Despre regulile din grădinițe am tot scris și dacă veți avea curiozitatea, veți afla ce și cum sunt ele văzute din interiorul dar și din exteriorul ei.
De ceva vreme este obligatoriu ca în fiecare grupă să existe un spațiu destinat acestor reguli adică un loc în care ele să fie afișate.
Multe educatoare optează și pentru a le pune nu adunate ci în mai multe colțuri din grupă. Fiecare este liber să aleagă varianta pe care o consideră cea mai potrivită.
Dacă ar fi să decid eu, la mine în grupă ele ar fi așezate grupat, nu răzleț. Cred că așa au un impact mai mare.
Pentru că ele să fie mai frumos reprezentate vizual, în funcție de denumirea grupei s-au ales și postamentele pe care ele să fie așezate. Ulterior, aceste postamente pot fi folosite în alte scopuri, în funcție de necesități.
Astăzi vreau să vă prezint o modalitate de afișare a acestor reguli la o grupă de Albinuțe. S-a ales raftul fagure pentru că el are o întrebuințare mai răspândită, fiind multifuncțional.
Am confecționat șase rafturi sub formă de fagure în interiorul cărora vor fi afișate regulile agreeate de educatoare.
Nu putea lipsi protagonista stupului, harnica albină. Locul ei va fi central, așa cum îi șade bine unui personaj principal.
Pe lângă hărnicia albinuței copiii vor mai învăța și regulile pe care trebuie să le respecte atât într-o colectivitate cât și înafara ei. Pentru că orice ar spune noile tendințe, regulile nu trebuie să dispară din viețile noastre. Un „Mulțumesc!” și un ”Te rog!” nu trebuie să lipsească din vocabularul nimănui, fie el mic ori mare. Iar din ceea ce auzim și vedem, lucrurile sunt cam deficitare la acest capitol.
Așadar, să intervenim!
După cum spuneam și ieri, lecțiile finale de grad I, ținute alături de copiii de 3 ani, mi se par extrem de grele și solicitante. Nu știi cum reacționează copiii mai mari, nu mai pomenesc de adulți, atunci când este o astfel de întâlnire.
Am văzut copii foarte buni, adică descurcăreți și dezinvolți, cu o grămadă de cunoștințe, care în activitatea de zi cu zi nu aveau nici o problemă în a explica și argumenta ceea ce știu. Ei bine, atunci când mai asista cineva străin, ori cu ocazia unor cercuri/lecții deschise acești copii nu mai colaborau deloc nefiind în stare să-și stăpânească emoțiile.
Am văzut preșcolari care fiind îmbrăcați festiv, nu așa ca în fiecare zi, în loc să fie atenți la ceea ce spunea ori făcea educatoarea ei își „tipăreau” vestimentație:
băieți care având bretele atât le trăgeau că la un moment dat îți era teamă să nu se lovească cu ele peste față
fete care stăteau numai cu fustele de tul în cap ori își smulgeau cataramele sau accesoriile de pe rochițe
și exemplele sunt multe și variate. A nu se înțelege că am ceva de obiectat la aceste tipuri de manifestări, firești dealtfel la vârstele despre care vorbim.
Dar asta este regula și atunci când trebuie să susții acest ultim test, nu contează câți ani au copiii ori ce grupă păstorești.
Te pregătești oricum și depui, în marea majoritare a cazurilor, un efort susținut, extrem de costisitor dar care nu ți-e necunoscut.
Deci, jos pălăria pentru doamnele care se înhamă la astfel de lecții demonstrative. E valabil și în cazul cercurilor, acolo unde numărul priivitorilor este substanțial mai mare.
Pentru ultimul proiect la care am colaborat, a trebuit să confecționez materiale care să fie folosite și manevrate de niște copii de 3 ani.
Conform proiectului doamnei, am confecționat zece flori, dar nu le-am terminat, acest lucru revenind copilașilor. Ei le vor picta, tehnica aleasă fiindu-mi necunoscută. Vor trebui să coloreze petalele florilor pentru ca albinele să poată veni și hrăni. Am optat pentru ca florile să stea în picioare, impactul vizual fiind mai mare dar și mai frumos. Florile au avut aceeași formă și dimensiune, petalele urmând a avea culori diferite. Chiar și așa, neterminate, ele arată foarte frumos. Ai senzația că ești într-un lan de margarete! 🙂
Un alt material pe care l-am confecționat a fost acela a unui stup. Diferența față de cele meșterite până acum a fost aceea că cei mici trebuiau să poată intra în stup. Pentru asta am atașat stupul pe o coală de carton, ea dându-mi posibilitatea ca acesta să stea în picioare dar și să poată „adăposti” copiii/albinuțele. Coala de carton este împăturită în trei și când se desface, lateralele permit rămânerea stupului în poziție verticală. Evident că bucata de polistiren a fost fixată pe placa de carton pentru a face corp comun. Înălțimea lui este de 1.30metri.
