Școlărel de clasa a V-a * „Controller-ul de oameni” de David Baddiel

Etichete

Controller-ul de oameni, David Baddiel, editura Gama, Școlărel de clasa a V-a, literatură pentru copii

Vizita la Cărturești, alături de Luca, acolo unde am asistat la o prezentare foarte frumoasă a unor impresii de călătorie despre care dacă sunteți curioși puteți citi aici, a prilejuit și întâlnirea cu niște cărți pe care nu le aveam în bibliotecă. Evident!, nu poți ține pasul cu achiziționarea tuturor noutăților, dar în limita posibilităților, multe dintre cărțile pe care ni le dorim le putem avea.
Din toate, Luca a zăbovit mai mult asupra uneia pe care, la plecare, a și menționat că o dorește, iar eu am venit în întâmpinarea dorinței lui.
Deoarece eu nu am citit cartea, l-am rugat pe el, să o povestească pentru a o putea prezenta și altor copii, deoarece merită acest lucru.
Așadar, Luca povestește despre Controller-ul de oameni.

În această carte este vorba despre doi gemeni, Ellie și Fred, care arătau identic iar la școală erau catalogați a fi tocilari, din pricina asta fiind atacați și hărțuiți de alți doi gemeni, bully, colegi cu ei, Isla Și Morris.
Cei doi gemeni conștiincioși proveneau dintr-o familie unde mama lor, Janine, era pasionată de televizor, uitându-se cu infinita pasiune la o emisiune pe nume „Comoara din pod”. Tatăl lor, Eric, era obsedat de mâncare, obez fiind, dar care încerca tot soiul de diete la care renunța după nici o săptămână.
Gemenilor le plăceau aproape aceleași lucruri; matematica, fotbalul, privitul la televizor dar mai ales jocurile video.
Ellie era muuult mai bună la jocuri decât Fred iar jocurile lor preferate erau; Super Mario, Fifa și Street Fighter.
Într-o zi, ducându-se în laboratorul de informatică, au primit un telefon de la Domnul X care le-a zis dacă nu ar dori să încerce noul lui controller. Ei au întrebat dacă e pe gratis, pentru ca mai apoi să-l comande.
Ajunși acasă au aflat de la mama lor că au primit un colet, așa intrând în posesia misteriosului controller.

S-au dus în camera lor și au pornit consola. Controller-ul a venit cu o brățară și atunci când ei au încercat să acceseze  un joc au observat că brățara avea niște led-uri care luminau. Când Fred și-a pus-o iar sora lui a apăsat pe un buton, băiatul a făcut un salt pe care, în mod normal, nu ar fi putut să-l facă. Așa au ajuns la concluzia că acest controller nu controla jocuri ci oameni.

În ziua următoare, la școală lor a avut loc o selecție pentru echipa de fotbal și Fred ajutat de controller a reușit să intre în echipă, lucru care nu s-ar fi întâmplat fără acest nou „prieten”.
Dându-și seama de puterile lui, copiii au rezolvat, la școală, problemele pe care le aveau cu cei doi colegi, cei care-i necăjeau fără motiv. Cu timpul, controller-ul a început să piardă din putere asta pentru că bateria pe care o avea se consuma. Întâlnirea cu Domnul X nu a schimbat cu nimic situația  pentru că au aflat că bateria nu se putea reîncărca.
Datorită puterii controller-ului și acasă au avut loc câteva episoade comice, în unul dintre ele, Eric dansând foarte grațios, „manevrat” de soția lui, care dorind să se uite la televizor folosise telecomanda greșită.
La un moment dat și bullies găsesc un controller iar lucrurile se complică având loc mai multe altercații până când bateria lui Ellie și Fred se termină. Cu ajutorul energiei pure, cea care are puterea de a încărca ceva numai cu puterea dorinței, Fred reușește să iasă cu bine dând ultima lovitură în confruntarea cu Isla și Morris, cea care îi epuizează pe amândoi.

Fred, împreună cu echipa lui de fotbal au trebuit să câștige confruntarea cu o altă echipă, cea care era mereu învingătoare. Neștiind că bateria era epuizată și-n acest fel nemaiavând nici o putere asupra lui, Fred a reușit să joace într-un mare fel ducându-și echipa spre victorie. Așadar, a putut face asta numai cu puterile proprii!

