Răsăriturile sunt fascinante de oriunde le-ai privi. Mi-aș fi dorit ca în bagajul meu vizual să existe și imagini pe care să le pot asocia amintirilor personale legate de acest subiect din mai multe locuri fie ele că sunt piscurile munților ori ținutul ghețurilor veșnice. Darpentru că până acum nu am avut această șansă, savurez la maxim toate oportunitățile pe care le pot atinge nu numai în vis. Și astăzi, 25 iunie 2017, am avut o așa șansă.
Despre detaliile acestei întâmplări voi povesti mâine, dar nu vreau să treacă ziua fără ca ele să nu fie consemnate aici, măcar la nivel imagistic. Iată cum a fost!
Ora 3:45 minute – plaja din Mamaia Nord era aproape pustie. Câteva acorduri tari răzbăteau de la o terasă și o mână de petrecăreți întârziați nu erau deciși dacă să plece.
Soarele își va face apariția, astăzi, 25 martie 2017, la ora 5 și 55 de minute. Așteptăm cu nerăbdare dar mai ales, înfrigurați.
Și a sosit. Ca o minge incandescentă plină de energie. Viața în persoană. Pentru că a fost un soi de ceață, nu s-a dezvăluit din prima.
Noi? Ne-am hrănit simțurile cu trăiri ce numai cei iscuiți le pot relata. Dar ne-am bucurat nespus!
Și pentru că marea reprezintă slăbiciunea noastră, vom căuta să savurăm fiecare clipit și fiecare respirație așa cum se cuvine. Poftiți alături de noi. E tămăduitor!
La începutul lunii am fost cu Luca la controlul de jumătate de an, la stomatolog. Istoria noastră legată de această ramură a medicinei este veche, de atunci de când a trebuit să intru timp jumătate de an într-un cabinet stomatologic, pentru ca Luca să se hotărască să deschidă gura. Nu-mi pare rău că a fost așa, pentru că acum nu are nici o frică, așa cum am apreciat întotdeauna înțelegerea de care a dat dovadă medicul stomatolog în a accepta situația și a veni în ajutorul lui/nostru. Nu vă gândiți că stăteam nu mai știu cât în cabinet, pentru că asta a coincis cu niște probleme pe care a trebuit să le rezolve atât Răzvan cât și eu, iar Luca ne-a însoțit. Prilej cu care au avut loc toate manevrele de acomodare. 🙂 Și mi-am adus aminte de o carte pe care a citit-o copilul, carte în care era vorba despre obiceiurile legate de căderea primului dințișor. Throw your Tooth on the Roof” de Selby B. Beeler vine să ne prezinte cum este văzut acest eveniment în diferite părți ale globului.
What do you do when you lose a tooth? Do you put it under your pillow and wait for the tooth fairy? Not if you live in Botswana! In Botswana, children throw their teeth onto the roof. In Afghanistan they drop their teeth down mouse holes, and in Egypt they fling their teeth at the sun! Travel around the world and discover the surprising things children do when they lose a tooth. Selby B. Beeler spent years collecting traditions from every corner of the globe for this whimsical book, and illustrator G. Brian Karas adds to the fun, filling every page with humorous detail. He perfectly captures the excitement and pride that children experience when a tooth falls out.
De la Revoluție încoace și pe meleagurile noastre vine Zâna Măseluță. Cât am fost eu copil nu a venit dar la fii mei a apărut, cu tot tacâmul aferent. A fost prilej de bucurie și cu ocazia asta am vorbit despre dințișori mai în amănunt. Dar până acum, numeroase au fost momentele când am analizat tema cu pricina și asta se întâmpla în preajma controalelor stomatologice făcute la jumătate de an.
M-am gândit că celor care urmează a li se schimba dentiția de lapte le-ar face plăcere să afle aceste obiceiuri. La început cărții există o hartă a globului și pe ea sunt însemnate țările prin care vor călători.
Se începe din America și de acolo micul cititor află că:
I put my tooth under my pillow. While I’m sound asleep, the Tooth Fairy will come into my room, take my tooth, and leave some money in its place.
