Am revenit la cifre. Dacă de-a lungul timpului acest exercițiu a fost făcut de mai multă lume acum a venit rândul unor personaje noi să intre în galerie.
Prima dintre variante o puteți vedea mai jos.
Mai apoi, inimoșii au socotit.
Cei de la 1 la 5 au fost făcuți la începuturile mele în această îndeletnicire pentru ca ceilalți, până la zece, să fie confecționați anul trecut. Oricum, în ceea ce mă privește, diferența este vizibilă, aici referindu-mă la execuție dar și la materialele folosite.
Au venit, pe urmă, niște cifre uriașe, în egală măsură dragi.
Dacă vă gândeți că niște gărgărițe nu pot număra, v-ați înșelat! 🙂
Au mai prins contur și altfel, așa cum lesne se vede mai jos.
Iar acum, ultimii intrați în galerie, sunt ștrumfii. Micuți, de 30 de centimetri, dar frumoși foc!
Numărul 1 duce o prăjitură.
Numărul 2 are grijă de două floricele.
Numărul 3 este o fetiță elegantă ce poartă la gât, mânuță și pălăriuță trei elemente care o fac cochetă.
Numărul 4 este un iscusit trompetist.
Iar numărul 5 pleacă la petrecere ducând cinci baloane, cum altfel.
Așa mărunți cum sunt, mi-s dragi. Foarte dragi! Asta nu înseamnă că nu aștept următoarele provocări.
Am fost prinsă cu multe chestii în ultima vreme dar nu doresc să rămână neconsemnată colaborarea cu niște doamne foarte dragi mie: Manuela Mârzan și Carmen Popa. Vă mulțumesc pentru îndelungata colaborare!
Așa, pe ultima sută de metri, pentru serbarea de final de grădiniță, am confecționat ultimele machete ale anului școlar ce tocmai s-a încheiat. În ceea ce le privește, emoțiile au fost și mai mari pentru că acolo s-a încheiat acest ciclu preșcolar, copiii plecând la școală, în Clasa Pregătitoare.
Am ajuns cu machetele cu jumătate de oră înainte de începerea serbării, iar pregătirile erau în toi: fetițele și băiețeii erau gătiți, asta după ce s-au trezit din somn. Câteva fetițe stăteau la prins părul iar doamnele făceau ultimele retușuri la mapele copiilor dar și la sala în care urma să se desfășoare serbarea.
Ce am mai făcut de data asta? Am completat decorul cu câteva elemente care să te ducă cu gândul la școală: trei litere și trei cifre, supradimensionate, au fost parte importantă a ambientului.
Am ținut ca pe ele să fie și niște fluturași care să reprezinte zborul pe care-l vor face acești copii, de grădiniță la școală.
Drum lin, copilași frumoși și isteți! Fie ca doamnele învățătoare cu care veți lucra să fie la fel de iscusite și devotate ca doamnele educatoare cu care v-ați jucat și învățat trei ani de zile. Vacanță cu tihnă și multă bucurie!
Dimensiunea machetelor este următoarea: macheta ABC are înălțimea de 1 metru și lățimea de 2 metri. Macheta 123 are înălțimea de 1 metru și lățimea de 1,6 m.
Inspectiile pentru titularizare sunt în toi. Atunci, doamnele aspirante la această meserie, cea de educator, și care doresc să aibă un post de titular, trebuie să dea un examen. Nu știu exact ce anume cuprinde el dar știu de existența unei lecții demonstrative. Aceasta se va desfășura conform repartiției primită de la inspectorat și va cuprinde o temă pe care, dacă am înțeles corect, o poți alege din mai multe variante. Sper că așa este și informațiile pe care le știu sunt în regulă.
Am avut și eu o discuție cu o doamnă ce trebuie să țină această lecție pe data de 9 iunie. Ca de fiecare dată, la început de drum, e mai greu și orice ajutor e binevenit. Mie una îmi face o nespusă plăcere să pot colabora, indiferent de temă, dar mai ales să aleg – alături de dascăl – o variantă cât mai frumoasă și mai atrăgătoare pentru copii. Trebuie avut în vedere că această întâlnire este una surpriză, pentru că doamna și copiii se vor vedea pentru prima dată.