Cam așa sună rezumatul lui Luca.
Ce a învățat: că dacă ești perseverent nu ai cum să nu reușești, fără a fi necesar vreun ajutor din exterior. Totul ține de determinarea proprie și de voință.
Și a mai învățat că totul trebuie să aibă o limită fără ca aceasta să fie impusă de cineva.
Vă invităm la o lectură palpitantă și amuzantă care se va potrivi „mănușă” în această perioadă. Spor la citit!

Școlărel în clasa a V-a * Încercăm să ne organizăm o vacanță pe sufletul nostru

Etichete

Școlărel de clasa a V-a, Listă de lecturi clasa a VI-a varianta 1, Listă de lecturi clasa VI-a varianta 2, literatură clasa a VI-a, literatură pentru copii

Au trecut câteva zile de când s-a tras linia de final de an școlar. Am oftat, și-am tot oftat pentru a ne elibera de tensiunea acumulată și ne-am trezit tot la ora 6:30, întrebându-ne ce să facem și încotro s-o luăm.
Luca a avut ieri ultima întâlnire cu doamna de germană și cu asta chiar că a pus punct scrisului pentru o perioadă de o lună. Am stabilit, de comun acord, ca până când ne întoarcem din călătorie să nu scrie. Nu știu dacă va rezita până atunci dar l-am lăsat să aleagă el ce și cum va proceda. Temele pentru vacanță nu sunt foarte multe, la limba română având câteva titluri pe lista de lectură iar la matematică, o serie de teste de recapitulare la ceea ce s-a studiat în clasa a V-a.
Pentru limba română, am de gând ca pe lângă titlurile propuse de doamna profesoară de la școală să mai suplimentăm, mai bine zis – completăm, pentru că vara-i totuși lungă și e păcat să se irosească așa.
Cu amabilitatea a două doamne profesoare, doamna profesoară Andreea Șandru și doamna profesoară Gianina Oprea, am intrat în posesia unor liste de lecturi pentru clasa a VI-a. Veți observa că sunt multe titluri care se regăsesc pe ambele liste dar găsiți și niște plusuri extrem de binevenite.

Listă de lecturi clasa a VI-a varianta 1

Listă de lecturi clasa a VI-a varianta 2

Pentru că multe din ele se regăsesc în biblioteca noastră, iată ce propunere i-am făcut copilului și ce titluri ne-am hotărât să citim vara asta. În ceea ce mă privește, bună parte din ele le-am citit, dar cele mai noi titluri de la Arthur Young îmi fac și mie cu ochiul. 😉

Și să o iau pe teancuri. În primul avem următoarele titluri:

Monica Pillat – Corabia timpului Editura Humanitas

Care-i faza cu cititul? coordonator Liviu Papadima Editura Arthur

Urciorul de aur. Spargatorul de nuci E.T.A. Hoffman

Numără stelele. O poveste din Copenhaga Lois Lowry

Un vrăjitor din Pământșimare Ursula K. Le Guin

Hendrik de Mol și Planeta de Aur K.J. Mecklenfeld

Oscar si Tanti Roz – Eric Emmanuel Schmitt

Piticuţ, zis şi Cinabru E.T.A Hoffman

Copila-Stea – Jerry Spinelli

În teancul din mijloc sunt autorii români, cei care se află în lista obligatorie. Trebuie de citit poezii de Eminescu, ceea ce s-a întâmplat și până acum, poezii de Tudor Arghezi, unde – la fel – s-a citit „Cartea cu jucării”, „Balade vesele și triste” de George Topârceanu – unde, deasemenea, s-au citit mai multe poezii de-a lungul timpului. Din „Momente și schițe” au fost parcurse câteva titluri bune dar se vor mai completa restul. În ceea ce-l privește pe Mihail Sadoveanu, înafară de „Dumbrava Minunată”, cam bate vântul. Propunerea acestei veri este „Țara de dincolo de negură”. Cu Calistrat Hogaș vom urca „Pe drumuri de munte”.