Și călătorim prin Mexico și Navajo, prin America Centrală, Caraibe și continentul sud-american, prin toată Africa unde să nu fiți înclinați să credeți că oamenii nu se spală pe dinți. Mă rog, nu toți, cam așa cum e și pe la noi, din păcate!
Luca a citit cu mult interes aceste in formații și nu puține au fost remarcile care s-au auzit.
La finalul cărții, copiii află care este alcătuirea unui dinte, cum se numesc dinții și măselele din gură dar și cum sunt aranjați.
Teeth fall out every day, all over the world. What do you do with yours?
Au trecut câteva zile de când s-a tras linia de final de an școlar. Am oftat, și-am tot oftat pentru a ne elibera de tensiunea acumulată și ne-am trezit tot la ora 6:30, întrebându-ne ce să facem și încotro s-o luăm.
Luca a avut ieri ultima întâlnire cu doamna de germană și cu asta chiar că a pus punct scrisului pentru o perioadă de o lună. Am stabilit, de comun acord, ca până când ne întoarcem din călătorie să nu scrie. Nu știu dacă va rezita până atunci dar l-am lăsat să aleagă el ce și cum va proceda. Temele pentru vacanță nu sunt foarte multe, la limba română având câteva titluri pe lista de lectură iar la matematică, o serie de teste de recapitulare la ceea ce s-a studiat în clasa a V-a.
Pentru limba română, am de gând ca pe lângă titlurile propuse de doamna profesoară de la școală să mai suplimentăm, mai bine zis – completăm, pentru că vara-i totuși lungă și e păcat să se irosească așa.
Cu amabilitatea a două doamne profesoare, doamna profesoară Andreea Șandru și doamna profesoară Gianina Oprea, am intrat în posesia unor liste de lecturi pentru clasa a VI-a. Veți observa că sunt multe titluri care se regăsesc pe ambele liste dar găsiți și niște plusuri extrem de binevenite.
Pentru că multe din ele se regăsesc în biblioteca noastră, iată ce propunere i-am făcut copilului și ce titluri ne-am hotărât să citim vara asta. În ceea ce mă privește, bună parte din ele le-am citit, dar cele mai noi titluri de la Arthur Young îmi fac și mie cu ochiul. 😉
Și să o iau pe teancuri. În primul avem următoarele titluri:
În teancul din mijloc sunt autorii români, cei care se află în lista obligatorie. Trebuie de citit poezii de Eminescu, ceea ce s-a întâmplat și până acum, poezii de Tudor Arghezi, unde – la fel – s-a citit „Cartea cu jucării”, „Balade vesele și triste” de George Topârceanu – unde, deasemenea, s-au citit mai multe poezii de-a lungul timpului. Din „Momente și schițe” au fost parcurse câteva titluri bune dar se vor mai completa restul. În ceea ce-l privește pe Mihail Sadoveanu, înafară de „Dumbrava Minunată”, cam bate vântul. Propunerea acestei veri este „Țara de dincolo de negură”. Cu Calistrat Hogaș vom urca „Pe drumuri de munte”.
Cam așa arată planul nostru. De-am fi sănătoși să ne putem bucura de ele, de cărți. Spun asta, pentru că de cele mai multe ori nu mă pot abține și citesc și eu. Și-mi face o reală plăcere!
Vacanță cu tihnă și cu activități iubite și dorite!
Am fost prinsă cu multe chestii în ultima vreme dar nu doresc să rămână neconsemnată colaborarea cu niște doamne foarte dragi mie: Manuela Mârzan și Carmen Popa. Vă mulțumesc pentru îndelungata colaborare!
Așa, pe ultima sută de metri, pentru serbarea de final de grădiniță, am confecționat ultimele machete ale anului școlar ce tocmai s-a încheiat. În ceea ce le privește, emoțiile au fost și mai mari pentru că acolo s-a încheiat acest ciclu preșcolar, copiii plecând la școală, în Clasa Pregătitoare.