Tema pentru care a optat doamna este una de matematică și va reprezenta o consolidare a cunoștințelor dobândite până acum. Vor fi niște adunări și scăderi cu cifra 1, numerele folosite fiind de la 1 la 10.
Deasemenea, o cerință a temei este aceea a pozițiilor spațiale iar aici copiii vor trebui să amplaseze unele elemente conform cerinței educatoarei.
Cum tema se numește „Concertul din zăvoi” am ales să confecționez o machetă pe care copiii să o completeze din aproape în aproape. Am confecționat elementele necesare, conform cerinței. Așadar au apărut:
o rățușcă
un copăcel și doi nori
trei smocuri de iarbă
patru broscuțe
cinci nuferi
șapte libelule și zece buburuze
Am confecționat un postament pe care am pictat peisajul necesar iar elementele ce vin adăugate le-am confecționat separat, pentru a da un aspect 3D machetei.
Doar libelulele și buburuzele le-am printat și laminat, asta pentru că dimensiunea lor este prea mică pentru a le putea confecționa din polistiren.
Ceea ce a ieșit m-a bucurat foarte mult. E o machetă vie și frumoasă, colorată, atrăgătoare dar mai ales utilă. 🙂
Aștept cu nerăbdare ecouri de la lecție. Mulțumesc doamnei Mihaela, pentru încredere și colaborare!
Cu evaluările astea de la clasele a II-a și a IV-a, nu am avut cum merge săptămâna trecută la întâlnirea cu Spiridușii. M-am pregătit temeinic și mi-a părut rău că așa a fost să fie dar iată că, ieri, ne-am scos pârleala. A fost o întâlnire cum oricine își dorește să aibă! Clipele petrecute alături de ei mi s-au așezat pe suflet și sunt convinsă că așa se va întâmpla și în cazul micilor școlari.
Și iată-mă la întâlnirea cu ei, gătită și pregătită până peste cap. Știam că o să le captez atenția pentru că subiectul abordat era despre insecte, mai precis despre albină.
Materialele pe care le-am pregătit au fost variate și au acoperit o paletă largă. Evident că au fost confecționate pentru etapele discuțiilor noastre și folosite în exclusivitate de ei. De fiecare dintre ei.
Ca de fiecare dată am pornit de la o poveste. Autobuzul magic ne-a ajutat foarte mult și a constituit un cârlig minunat. Înainte a trecut pe la Luca, cu care am lucrat și un material în limba engleză.
„Autobuzul magic” (The Magic School Bus) este o renumită serie de cărți despre știință creată pentru copii de autoarea americană Joanna Cole și ilustrată de artistul Bruce Degen, serie despre care New York Times a scris că este „cea mai originală și amuzantă abordare a științei pentru copii”. În fiecare carte, elevii din clasa domnișoarei Frizzle, o învățătoare pasionată de știință și cu foarte mult entuziasm, au parte de câte o aventură fantastică datorită unui autobuz școlar foarte neobișnuit: se poate mări sau micșora, poate călători în Spațiu, în adâncul oceanului sau chiar în corpul uman și se poate transforma în moduri neașteptate.
În „Autobuzul magic. În stupul de albine”, domnișoara Frizzle îi invită pe copii într-o călătorie în lumea albinelor. Ea transformă autobuzul magic într-un autobuz-albină, iar pe elevii săi în albine lucrătoare. Împreună se alătură unui roi și lucrează cot la cot cu albinele: merg la cules de polen, observă dansul albinelor, prin care acestea transmit unde au găsit hrană, participă la producerea mierii și a fagurilor și hrănesc larvele. Nu lipsește nici întâlnirea cu ursul care poftește la miere și amenință stupul.