Din teancul trei fac parte următoarele titluri:

Întrebări mari de la cei mici la care răspund niște oameni foarte importanți – Gemma Elwin Harris

Fata cu picioare de sticla de Ali Shaw

Nesfârșita goană după elefant de Gillian Cross

Absolut tot de Nicola Yoon

Ținutul Țânțarilor de David Arnold

Controller-ul de oameni de David Baddiel

Cam așa arată planul nostru. De-am fi sănătoși să ne putem bucura de ele, de cărți. Spun asta, pentru că de cele mai multe ori nu mă pot abține și citesc și eu. Și-mi face o reală plăcere!

Vacanță cu tihnă și cu activități iubite și dorite!

 

Literatură pentru copii – „Madlen” de Ludwig Bemelmans

Etichete

Editura Arthur, literatură pentru copii, Madlen, Madlen - lectură video

Dacă vreți să vedeți ce se întâmplă într-o casă în care stau douăsprezece fete mici iar una dintre ele este mai cu moț, trebuie să citiți „Madlen”, apărută la Editura Arthur.

Vă oferim și noi o variantă de lectură, în mijlocul naturii. Drag!

 

Școlărel de clasa a V-a * „Animalia” by Graeme Base, a book like no other

Etichete

Animalia by Graeme Base, Animalia lectură video, Școlărel de clasa a V-a, literatură pentru copii în limba engleză

Trebuie să vă aducem în atenție această carte, cum am scris și în titlu, cum alta nu-i. Și nu mă refer doar la dimensiunea ei, pentru că formatul este unul mare – 24X32, ci la text și ilustrații.

Animalia is a book like no other. Abounding with faneiful, gorgeously detailed art, it is an alphabet book, a guessing game, and a virtual feast for the eyes. Each page features one letter and images related to that letter – as well as a hidden picture of Graeme Base as a child! Aminalia will entrance any child or adult who enters its fantastical world.

A tongue-twisting menagerie…(in) a perfectly delightful alphabet book.
Charles Gibson, Good Morning America

Pentru Alina, ❤

Școlărel de clasa a V-a * „Micul Pateric”. Cuvinte folositoare pentru cei mici

Etichete

Călugărul sărac și cerșetorul fudul - lectură video, Editura Cathisma, literatură pentru copii, literatură pentru copii și mămici, Micul Pateric, Puterea rugăciunii - lectură video, Savatie Baștovoi

De al bun început, trebuie să vă spunem ce este un Pateric. Cuvântul pateric provine de la grecescul pater, adică părinte. Prin urmare Patericul este o carte care cuprinde cuvinte ale Sfinților Părinți adunate pentru folosul credincioșilor.

Patericul de față numit de noi „mic”, nu este o prescurtare a vreunuia dintre patericile mari, ci o culegere de texte din mai multe izvoare, cum ar fi: Lavsaiconul, Patericul Egiptean, Limonariul, Proloagele, Viețile Sfinților. Pe lângă acestea, am preluat istorisiri din Viețile Sfinților Italieni cuprinse în Dialogurile Sfântului Grigorie cel Mare.

Micul Pateric este denumit astfel atât din cauza dimensiunilor sale, cât și pentru faptul că se adresează celor mici. Am căutat să selectăm povestiri care să trezească interesul copiilor. Ele au fost repovestite, pentru a fi cât mai clare și mai ușor de urmărit.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că Micul Pateric nu este o culegere de povești. Toate întâmplările povestite aici sunt adevărate. Sfinții și oamenii amintiți în carte sunt reali. Din cauza modestiei, nu toate numele sfinților au fost transmise până la noi. Însă acestea nu trebuie să fie o piedică pentru a intra în legătură cu ei prin rugăciune. Micul Pateric este povestit și ilustrat de părintele Savatie Baștovoi.

Școlărel de clasa a V-a * „Refugiul reptilelor” de Lemony Snicket

Etichete

„Înneguratul început” de Lemony Snicket, despre broaște și libelule - video, Editura Arthur, literatură pentru copii, Refugiul reptilelor, Refugiul reptilelor - fragment lectură video

Exact ce s-a întâmplat în cazul „Înneguratul început” de Lemony Snicket, s-a repetat acum cu continuarea seriei de evenimente nefericite. Pentru că am văzut că are așa succes, ziua de 1 Iunie a adus pe lângă altele și o serie de cărți. Prima „atacată” a fost povestea celor trei orfani Baudelaire.