Am ajuns cu machetele cu jumătate de oră înainte de începerea serbării, iar pregătirile erau în toi: fetițele și băiețeii erau gătiți, asta după ce s-au trezit din somn. Câteva fetițe stăteau la prins părul iar doamnele făceau ultimele retușuri la mapele copiilor dar și la sala în care urma să se desfășoare serbarea.
Ce am mai făcut de data asta? Am completat decorul cu câteva elemente care să te ducă cu gândul la școală: trei litere și trei cifre, supradimensionate, au fost parte importantă a ambientului.
Am ținut ca pe ele să fie și niște fluturași care să reprezinte zborul pe care-l vor face acești copii, de grădiniță la școală.
Drum lin, copilași frumoși și isteți! Fie ca doamnele învățătoare cu care veți lucra să fie la fel de iscusite și devotate ca doamnele educatoare cu care v-ați jucat și învățat trei ani de zile. Vacanță cu tihnă și multă bucurie!
Dimensiunea machetelor este următoarea: macheta ABC are înălțimea de 1 metru și lățimea de 2 metri. Macheta 123 are înălțimea de 1 metru și lățimea de 1,6 m.
Din capul locului trebuie să vi-l prezint pe Licurici-Scăpărici. E un bec așa de vesel că nu ai cum rămâne morocănos în prezența lui.
Licurici-Scăpărici a fost meșterit pentru a fi prezent la întâlnirea cu niște copii minunați, mai bine zis – joacă alături de ei. Tema care s-a dorit a fi analizată se numește „Despre aparatura electrocasnică” și face parte din temele săptămânale ce se doresc a fi discutate alături de copii.
E destul de greu să ataci așa un subiect, dar cine spune că provocările nu au gust minunat, se înșală!
Mi-am adus aminte că am lucrat și alături de Luca acest subiect, așa că scheletul abordării îmi era în minte. A fost nevoie de o aprofundare și de confecționarea unor elemente care să-i atragă pe cei mici dar și să-i antreneze în discuții, ținând cont că acum trebuia să lucrez alături de douăzeci de copii nu de unul singur. Cum a fost acasă, cu Luca, puteți citi dacă accesați linkul de mai jos.
În primul rând cărțile pe care le-am adus în atenția copiilor au fost cele de mai jos și consider indispensabilă prezența lor, ajutorul oferit fiind imposibil de cuantificat.
Evident că nu am avut răgazul necesar, în ora petrecută alături de cei mici, pentru a citit toate aceste cărți, dar le-am adus în fața lor pentru a exemplifica diferite afirmații, cu ajutorul imaginilor dar și pentru a ști ce anume să caute dacă vor fi interesați de subiect.
Nu putea lipsi experimentul cu electricitatea statică. A fost așa o mare agitație și nu l-au putut face toți, tot din lipsa timpului. 😦
Pentru asta am folosit o baghetă de plastic (de la un joc cu magicieni)
bucățele de hârtie ruptă mărunt
o căciulă de lână.
Pe repede-nainte am trecut la completarea unora dintre fișe, restul rămânând a fi terminate acasă ori alături de doamna, la școală.
Am insistat foarte mult pe noțiunile de prevenție și anume acelea de a nu băga în priză cuie, șurubelnițe ori mai știu eu ce alte obiecte metalice. De a nu se introduce, NICIODATĂ, în prăjitorul de pâine, cuțitul pentru a scoate felia de pâine. De a nu se pune în cuptorul cu microunde obiecte metalice ori veselă care are pe margini ornamente ce pot provoca destule neplăceri.
Un capitol aparte a fost acela în care am vorbit despre economisirea energiei electrice atunci când nu trebuie să lăsăm becurile aprinse în încăperile în care nu este nimeni.
Un subiect care a fost amplu analizat de copii a fost acela legat de întrebarea: „De unde vine electricitatea?” Le-am explicat că așa cum noi ne luăm energia din hrana pe care o mâncăm tot așa și electricitatea dă energia aparatelor noastre. Am pomenit despre faptul că energia electrică poate avea mai multe surse. Copiii au știut o parte dintre ele și așa s-a vorbit despre apă și hidrocentrale, vânt și morile eoliene, soare și panourile solare. Am menționat faptul că unele surse sunt refolosibile iar altele, nu.