Din această carte, micii cititori pot învăța despre viața albinelor melifere, despre procesele prin care acestea produc mierea și ceara, despre corpul albinei, structura stupului sau părțile componente ale unei flori. În plus, povestea este completată pe fiecare pagină de tot felul de detalii interesante, precum faptul că albinele au 1000 de ochi minusculi în fiecare dintre ochii mari compuși sau că ele comunică prin intermediul mirosului. Povestea este captivantă și plină de umor, iar toate informațiile științifice sunt reale, corecte și foarte bine structurate.(sursa: bookhub.ro)
Am alternat textul din poveste cu alte materiale venite să le completeze dar și să faciliteze interacțiunea copiilor. Se știe că dacă ei apucă să manevreze materialele, impactul este complet diferit.
Pe lângă ea, pentru a exemplifica câteva gâze, am folosit fișele de la IMP, cele cu insectele care trăiesc și în România.
Am vorbit despre fluturi și buburuze, despre călugărițe și greieri, despre țânțari și muște dar mai ales despre albine.
Am trecut apoi la părțile componente ale unei albine. Aici, am confecționat un presenter pe care copiii să-l poată asambla și completa. E făcut din fetru iar etichetele cartolină sunt laminate. Modalitatea prin care se atașează este cu scai.
Fiecare copilaș a reconstituit albinuța și a etichetat-o corespunzător. Totodată, au avut în fișele lor una care trebuia completată tocmai cu aceste informații. Doamna a desenat pe tablă o albină gigantică iar eu am completat, odată cu școlarii, tot ce era necesar.
Toate aceste secvențe au fost intercalate în povestea domnișoarei Frizzle și a elevilor ei.
Un alt moment extrem de interesant a fost acela în care am vorbit despre ciclul de viață al albinei. Pentru asta am confecționat copiilor niște fișe pe care ei au lucrat. Au trebuit să decupeze și să pună elementele la locul lor. Deasemenea, cine a dorit a și colorat. 🙂 Fișa am prelucrat-o pentru ca cei mici să înțeleagă ce scrie, inițial ea fiind concepută în limba engleză.
Această secvență, al ciclului de viață al albinei, a fost foarte interesant pentru copii. Multe întrebări au căutat răspuns și le-au și găsit.
Și acest capitol fiind terminat, am trecut mai departe. La această secțiune am pregătit câteva activități atât la limba română cât și la matematică. La limba română copiii au avut de despărțit în silabe. Iată cum a fost dar iată și fișa!
La matematică au avut de făcut niște adunări iar rezultatele lor trebuiau puse în coloanele potrivite, cele cu numere pare ori impare.
Fiecare copil a putut rezolva și spune cu voce tare una dintre aceste socoteli. Sunt interesante aceste secvențe fiindcă participă toți, și fiecare are de rostit câte ceva. Una dintre fișe a rămas să o rezolve ei singurei.
Nu putea să lipsească tocmai mierea de la această întâlnire, drept pentru care am adus copiilor un borcănel cu miere de albine de salcâm și fiecare a putut gusta nu o dată ci de două ori din această delicatese. Am făcut și o paralelă între dulcele natural și cel artificial și parcă, din nefericire, tot cel ambalat în staniol a avut sorți de izbândă mai mare.
Momentul culminat a fost acela al jocului cu grupuri de litere! Vă închipuiți ce atmosferă și ce frumos a fost? Nu? Vă arăt eu! 🙂
Ce am avut de făcut? Pe „minunea” pe care o vedeți, adică acel stativ cu fagurii ce se învârt, am atașat grupurile de litere aferente și… două în plus. Adică, grupurile de litere ge, gi, ce, ci, che, chi, ghe, ghi și oa și ia. Copiii trebuiau să învârta câte un fagure și în funcție de ce le cădea, trebuiau să spună un cuvânt. Doamna a mai diversificat, adică; grupul de litere să fie la început, mijloc ori final de cuvânt. După ce îl spuneau, îl scriau pe tablă, pentru a vedea și colegii lor. Fiecare a trecut prin această provocare și nu s-ar mai fi oprit!
După ce am stabilit că e timpul să ne oprim, ne-am tras sufletul aflând curiozități despre insecte, altele decât albinele. Și am mai făcut o recapitulare a celor aflate astăzi cu ajutorul unei planșe pe care am confecționat-o tot eu. 🙂 Oare după ce o vezi și o analizezi, o uiți degrabă? Nu prea cred!