„Refugiul reptilelor” a fost citită cu mult interes și ne pare rău că nu avem și partea a treia. Pentru că așa cum arată filmul, trebuie să mai existe și o continuare. E drept că de data asta, mini-vacanța de 1 Iunie ne-a permis ca lectură să o facem în aer liber. Soarele a fost extrem de generos și nu am dorit să-l ocolim, cu atât mai mult cu cât nu peste multă vreme vom pleca la mare. Nu mai este foarte mult și abia așteptăm!

Locul nostru de lectură, cel de aici de acasă, este minunat. Nu am cuvinte să descriu ce atmosferă excelentă ne însoțesc textele pe care dorim a le citi acolo. La această lectură, cu atât mai mult, am avut parte de un adevărat concert al broscărimii, cea care era în plin sezon de îndrăgosteală dar mai ales de procreere. Faptul că toate sunetele nu sunt perturbate de activitatea omenească, face la ele să se audă pure și nealterate.

Am vorbit mult pe marginea lor și chiar dacă nu erau doar reptile, broscărimea a necesitat o analiză destul de amănunțită.

În al doilea volum al aventurilor celor trei frați, contele Olaf își face apariția tocmai când copiii erau liniștiți și bucuroși că dăduseră peste un tutore bun și omenos: doctorul Montgomery, cel care va deveni unchiul Monty. El era un reputat herpetolog și se pregătea pentru o nouă expediție, în Peru, acolo unde spera să-și desăvârșească anume studii. I-a întâmpinat pe frați cu mare bucurie și i-a tratat cu respect și înțelegere. Faptul că le-a permis ca fiecare să aibă camera lui dar și tortul de întâmpinare a mai șters din neliniștea pe care au avut-o atunci când au trecut pentru prima dată prin tufișurile în formă de șarpe care se aflau în curtea casei. În Refugiul Reptilelor existau tot soiul de șerpi, dar fiecare stătea închis în cușca lui, nereprezentând nici un pericol dacă nu umblai acolo.

Nu lipsesc aliterațiile nici din continuare: „Refugiul Reptilelor”, „Drumul desfundat”, „Portul Pâclos” așa cum continuă explicația cuvintelor. La minutul 1:30, după ce am ascultat concertul broaștelor, am înregistrat un astfel de fragment unde este exemplificat acest lucru.

Sunt palpitante situațiile prin care trec copiii și merită să le aflați singuri. Noi așteptăm, nerăbdători, să citim continuarea. Voi? Ați reușit să achiziționați cărțile?

Machete didactice – Flori și poezii de vară

Etichete

machete didactice, machete flori de vară, machete polistiren, Vara de George Coșbuc, Vara de George Topârceanu, Vara de Lucian Blaga

George Topârceanu – Zi de vară

Linişte. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un viţel în râu s-adapă
Şi-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.

Şi din vale abia vine
Murmur slab, ca de albine,
Somnoros şi uniform:
Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm.

Sub o salcie bătrână
Şi cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ţine de urât,
M-am culcat în fân pe spate, –
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.

Cântec, murmur, adiere
De zefir în frunze piere
Şi rămâne doar un glas
Care umple valea-ngustă.
. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .
Ia te uită, o lăcustă
Mi-a sărit tocmai pe nas!

Vara de George Coșbuc

Priveam fără de ţintă-n sus –
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.

Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ –
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori şi fete,
Şi ei cântau o doină-n cor.
Juca viaţa-n ochii lor
Şi vântul le juca prin plete.
Miei albi fugeau către izvor
Şi grauri suri zburau în cete.

Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
O mare e, dar mare lină –
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!

Vara de Lucian Blaga

La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.

În soare spicele îşi țin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.

Vara
de Duiliu Zamfirescu

Cu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lângă floare…
E dulce vara pe la noi!