Pentru a fi mai drăguț, am confecționat o fișă bec, ca o felicitare, pe care copiii să poată scrie care sunt sursele refolosibile și care nu.
Spuneam de niște fișe pe care le-am confecționat în vederea acestei întâlniri. Ele sunt, de fapt, traduse și adaptate din ceea ce am găsit pe pinterest.
Odată aceste fișe terminate, mă rog, nu chiar pe toate, am trecut la jocul pe care mi-am propus să-l fac alături de copii, cel pentru care l-am confecționat pe Licurici-Scăpărici, joc intitulat „Dacă nimerești, economisești!”
Fiecare copil a avut timp să arunce câte trei mingi. Dacă nimerea cele două orificii mici, primea 100 de puncte pentru fiecare și dacă nimerea orificiul mai mare, primea 50 de puncte. A fost așa un regret că s-a terminat ora încât l-am lăsat pe Licurici-Scăpărici la copii, pentru a se mai putea juca.
În ceea ce mă privește eu am arătat cam așa. 🙂
Am plecat cu bucuria în suflet de a mai fi petrecut o oră minunată alături de copii.
Vine vacanță și totul intră într-o pauză. Îmi doresc ca cei mici să aibă parte de atenția părinților, dar nu cea necesară traiului zilnic (mâncare, spălat etc) ci o atenție destinată sufletului. Poate vor găsi timpul necesar să se mai joace cu ei, dar mai ale, să le citească seara, la culcare.
Vă doresc o vacanță însorită, reconfortantă iar când ne vom revedea (cel puțin așa sper) să ne povestim aventurile și trăirile.
Mulțumesc doamnei Nicoleta Andronic și doamnei învățătoare, Adina Diaconița! A fost o reală plăcere colaborarea aceasta.
Inspectiile pentru titularizare sunt în toi. Atunci, doamnele aspirante la această meserie, cea de educator, și care doresc să aibă un post de titular, trebuie să dea un examen. Nu știu exact ce anume cuprinde el dar știu de existența unei lecții demonstrative. Aceasta se va desfășura conform repartiției primită de la inspectorat și va cuprinde o temă pe care, dacă am înțeles corect, o poți alege din mai multe variante. Sper că așa este și informațiile pe care le știu sunt în regulă.
Am avut și eu o discuție cu o doamnă ce trebuie să țină această lecție pe data de 9 iunie. Ca de fiecare dată, la început de drum, e mai greu și orice ajutor e binevenit. Mie una îmi face o nespusă plăcere să pot colabora, indiferent de temă, dar mai ales să aleg – alături de dascăl – o variantă cât mai frumoasă și mai atrăgătoare pentru copii. Trebuie avut în vedere că această întâlnire este una surpriză, pentru că doamna și copiii se vor vedea pentru prima dată.
Tema pentru care a optat doamna este una de matematică și va reprezenta o consolidare a cunoștințelor dobândite până acum. Vor fi niște adunări și scăderi cu cifra 1, numerele folosite fiind de la 1 la 10.
Deasemenea, o cerință a temei este aceea a pozițiilor spațiale iar aici copiii vor trebui să amplaseze unele elemente conform cerinței educatoarei.
Cum tema se numește „Concertul din zăvoi” am ales să confecționez o machetă pe care copiii să o completeze din aproape în aproape. Am confecționat elementele necesare, conform cerinței. Așadar au apărut:
o rățușcă
un copăcel și doi nori
trei smocuri de iarbă
patru broscuțe
cinci nuferi
șapte libelule și zece buburuze
Am confecționat un postament pe care am pictat peisajul necesar iar elementele ce vin adăugate le-am confecționat separat, pentru a da un aspect 3D machetei.
Doar libelulele și buburuzele le-am printat și laminat, asta pentru că dimensiunea lor este prea mică pentru a le putea confecționa din polistiren.
