mâncare bunicii. Aici vorbim despre o maturizare forţată. Scufiţa este delegată de mamă, care nu se ştie pe unde umblă, în orice caz are altă treabă, să facă munca unui adult şi, plecând de mică de acasă, învaţă, pe propria piele ce e viaţa.

Și nu este singurul loc în care veți găsi interpretări de genul celor exemplificate mai sus. La o căutare pe Google, părerile sunt variate și contradictorii.
Observ o analiză tot mai amănunțită a conținutului basmelor – care au trecut proba timpului – în ultima vreme și nu știu dacă eliminarea exemplelor negative ori a răului este bună pentru copii. Cosmetizări masive ale basmelor vechi prin eliminarea părților mai dure ori agresive se întâlnesc la tot pasul. Dar eu cred că cei mici nu văd basmele așa cum le vedem noi. Și nici nu le interpretează așa cum le interpretăm noi. Neavând noțiuni așa de amănunțite despre cum stă treaba în lumea asta nu pot face legături, uneori bolnăvicioase, ori analize prin mai știu eu ce tehnici. Pentru ei lupul este rău, mama Scufiței este grijulie pentru că trimite mâncare bunicii, mama vitregă a Cenușăresei este rea pentru că își protejează propriile copile și tot așa.

Nu contest analizele ori părerile contradictorii dar cred că noi, adulții, gândim prea departe. Răul va exista atâta vreme cât va fi lumea așa și binele ori tocmai asta cred că este provocarea: menținerea unui echilibru între aceste două noțiuni. Ori dacă ferim un copil de toate exemplele care arată violență ori minciună îi facem bine? Societatea noastră dar și a altora este plină de capcane, de violențe de tot soiul unele extrem de greu de înțeles și priceput iar cosmetizarea excesivă a mediului în care trăim nu face decât să deformeze percepția micului om pe care-l creștem. E o părere și poate persoanele abilitate, cele care pot susține cu argumente pertinente, ne pot desluși toate necunoscutele. Ori, poate nu!?

Machete didactice – Povestea celor trei purceluși

Etichete

machete didactice, machete polistiren, machetă căsuță de cărămidă, machetă purceluș Naf- Naf, machetă purceluș Nif- Nif, machetă purceluș Nuf- Nuf, pictură pe polistiren, poveste Cei trei purceluși, Silly Symphony - The Three Little Pigs, univers de copil

Trăiau odată, într-o pădure îndepărtată, trei purceluşi. Trei fraţi. Semănau atât de tare unul cu celălalt încât foarte greu îi puteai deosebi. Chiar şi numele erau asemănătoare: pe mezin îl chema Nif-Nif, pe mijlociu Nuf-Nuf, iar pe fratele mai mare Naf-Naf.
Cât a fost vara de lungă, purceluşii s-au zbenguit, jucându-se prin iarba verde şi bucurându-se de căldura soarelui. De o vreme încoace însă soarele începu să nu mai încălzească cu aceeaşi putere, iar la poalele copacilor se aşternu un covor de frunze îngălbenite. Venise toamna!
– E vremea să ne construim o căsuţă, spuse într-o zi Naf-Naf, când se treziră în zori.
Dar fraţii lui nu doreau să se apuce de muncă. Continuau să să alerge prin pădure.
– Mai avem destul timp până la iarnă – spuse Nif-Nif, mezinul, în timp ce făcea o tumbă.
– Când va sosi vremea, am să-mi construiesc singur o căsuţă – se lăudă şi Nuf-Nuf.
– Cum vreţi, le răspunse Naf-Naf. Eu unul n-am de gând să aştept ninsoarea ca să mă apuc de lucru. Şi plecă…
Pe măsură ce treceau zilele, se făcea tot mai frig. Dar Nif-Nif şi Nuf-Nuf tot nu se îndurau să se apuce de treabă. Umblau hai-hui prin pădure şi trândăveau cât era ziulica de lungă.
– Astăzi ne mai jucăm, îşi spuneau ei din când în când, dar mâine ne apucăm de treabă. Dar nu se ţineau niciodată de promisiune şi a doua zi o luau de la capăt: se jucau, ţopăiau şi se dădeau de-a dura.
Într-o dimineaţă însă, purceluşii văzură că băltoaca cea mare de lângă drum e acoperită cu o pojghiţă subţire de gheaţă şi, de-abia atunci, se apucară, în sfârşit, de construit.
Nif-Nif era un mare leneş. Aşa că se gândi că ar fi mult mai simplu dacă şi-ar ridica o căsuţă din paie. Fără să aibă vreun plan ori să ceară sfatul cuiva, se apucă de treabă. Spre seară coliba lui era gata!