Am plecat, cu toții, cu zâmbetul pe buze dar și cu sufletele unse cu miere. Și mai fericiți! Bzzz! 🙂
E cald și frumos. În sfârșit! Parcă și ideile vin mai repede, mai colorate și inedite. Pentru mine, soarele reprezintă o sursă inepuizabilă de energie asta pentru că benefica lui căldură îmi energizează inspirația.
Dacă mai am și un partener care să vibreze la avalanșa de propuneri, totul merge uns.
Am continuat o colaborare pe care o am de mulți ani cu o doamnă educatoare. A început odată cu intrarea ei în sistem și de atunci, de câte ori este nevoie și ea simte mai este nevoie de un partener, mai punem un strat. S-au adunat deja câteva iar ele oferă relației noastre profesionale o căldură benefică, sigură.
Acum i-a venit rândul să organizeze un Cerc Pedagogic și pentru asta a trebuit să ne întâlnim de câteva ori pentru a definitiva proiectul pe care-l avea în vedere și pe care dorea să-l prezinte colegelor ei.
Grupa în care activează este una minunată, într-o clădire nouă ce este prevăzută cu săli mari, luminoase, călduroase.
Totul te îmbie să zăbăvești cât mai mult: mobilier nou, centre bine delimitate, curățenia și nu în ultimul rând atitudinea doamnei. Un dascăl calm și binevoitor!
S-a optat pentru o activitate matematică iar copiii vor trebui să reconstituie un tablou de primăvară ajutându-se de elementele pe care le-am confecționat.
Și nu au fost puține! Proiectul va conține un DLC + DȘ.
Au trebuit meșterite elemente care să compună acest întreg pentru fiecare cifră în parte:
un soare
doi nori la care s-au mai adăugat două berze (la activitatea matematică se vor folosi berzele pentru cifra doi)
trei fluturași
patru albine
cinci zambile
șase buburuze
șapte narcise
opt lalele
nouă ghiocei
zece rândunele
Veți observa că am făcut mai multe elemente asta pentru că doamna nu știe sigur pe care dintre ele le va folosi. Știți, vremea pe aici a fost extrem de capricioasă și în funcție de cum se va prezenta ea la momentul lecției, așa se vor alege și materialele necesare formării numerelor. Un lucru este sigur: una dintre berze (cea fără picioare) va sta într-un cuib, iar acesta va fi confecționat din crenguțe și paie de doamna educatoare.
Dar cum va arăta acest ansamblu? În poveste este vorba despre un castel în fața căruia copiii vor trebui să amenajeze o grădiniță. În fața castelului vor fi așezate două straturi, de o parte și de alta a porții, iar pe ele, cei mici vor adăuga după cum curge lecția, numerele necesare. Fiecărui număr îi corespunde un element, așa cum am descris mai sus. Elementele care compun un număr nu vor fi separate, adică să fie puse pe două straturi diferite, asta pentru că se știe că la acest nivel, de grădiniță, numerele trebuie să fie întregi, nu compuse. Prezența celor două starturi, despărțite de un drum, va face accesul către castel mai ușor fără a se călca pe straturi. Deci nu vor exista lalele – de exemplu – și pe un strat și pe celălalt. În ceea ce privește copacul, acesta nu întâmplător are patru ramuri iar fiecare ramură câte cinci crenguțe. La finalul lecției, crenguța va înflori.
Precum observați, castelul are patru ferestre. Pe fiecare dintre ele am așezat o hârtie pliată și decupată în așa fel încât ele (ferestrele) să se poată deschide. Atunci când vor fi deschise, pe ele vor putea fi observate anumite imagini. Castelul are dimensiunea de 120X135 centimetri.
Pentru a putea fi puse și cele zece rândunele, pe cele două turle laterale va fi montată o sfoară iar rândunele vor fi prinse cu ajutorul unor cârlige. Se observă în imaginea de mai jos aceste cârlige.