Ceea ce a ieșit m-a bucurat foarte mult. E o machetă vie și frumoasă, colorată, atrăgătoare dar mai ales utilă. 🙂
Aștept cu nerăbdare ecouri de la lecție. Mulțumesc doamnei Mihaela, pentru încredere și colaborare!
Exact ce s-a întâmplat în cazul„Înneguratul început” de Lemony Snicket, s-a repetat acum cu continuarea seriei de evenimente nefericite. Pentru că am văzut că are așa succes, ziua de 1 Iunie a adus pe lângă altele și o serie de cărți. Prima „atacată” a fost povestea celor trei orfani Baudelaire.
„Refugiul reptilelor” a fost citită cu mult interes și ne pare rău că nu avem și partea a treia. Pentru că așa cum arată filmul, trebuie să mai existe și o continuare. E drept că de data asta, mini-vacanța de 1 Iunie ne-a permis ca lectură să o facem în aer liber. Soarele a fost extrem de generos și nu am dorit să-l ocolim, cu atât mai mult cu cât nu peste multă vreme vom pleca la mare. Nu mai este foarte mult și abia așteptăm!
Locul nostru de lectură, cel de aici de acasă, este minunat. Nu am cuvinte să descriu ce atmosferă excelentă ne însoțesc textele pe care dorim a le citi acolo. La această lectură, cu atât mai mult, am avut parte de un adevărat concert al broscărimii, cea care era în plin sezon de îndrăgosteală dar mai ales de procreere. Faptul că toate sunetele nu sunt perturbate de activitatea omenească, face la ele să se audă pure și nealterate.
Am vorbit mult pe marginea lor și chiar dacă nu erau doar reptile, broscărimea a necesitat o analiză destul de amănunțită.
În al doilea volum al aventurilor celor trei frați, contele Olaf își face apariția tocmai când copiii erau liniștiți și bucuroși că dăduseră peste un tutore bun și omenos: doctorul Montgomery, cel care va deveni unchiul Monty. El era un reputat herpetolog și se pregătea pentru o nouă expediție, în Peru, acolo unde spera să-și desăvârșească anume studii. I-a întâmpinat pe frați cu mare bucurie și i-a tratat cu respect și înțelegere. Faptul că le-a permis ca fiecare să aibă camera lui dar și tortul de întâmpinare a mai șters din neliniștea pe care au avut-o atunci când au trecut pentru prima dată prin tufișurile în formă de șarpe care se aflau în curtea casei. În Refugiul Reptilelor existau tot soiul de șerpi, dar fiecare stătea închis în cușca lui, nereprezentând nici un pericol dacă nu umblai acolo.
Nu lipsesc aliterațiile nici din continuare: „Refugiul Reptilelor”, „Drumul desfundat”, „Portul Pâclos” așa cum continuă explicația cuvintelor. La minutul 1:30, după ce am ascultat concertul broaștelor, am înregistrat un astfel de fragment unde este exemplificat acest lucru.
Sunt palpitante situațiile prin care trec copiii și merită să le aflați singuri. Noi așteptăm, nerăbdători, să citim continuarea. Voi? Ați reușit să achiziționați cărțile?
În 1978, atunci când a primit Premiul Nobel pentru Literatură, I.B. Singer rostea niște lucruri interesante la care ar trebui să mai reflectăm din când în când. Se referă la cele zece motive pentru care el scria cărți pentru copii.
1) Children read books, not reviews. They don’t give a hoot about the critics.
2) Children don’t read to find their identity.
3) They don’t read to free themselves of guilt, to quench the thirst for rebellion, or to get rid of alienation.
4) They have no use for psychology.
5) They detest sociology.
6) They don’t try to understand Kafka or Finnegans Wake.
7) They still believe in God, the family, angels, devils, witches, goblins, logic, clarity, punctuation, and other such obsolete stuff.
8) They love interesting stories, not commentary, guides, or footnotes.
9) When a book is boring, they yawn openly, without any shame or fear of authority.