Nu prea departe, fratele lui, Nuf-Nuf îşi construia şi el o căsuţă asemănătoare. Numai că a lui era din nuiele. Nuf-Nuf se străduia din răsputeri să isprăvească cât mai repede cu această treabă plicticoasă. Bătu pari în pământ, în jurul lor împleti nuiele, pe acoperiş aşternu ramuri şi gata. Hocus-pocus! Căsuţa lui fu gata cât ai bate din palme!
Nici nu sfârşi bine căsuţa, când de după tufiş ţâşni Nif-Nif.

– Hai să vedem dacă Naf-Naf şi-a terminat şi el căsuţa! propuse Nif-Nif. După care, purceluşii nu mai stătură prea mult pe gânduri şi o luară la fugă spre casa lui Naf-Naf.
Nif-Nif şi Nuf-Nuf îl găsiră pe fratele lor lucrând. Îşi construia o casă din piatră şi cărămidă, cu ferestre, obloane şi uşi din lemn gros de stejar. Avea tare mult de lucru.

– Ce construieşti acolo? întrebă amuzat Nuf-Nuf. O cetate?
– Casa purceluşului trebuie să fie ca o cetate, răspunse calm, fratele cel mare, Naf-Naf.
– Şi de ce, mă rog? întrebă şi mijlociul, Nuf-Nuf. Îţi e frică de cineva?
– Cu toţii ne ferim de lupul cel rău!
– Auzi, se teme de lup! râseră Nif-Nif şi Nuf-Nuf. E un fricos!
Cei doi purceluşi leneşi şi gălăgioşi voiau să îl necăjească pe Naf-Naf, dar acesta nu îi băga în seamă. Continua să lucreze.
Aşa că Nif-Nif şi Nuf-Nuf plecară să hionărească, cântând prin pădure.
– Hm! De unde vine zarva asta? mârâi supărat lupul cel rău şi flămând şi porni spre locul din care răsuna guiţatul celor doi purceluşi mici şi fără minte.
– Ce bleg, Naf-Naf! Auzi, cine a mai pomenit lupi în pădurea noastră? zise Nif-Nif, care nu mai văzuse lupi decât în cărţile cu poze.
– Şi dacă ne întâlnim cu el, ce? comentă, viteaz nevoie mare şi Nuf-Nuf. Dacă îl văd am să-l înhaţ de nas. Haţ, uite aşa! grohăi mijlociul, care nici el nu mai văzuse un lup viu.
Deodată însă, de după un copac gros, apăru chiar lupul cel mare şi rău. Ochii îi străluceau ca doi tăciuni încinşi, iar colţii îi erau atât de mari încât nu putea să-şi ţină gura închisă din cauza lor. Văzându-l, Nif-Nif şi Nuf-Nuf se făcură albi ca varul şi o rupseră la fugă într-o clipă. Niciodată nu mai fugiseră atât de repede! Fugeau de le sfârâiau călcâiele, ridicând în urma lor norişori de praf. Nif-Nif, după care fugea lupul, ajunse primul la căsuţa lui din paie. Intră şi se închise înăuntru.
– Deschide uşa! urlă lupul. De nu, am să suflu din toate puterile, iar casa ta se va preface în mici fărâme!
Nif-Nif era prea speriat ca să mai spună ceva. Atunci, lupul nu mai stătu mult pe gânduri. Trase adânc aer în piept şi suflă: “Fffuuuuu!”. O dată, de două ori şi când suflă şi a treia oară casa lui Nif-Nif zbură în toate direcţiile, spulberată parcă de un uragan.
Lupul era cât pe ce să-l înhaţe pe mezin, dar Nif-Nif o rupse la sănătoasa. În scurt timp ajunse la casa purceluşului mijlociu, Nuf-Nuf.
Cei doi fraţi de-abia apucară să închidă uşa în urma lor, când auziră din nou glasul lupului:
– Gând la gând cu bucurie! zise lupul. Acum am să vă mănânc pe amândoi!
Şi se porni din nou să sufle. Casa din surcele a lui Nuf-Nuf însă era ceva mai rezistentă. După două reprize de suflat se aplecă uşor. Dar lupul cel mare şi rău nu se lăsă aşa, cu una cu două, ci suflă de patru ori la rând. Apoi, când suflă şi a cincia oară, casa se prăvăli. Doar uşa se mai ţinea printre dărâmături.
Purceluşii o rupseră din nou la fugă înspăimântaţi. Alergau în goană nebună spre casa fratelui lor mai mare, Naf-Naf. Când ajunseră acolo, mai mult morţi decât vii, Naf-Naf le dădu drumul înăuntru şi trase zăvorul după ei. Ghicise că fraţii lui mai mici sunt urmăriţi de lup, dar ştia că nu aveau de ce să se teamă în casa lui trainică, din cărămidă.
Nu trecu mult şi auzi o bubuitură în uşă:
– Cine-i acolo? întrebă, calm, Naf-Naf.
– Deschide uşa! răcni cât putu de tare lupul cel mare şi rău.
– Nici nu mă gândesc! – răspunse Naf-Naf.
– Bine! Atunci am să vă mănânc pe toţi trei! urlă lupul.
După care trase adânc aer în piept şi începu să sufle. Dar oricât sufla, nici cea mai mică piatră nu se mişca din loc. De atâta efort, lupul se învineţise, dar căsuţa lui Naf-Naf era de neclintit.