Cu ocazia confecționării acestor materiale mi-am adus aminte de un alt Cerc Pedagogic, la care am confecționat materialele. Era la începutul activității mele și de atunci am mai evoluat, dar pasiunea și dragul cu care am lucrat nu a scăzut, în ciuda trecerii anilor. Aștept cu mare nerăbdare să aflu cum anume s-a desfășurat lecția. Vor avea multă treabă cei mici! 🙂
Uite că vacanța asta, care numai de primăvară nu este, te face să-ți aduni puterile și ideile și să mai pui de niște activități menite să umple zilele într-un mod mai plăcut, iar aici ar trebui să citiți fără calculator și tabletă că noi la televizor și telefon nu prestăm. 🙂
De idei nu duc lipsă și caut, mereu, să le îmbrac adecvat pentru că doar așa atracția este garantată iar de succes… nu mai pomenesc.
A trebuit să fac un raft sub formă de fagure în care să poată fi puse diferite dulciuri. Poate o să credeți că e ușor să faci un raft dar vă asigur că nu e așa. Mult am mai copt variantele pentru ca la final să aleg una pe care să o și realizez. Polistirenul este un material extrem de ofertant dar trebuie să știi ce anume să ceri de la el, că nu se face singur.
Dar ceea ce a ieșit m-a făcut peste măsură de mândră și nu aș fi putut să ratez în a concepe o activitate de care să beneficieze, în primul rând, Luca.
Pentru că după vacanța asta vin tezele dar și testările de evaluare m-am gândit să fac o recapitulare din materiile mai importante. Nu că celelalte ar fi mai prejos dar cele care s-au regăsit în jocul nostru au fost:
matematica
limba română
limba germană
limba engleză
istoria
geografia
biologia
cultura generală
Ca să putem juca am mai avut nevoie de două seturi de bile de polistiren, de două mărimi și de un set de întrebări pentru fiecare materie în parte. Pentru secțiunea de cultură generală am apelat la cărțile de mai jos.
Ca joaca noastră să fie mai palpitantă, l-am invitat și pe Sebi, prietenul de clasă al lui Luca. Doamne, nu aveți idee ce frumos a fost! Ei au fost cei care au stabilit regulamentul jocului pe care-l puteți asculta mai jos.
Odată regulile stabilite, am trecut la jocul efectiv.
Am ochit ceea ce doream, am și ratat țintele la care întrebările ar fi avut rata de reușită mult mai mare dar până la urmă, important a fost ceea ce am învățat.
Fișele cu întrebări din fiecare materie le găsiți mai jos ori puteți opta pentru altele, după preferințe. La matematică, copiii au lucrat din culegerea de la școală – Clubul matematicienilor, iar la limbile străine, tot din manuale.
O parte le-am luat de pe didactic.ro iar cele de geografie de pe profudegeogra.eu
Luca a fost în elementul lui la limba engleză iar Sebi la limba germană.
Fie că am răspuns corect sau am greșit, câștigul a fost garantat. Acolo unde au fost dubii am căutat să vedem care este răspunsul bun și așa am lămurit neclaritățile. La final, Luca a avut cel mai mare punctaj, revenindu-i rolul reginei – matcă, Sebi a ieșit al doilea, așa intrând în rândul albinelor lucrătoare iar eu, eu am luat locul unuia dintre trântori. Nu a fost nici o supărare!
După ce am terminat jocul acesta ce a durat zeci de minute bune, copiii au dorit să se joace pe harta noastră interactivă. Strașnică hartă!
Finalul a aparținut unei bătălii navale, pentru că cei mici au dorit să joace acest joc.
Aici, strategul cel mai priceput s-a dovedit a fi Sebi.
Și uite așa, într-o zi ce-ar fi trebuit să fie de primăvară autentică dar care a fost cotropită de o ninsoare care a culcat – la propriu – toate florile iar copacilor le-au înghețat florile și frunzele, noi am reușit să încălzim atmosfera.
Am petrecut câteva ore minunate timp în care ne-am jucat, amuzat dar mai ales am învățat.
Încercați orice metodă care credeți că are sorți de izbândă, pentru că merită!