10) They don’t expect their beloved writer to redeem humanity. Young as they are, they know that it is not in his power. Only the adults have such childish illusions.
Iată de ce este imperios necesar să revenim la cărțile pentru copii și nu numai, să înlesnim micilor cititori întâlnirea cu aceste texte. Poate nici nu este necesar să le analizăm în cel mai mic amănunt ci să luăm ce este mai bun din ele pentru a ne bucura sufletele.
Revin la Italo Calvino și la poveștile lui, de data asta pentru a vă aduce în fața ochilor o carte ce poartă numele de Povești pentru fetițe.
Chiar așa, a întrebat Luca, de ce povești pentru fetițe?
Poate pentru că personajele principale ale celor șase povești sunt fetițe.
Șase povești încântătoare dedicate frumuseții fetelor, ilustrate de Giulia Tomai cu desene delicate și pline de magie.
Seria Povești italiene adună comorile tradiției basmelor populare. Din acest cufăr prețios Calvino a ales pentru cei mici aceste povești, în care viețile ființelor umane și a animalelor se întrepătrund, în spiritul nemuritor al magiei.
Am avut bucuria de a confecționa un material pentru o fetiță de clasa a II-a. I-a fost solicitat un proiect iar alegerea a fost legată de Spania.
Pentru asta a fost necesar ca materialul să nu fie terminat, asta revenind în sarcina micuței eleve.
O hartă a Spaniei nu avea cum să lipsească. Pe ea am marcat șase orașe importante.
Pentru fiecare în parte am confecționat niște cartoline cu monumentele reprezentative ori cu festivalurile celebre, aici referindu-mă la cel de la Pamplona. Acestea au fost specificate de către mama copilului.
1. Barcelona – Sagrada Familia
2. Madrid – Palacio Real
3. Valencia – City of Arts and Sciences
4. Sevilla – Metropol Parasol
5. Granada – Alhambra
6. Pamplona – poza de la festivalul San Fermin
Cartolinele le-am făcut sub forma unor felicitări pe care le-am laminat dar nu integral. pentru că interiorul l-am lăsat fără folie, așa copilul putând scrie câteva cuvinte despre imaginea respectivă.
Un alt element pentru care am optat a fost acela al unui craft. M-am gândit că pentru o fetiță este tentant să meșterească ceva de genul. Cum suntem în Spania vă gândeați că poate lipsi o dansatoare? Ei bine, nu!
Iată cum am pregătit acest material inspirată fiind de site-ul make it your own. Am adus modificările de rigoare, în funcție de cum am văzut eu figurina finală.
Materialele de care aveți nevoie pentru a confecționa acest craft:
fetru de diferite culori
un tipar cu silueta dansatoarei
hârtia de filtru de la filtrele de cafea
ață de bumbac de diferite culori
strasuri de diferite culori
bandă decorativă
ornamente din mătase (eu am folosit flori galbene și roșii)
foarfece
pastă de lipit
bandă dublu adezivă
dantelă de mătase de diferite culori
Ar fi trebuit să pictez mâinile și fața dar nu am făcut-o. Am decupat silueta, apoi i-am confecționat o bluză din fetru și am atașat fusta. La mijloc am pus un brâu pe care am lipit câteva ștrasuri. Pentru a da senzația de înfoiat, am lipit două rânduri de volane din dantelă. Pentru păr am făcut două cercuri din ață de bumbac și i-am pus și-o floare, ca să fie elegantă. 🙂 La final, această dansatoare alături de colegele ei vor fi montate pe banda decorativă.
Ca de fiecare dată, abia aștept să văd reacțiile fetiței dar și a mamei. Mulțumesc pentru încredere!
L.E. Totul a fost ok. Coletul a ajuns iar eu sunt foarte fericită.
„In schimb, eu stiu ce inseamna sa fii un intelectual, adica un individ cerebro-spinal; sa ai mintea atit de plastica cit este posibil si coloana vertebrala atit de dreapta cit e necesar” (Michel Foucault, 1967)