Supărat, lupul era cât pe ce să plece. Dar, ridicându-şi capul, zări hornul de pe acoperiş.
– Iată pe unde voi putea intra în casă! se bucură în sinea lui lupul.
Mai întâi, se căţără cu băgare de seamă pe acoperiş. Apoi începu să coboare pe horn, lingându-se pe bot cu gândul la purceluşi.
Dar Naf-Naf auzi un fâsâit şi văzu cum cădea funinginea pe capacul cazanului ce fierbea pe foc, aşa că se pregăti să îşi întâmpine musafirul nepoftit aşa cum se cuvine. Dădu capacul cazanului la o parte şi aşteptă. Nu trecu mult timp şi lupul, negru ca un hornar, căzu direct în cazanul cu apă clocotită.
Niciodată în viaţa lui nu mai simţise o durere mai mare! Cu un urlet sălbatic, lupul cel mare, rău şi opărit pe deasupra, zbură prin horn, se rostogoli pe acoperiş, căzu pe pământ şi se pierdu în pădure.
Purceluşii răsuflară liniştiţi!
De atunci, cei trei fraţi – Nif-Nif, Nuf-Nuf şi Naf-Naf – au trăit împreună, în bună înţelegere, sub acelaşi acoperiş. Cel al căsuţei trainice, de cărămidă.

(sursa: univers de copil.ro)

Și pentru că dacă-i vorba de cei trei purceluși nu putea să lipsească celebrul film de desene animate al lui Walt Disney pe care l-am vizionat alături de Luca. O destindere binevenită. 🙂

Machete didactice – Oameni mici și oameni mari

Etichete

machete cifre de la 1 la 5, machete litere, machetă băiețel cu cărți, machetă fetiță cu rochiță roz cu jupon de dantelă, statutul elevului