Când dimineaţa se iveşte
Din al văzduhurilor fund,
Tot câmpul parcă întinereşte
Iar, deşteptată de pe prund,
Cireada satului porneşte…

În urma ei un roi de grauri,
Ca nişte valuri cenuşii,
S-amestecă prin bălării.
S-aşază-n coarne pe la tauri,
Fac fel de fel de nebunii.

Până ce-n zarea depărtată
Spre lacul trist se pun pe drum.
Şi cum se duc, – acum ş-acum
Se mai zăresc încă o dată,
Ca rămăşiţa unui fum.

Literatură pentru copii * „Povești pentru fetițe” de Italo Calvino

Etichete

editura Corint Junior, Fetița vândută cu perele - lectură video, Italo Calvino, Povești pentru fetițe

În 1978, atunci când a primit Premiul Nobel pentru Literatură, I.B. Singer rostea niște lucruri interesante la care ar trebui să mai reflectăm din când în când.  Se referă la cele zece motive pentru care el scria cărți pentru copii.

1) Children read books, not reviews. They don’t give a hoot about the critics.
2) Children don’t read to find their identity.
3) They don’t read to free themselves of guilt, to quench the thirst for rebellion, or to get rid of alienation.
4) They have no use for psychology.
5) They detest sociology.
6) They don’t try to understand Kafka or Finnegans Wake.
7) They still believe in God, the family, angels, devils, witches, goblins, logic, clarity, punctuation, and other such obsolete stuff.
8) They love interesting stories, not commentary, guides, or footnotes.
9) When a book is boring, they yawn openly, without any shame or fear of authority.
10) They don’t expect their beloved writer to redeem humanity. Young as they are, they know that it is not in his power. Only the adults have such childish illusions.

Iată de ce este imperios necesar să revenim la cărțile pentru copii și nu numai, să înlesnim micilor cititori întâlnirea cu aceste texte. Poate nici nu este necesar să le analizăm în cel mai mic amănunt ci să luăm ce este mai bun din ele pentru a ne bucura sufletele.

Revin la Italo Calvino și la poveștile lui, de data asta pentru a vă aduce în fața ochilor o carte ce poartă numele de Povești pentru fetițe.

Chiar așa, a întrebat Luca, de ce povești pentru fetițe?
Poate pentru că personajele principale ale celor șase povești sunt fetițe.

Șase povești încântătoare dedicate frumuseții fetelor, ilustrate de Giulia Tomai cu desene delicate și pline de magie.
Seria Povești italiene adună comorile tradiției basmelor populare. Din acest cufăr prețios Calvino a ales pentru cei mici aceste povești, în care viețile ființelor umane și a animalelor se întrepătrund, în spiritul nemuritor al magiei.

Școlărel de clasa a V-a * „Înneguratul început” de Lemony Snicket

Etichete

„Înneguratul început”, Editura Arthur, Jurnalul de lectură, Lemony Snicket, Lemony Snicket's A series of Unfortunate Events - Trailer

Dacă vă spun că era miezul nopții și Luca nu dorea cu nici un preț să se culce până nu termină cartea, veți spune că nu e ok. Da, știu! e școală, dar la noi, în săptămâna asta se învăță altfel. Și eu pe lângă copil. Așa că nu am considerat o tragedie că am decalat, ceva mai mult, ora de culcare.
„Înneguratul început” ne suna cunoscut încă de la primele rânduri și pe măsură ce înaintam cu lectura, am realizat că am văzut un film ecranizat după această carte. Interpretarea lui Jim Carrey este magistrală.

Dar asta nu a împiedicat cu nimic plăcerea de a citi, din contră, am realizat (mai ales Luca) cum anume se vede o carte prin ochii proprii și cum e să-ți fie zugrăvită de alții.
Cartea a sosit în casa noastră prin Clubul de lectură de la școală. Mai avem doar una singură de primit, la ofertele de la Club mă refer, și gata, vine vacanța!

Revenind la carte, mă bucură nespus plăcerea lui de a citi iar când prinde ceva care-i merge la suflet, are tendința de a terminaatunci, fără pauze. Probabil că asta ni se întâmplă tuturor dar din păcate timpul nu prea ne dă voie să facem chiar numai ce vrem.