Nu puteau lipsi albinele.
A fost necesar și un raft fagure, de care v-am povestit zilele trecute, iar copilașii vor prezenta pe el prăjiturelele pe care le vor „coace”. Dimensiunea lui este 1m/50 cm.
Nu cred că trebuie să mai adaug cu câtă bucurie am lucrat, dar mai ales, colaborat. E o plăcere să vezi oameni dedicați, plini de idei și bune intenții. Ce urmează… cam știm!
Uite că vacanța asta, care numai de primăvară nu este, te face să-ți aduni puterile și ideile și să mai pui de niște activități menite să umple zilele într-un mod mai plăcut, iar aici ar trebui să citiți fără calculator și tabletă că noi la televizor și telefon nu prestăm. 🙂
De idei nu duc lipsă și caut, mereu, să le îmbrac adecvat pentru că doar așa atracția este garantată iar de succes… nu mai pomenesc.
A trebuit să fac un raft sub formă de fagure în care să poată fi puse diferite dulciuri. Poate o să credeți că e ușor să faci un raft dar vă asigur că nu e așa. Mult am mai copt variantele pentru ca la final să aleg una pe care să o și realizez. Polistirenul este un material extrem de ofertant dar trebuie să știi ce anume să ceri de la el, că nu se face singur.
Dar ceea ce a ieșit m-a făcut peste măsură de mândră și nu aș fi putut să ratez în a concepe o activitate de care să beneficieze, în primul rând, Luca.
Pentru că după vacanța asta vin tezele dar și testările de evaluare m-am gândit să fac o recapitulare din materiile mai importante. Nu că celelalte ar fi mai prejos dar cele care s-au regăsit în jocul nostru au fost:
matematica
limba română
limba germană
limba engleză
istoria
geografia
biologia
cultura generală
Ca să putem juca am mai avut nevoie de două seturi de bile de polistiren, de două mărimi și de un set de întrebări pentru fiecare materie în parte. Pentru secțiunea de cultură generală am apelat la cărțile de mai jos.
Ca joaca noastră să fie mai palpitantă, l-am invitat și pe Sebi, prietenul de clasă al lui Luca. Doamne, nu aveți idee ce frumos a fost! Ei au fost cei care au stabilit regulamentul jocului pe care-l puteți asculta mai jos.
Odată regulile stabilite, am trecut la jocul efectiv.
Am ochit ceea ce doream, am și ratat țintele la care întrebările ar fi avut rata de reușită mult mai mare dar până la urmă, important a fost ceea ce am învățat.
Fișele cu întrebări din fiecare materie le găsiți mai jos ori puteți opta pentru altele, după preferințe. La matematică, copiii au lucrat din culegerea de la școală – Clubul matematicienilor, iar la limbile străine, tot din manuale.
O parte le-am luat de pe didactic.ro iar cele de geografie de pe profudegeogra.eu
Luca a fost în elementul lui la limba engleză iar Sebi la limba germană.
Fie că am răspuns corect sau am greșit, câștigul a fost garantat. Acolo unde au fost dubii am căutat să vedem care este răspunsul bun și așa am lămurit neclaritățile. La final, Luca a avut cel mai mare punctaj, revenindu-i rolul reginei – matcă, Sebi a ieșit al doilea, așa intrând în rândul albinelor lucrătoare iar eu, eu am luat locul unuia dintre trântori. Nu a fost nici o supărare!
După ce am terminat jocul acesta ce a durat zeci de minute bune, copiii au dorit să se joace pe harta noastră interactivă. Strașnică hartă!
Finalul a aparținut unei bătălii navale, pentru că cei mici au dorit să joace acest joc.
Aici, strategul cel mai priceput s-a dovedit a fi Sebi.
Și uite așa, într-o zi ce-ar fi trebuit să fie de primăvară autentică dar care a fost cotropită de o ninsoare care a culcat – la propriu – toate florile iar copacilor le-au înghețat florile și frunzele, noi am reușit să încălzim atmosfera.
Am petrecut câteva ore minunate timp în care ne-am jucat, amuzat dar mai ales am învățat.
Încercați orice metodă care credeți că are sorți de izbândă, pentru că merită!