Nu de puține ori am avut ocazia să merg prin grădinițe și școli pentru că așa a fost destinul meu iar pasiunea pentru meșterit machete a înlesnit întâlnirile de care m-am bucurat. Spun cu toată gura că m-am bucurat și din toate am avut ceva de învățat.
Am întâlnit oameni dornici de a mișca lucrurile în pătrățelele lor, de a veni în întâmpinarea copiilor, de a rezolva ceea ce sistemul nu este capabil ori nu dorește a fi.
Nu pot pricepe ce anume nu e clar acolo sus, ce nu se vede corect și de ce nu se iau măsurile necesare. Minciuna și prefăcătoria că totul e ok, maldărul interminabil de hârtii, tabelele în care calificativele sunt maxime la toate nivelurile pentru a da bine la inspectorat toate acestea trag în jos ori dacă nu, încetinesc tot ce ține de procesul educațional.
Pomeneam, nu o dată, că părinții fac și ei parte din această ecuație și că rolul lor este foarte important în economia echipei. Echipă în care trei pioni trebuie să dea randamentul cel mai bun.
Dar când clasele sunt supradimensionate ce poate face un dascăl căruia i s-au luat aproape toate pârghiile și aici poate e bine să aruncați o privire în Statutul elevului dar să nu omiteți care sunt drepturile dar și îndatoririle lor.
Dar să revin la mediul preșcolar. Cum poți lucra cu 25 – 30 de copii de grupă mică? Răspunsul: Nu poți! Cine spune că poate, minte! Numai cine nu a stat în viața lui cu un copil nu știe ce face acesta la vârsta sus menționată.
În afara faptului că este rupt cu brutalitate din mediul familial, fiind trimis 8 ore la grădiniță, el nu are abilitățile motrice necesare pentru a rezista. Poate că acasă, acolo unde cunoaște totul, se mai descurcă, dar printre atâția străini, e foarte complicat.
Cum poate lucra un educator cu 25 – 30 de copii de 3 ani? Nu poate dar încearcă, uneori din răsputeri.
Iar părinții, atunci când vin după ei, primul lucru care-l întreabă este: a mâncat? – a dormit? – câte fișe a făcut?
Când o să ne dezmeticim să acționăm în așa măsură încât lucrurile să intre pe un făgaș firesc?
Am intrat, nu de mult, într-o grupă mică.
Grupă, super! O curățenie și niște materiale minunate.

Un parchet cum nu știu dacă am mai văzut în altă parte.
O doamnă frumoasă și veselă care încerca să aline dorurile unor prichindei de 3 ani și chiar mai mici.
Când am intrat, unul dintre ei a început să scâncească.

– Am crezut că-i mama mea! Unde este? Când vine? Tu nu ești mama mea!

După el au dat semne și alții că asta-și doreau; să vină mamele. Și m-am jucat puțin cu ei și le-am spus că ar trebui să fie bucuroși că vin într-așa un loc de frumos. Am spus asta să aud eu cât despre ei, sufletele lor cereau altceva. E grea acomodarea și nu a trecut nici o lună de când a început anul școlar.
Cum să lucrezi cu așa de mulți prichindei? Mulți nu știu să țină un creion colorat în mână. Până îi arăți ultimului, primul e deja sătul de așteptat. Cum să te împarți? Cum?
Și lăsați-mă cu: dar nu asta ai vrut? Nu, nu asta au vrut, sunt convinsă!
E părerea unui părinte care nu lucrează în sistem dar se lovește de el de nici nu mai știe câți ani.
Să ne rugăm să ne țină sănătatea; pe noi și pe cei implicați în acest proces vital din viața unui om.

Machete didactice – Octombrie. Fluturii mei rezistă

Etichete

machete didactice fluturași multicolori, machete rondele responsabilități, machetă didactică floare roșie, machetă didactică fluture prezență, machetă didactică fluture responsabilități

Luna octombrie de anul acesta a debutat cu temperaturi negative la prima oră a dimineții, dar acum sunt mai multe grade în termometre. Asta e o invitație la a privi natura și a o asculta prin lungi plimbări. Ori dacă decorul este diferit (vezi pădure, câmpie, dealuri) senzațiile sunt și ele la fel.
Au cam dispărut gâzele, doar vreo două muște rătăcite am mai zărit, o albină năucă și câțiva țânțari ce alergau după o ultimă înțepătură.
Dar fluturii mei rezistă și mă bucur de culorile și drăgălășenia lor.
Am meșterii unii pentru prezență.

Unde vor face prezența? Pe o floare, evident! 🙂

Unul și-a dorit, musai, să se ocupe de Responsabilități. Credeți că l-am putut opri?

Și mai făcut câțiva fluturași pe care vă invit să-i puneți unde doriți: în păr, palme ori pe suflet.