Așadar, povestea celor trei orfani Baudelaire nu are cum să nu impresioneze.
O fetiță de paisprezece ani, Violet, cu un talent deosebit să inventeze și să construiască dispozitive, un băiat de doisprezece – Klaus, pasionat de lectură și Sunny de numai un anișor și un pic, primesc o veste cutremurătoare: conacul familiei este mistuit de un incendiu iar părinții lor nu reușesc să se salveze.
Vestea le este dată de domnul Poe, atunci când cei trei se jucau pe plaja Nisipurilor Nesărate iar din acest moment totul se schimbă. Ei stau pentru o perioadă la acest domn Poe, care era împuternicit să vegheze la averea lor până ce sora cea mare va împlini optsprezece ani. Dar cum părinții lăsaseră scris că cei trei trebuiau să aibă un tutore din familie, copiii ajung la un anume Conte Olaf, o catastrofă de om.
Peripețiile sunt multe și spectaculoase dar pentru asta va trebui să citiți cartea singuri pentru a nu vă știrbi din plăcere.
Un aspect care mi-a plăcut foarte mult a fost acela a explicării anumitor cuvinte care apar în poveste chiar atunci. Nu există un dicționar la finalul cărții și nici vreo notă în josul paginii ci explicarea sensului corect a cuvântului respectiv se împletește în text.

– În ultima vreme am fost foarte agitat din pricina spectacolelor cu trupa de teatru și mi-e teamă că am fost cam inabordabil.
Cuvântul „inabordabil” care este minunat, însă nu descrie câtuși de puțin atitudinea Contelui Olaf față de copii. El înseamnă „de care nu te poți apropia” și ar putea să descrie pe cineva care, la o petrecere, stă într-un colț și nu vorbește cu nimeni. În niciun caz nu descrie pe cineva care dă un singur pat la trei persoane, le obligă pe acestea să facă munci îngrozitoare și le plesnește peste față. Există o mulțime de cuvinte pentru un astfel de om, dar „inabordabil” nu este unul dintre ele. (pag. 76)

Deasemenea, Luca a întâlnit aici ce anume înseamnă aliterație.

Conform Dex-ului – ALITERÁȚIE, aliterații, s. f. 1. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succed.
Ori lui Lemony Snicket îi plac jocurile de cuvinte: „Nisipurile Nesărate”, „Bulevardul Bulversat”, „Înneguratul început” vin să confirme acest lucru.

De un real folos ne-a fost și Jurnalul de lectură, unde am găsit tot soiul de întrebări și provocări propuse de Ioana Vîlcu. Le-am parcurs cu drag și spor. 🙂

Am comandat, deja, continuarea acestei aventuri. La cât de repede vine curierul, sunt convinsă că de Ziua Copilului, Luca va avea o mare surpriză. Nu știe că e tipărită și azi noapte își exprima regretul că are cine știe cât de așteptat. Și uite că nu va fi așa!
Ați apucat să citiți cartea? V-a plăcut?

Școlărel de clasa a V-a * „Desene nărăvașe” de Italo Calvino

Etichete

Desene nărăvașe, Desene nărăvașe de Italo Calvino - lectură video, editura Corint Junior, Italo Calvino

De câte ori văd o carte scrisă de Italo Calvino, gândul îmi fuge la profesoara de limba română cu care a făcut Răzvan ultimul an din liceu, doamna Andreea Șandru. O persoană deosebită cu care mă bucur enorm că am reușit să interacționez. Pentru Răzvan, întâlnirea cu ea a fost extrem de importantă iar harul ei de dascăl l-a ajutat atunci când era mai mare nevoie. Mulțumim frumos, doamnă profesoară!
De ce-mi aduc aminte de Andru când văd Italo Calvino?
Am primit, la un moment dat, un telefon de la o prietenă care mă ruga să-i fac rost, asta dacă nu o am, de cartea „Vicontele tăiat în două” și după îndelungi căutări pentru că nu se găsea pe nicăieri, i-am povestit profesoarei și ea a rezolvat problema dându-i exemplarul ei pentru a-l citi.  Pentru că această carte are doar 100 de pagini, ea a fost scanată și așa a ajuns în posesia mai multor copii. Ei, acest freamăt de a găsi un titlu pentru a rezolva cerința de la școală mi-a rămas în minte ca ceva plăcut.
Acum, la soneria ce anunță nouățile s-a strecurat și seria de povești italiene semnate de acest autor și nu am putut să nu le achiziționez, chiar dacă era depășită vârsta de lectură a copiilor mei. Însă m-am gândit că o carte o poți citi la orice vârstă și de ce să-ți reprimi un așa regal.
Ei bine, nu regret nici o secundă că le-am achiziționat, pentru că pe lângă „Desene nărăvașe” au mai sosit două titluri.

Așadar, Desene nărăvașe semnată de Italo Calvino este o carte apărută la Editura Corint Junior în anul 2016.                                 

O carte strașnică pentru că aici putem vedea cum Lodolinda, o fetiță îndrăgostită de desen, își transpune stările emoționale cu ajutorul acuarelelor pe hârtie. Dacă e într-o dispoziție bună, desenează fluturi și lalele. Dacă e tristă, desenează o salcie plângătoare iar dacă e supărată, desenează lilieci mov.
Toate stările și manifestările fetiței se regăsesc în aceste desene și dacă veți parcurge rândurile în tihnă nu veți avea cum să nu faceți o legătură între culorile folosite și ceea ce exprimă ele. Bunăoară, roșu reprezintă iubirea și dragostea, albastru simbolizează libertatea pe când movul este asociat durerii.

Într-o zi, Lodolinda rămâne acasă împreună cu fiul unor prieteni, un băiat pe nume Federico. Pentru că are un comportament pe care fetița nu poate să-l aprobe și nici suporte, ea se retrage în camera ei și se apucă de desenat.

Lodolinda nu-l suferă deloc pe Federico. Mai întâi vrea să pună peștișorii aurii în mașina de spălat vase, ca să vadă ce înseamnă un vârtej marin; apoi vrea să bage pisica în frigider, să vadă dacă rezistă la frig asemenea unui urs polar: și ca și cum n-ar fi de ajuns, vrea să vâre aspiratorul în colivia canarilor, ca să producă un ciclon în Insulele Canare. (pag.23)

Copila desenează un taur fioros și tocmai când se pregătea să deseneze și un toreador, în cameră dă buzna Federico. Când o vede ce face vrea și el să deseneze și de aici totul se transformă. Cei doi copii desenează iar personajele lor devin „reale”, ducându-se o luptă care să fie învingător. Taurului furios este pus față în față cu un tigru, la fel de fioros (desenat de Federico) dar acestia din urmă îi vine de hac un șarpe boa care i se încolăcește pe trup în încercarea de a-l sufoca. Îi sare în ajutor un vultur care smulge șarpele cu ușurință, eliberând tigrul. Pentru a contracara acest fapt, Lodolinda desenează repede un cal mort, asta pentru a atrage vulturul dar Federico își dă seama și neutralizează mirosul de stârv cu ajutorul unui spray deodorant. Personajele intră, unul câte unul, în „cearta” celor doi copii și repeziciunea cu care sunt făcute ne arată ce înseamnă creativitatea și în câte moduri poate fi exprimată. Un indian este desenat pentru a putea arunca la țintă o săgeată. Dar acestuia îi vine de hac un cowboy care rezolvă situația cu ajutorul unui lasou. Cititorul intră în norii de praf stârniți de momentul când „sosesc ai noștri” pentru ca mai apoi să mai treacă prin alte senzații tari. În frenezia desenatului, cei doi copii ajung, la un moment dat, să deseneze pe aceeași foaie și astfel povestea ia o altă turnură, trebuind să se ferească de personajele desenate înainte. E momentul în care sunt nevoiți să rezolve problema nu pentru a lupta unul contra altuia ci pentru a se salva.

În ciuda faptului că între ei se duce o luptă, aceasta este numai pe hârtie, copiii nevorbindu-și urât, țipând ori lovindu-se.

E o carte care se adresează copiilor mici dar poate fi citită, cu deosebită plăcere, la orice vârstă. E unul din momentele în care-mi pare rău că Luca nu desenează. 😦