Vine vacanța! Pentru mine, prilej de bilanț. De ce spun asta? Pentru că s-au adunat mai multe săptămâni de când, prin amabilitatea doamnei Ana, o dăscăliță adevărată din urbea noastră, am demarat un proiect. Nu are un nume dar are mult suflet, determinare, implicare și bucurie. Bucuria de a pune umărul pentru a mai interveni la îndulcirea dezastrului care este în învățământ. Știu, sună crâncen, dar asta este! O deformare a procesului de învățământ, o încărcare nejustificată a programei, o eliminare a ceea ce era bun pentru a face loc unor manuale ce nu au darul de a deschide mințile copiilor. S-a eliminat noțiunea de Abecedar din vocabularul copiilor, ea fiind înlocuită de mult mai pomposul CLR. Cărțile mici, aerisite, au fost înlocuite de manuale supradimensionate pline de ambiguități. Știu, vor fi voci care vor spune că nu sunt abilitată să fac asemenea remarci dar ca un participant activ al acestui proces de învățământ, pot trage un semnal de alarmă. Studiile naționale arată că avem o rată nepermis de mare deanalfabeți funcționaliși dacă a fost tras semnalul ăsta de alarmă, de ce nu se face nimic? Pentru cine nu știe: Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial.
Unde sunt vocile celor din învățământ, cei care stau, efectiv, la catedră nu cei care sunt în minister? Unde sunt vocile profesorilor, cei care se luptă, la clasă, cu acest fenomen? Unde este societatea civilă și ce face ea pentru a remedia acest neajuns? Acești copii vor deveni părinții de mâine, cei care vor avea grijă ca noi, cei de acum, ca să ne putem duce bătrânețile liniștite. Dar toate astea par niște utopii! Care bătrâneți? Care părinți? Care copii?
Știu, e foarte trist și îngrijorător, dar dacă stăm toți deoparte și nu facem nimic, unde ajungem? Trebuie o mobilizare masivă, o comunicare și un dialog între părți, pentru că dacă se continuă în direcția asta trebuie să ne facem bagajele și să plecăm unde vedem cu ochii. S-au schimbat toate datele problemei dar au rămas niște constante: prima, și cea mai importantă, este că educația se face acasă! Preponderent acasă! NU AȘTEPT, EU – PĂRINTE, SĂ FACĂ ASTA DOAMNA EDUCATOARE, ÎNVĂȚĂTOARE, PROFESOARĂ! Eu, mamă/tată, încep asta din momentul în care a apărut copilul în viața mea. Doamna la grădiniță, școală și ce mai urmează, completează necunoscutele și șlefuiește copilul, elimină din obstacolele pe care, poate, un părinte le are. Dar nu aștept totul de la unitățile de învățământ. Eu nu-l învăț nimic, nu-i vorbesc despre regulile ce trebuie respectate de membrii unei comunități, nu-i dau niște repere pentru că-l demotivez, stresez, obosesc ș.a.m.d. Îi pun televizorul în priză, să-l învețe Gumball cum să vorbească, cum să urle, cum să scuipe și să-și arunce mucii pe jos și tot așa. Iar unii dintre noi își adoră odraslele pentru că fac aceste lucruri. Pentru că au tupeu! Și așa e cam târziu și trebuie să intervenim cu maximă seriozitate! Un dascăl nu are resursele necesare și nici timpul pentru a pregă atâtea materiale necesare unei lecții, în fiecare zi. Efortul nu se poate face, oricâtă bunăvoință ai avea. Eu mă pregătesc câteva zile pentru o întâlnire și confecționez materialele necesare desfășurării întâlnirii, fiecărui elev în parte. Așa el poate completa, scrie, desena pe materialul propriu pe care, mai apoi, îl ia acasă. Este costisitor dar mai ales mâncător de timp. Și când te gândești că marea majoritate a claselor au câte 30 de copii? De aceea, doresc a adresa părinților care vor citi aceste rânduri, îndemnul de a continua munca/jocul acasă, de a asculta copilul, de a-i citi și de a-l îndruma efectiv, nu numai din vorbe. Multă lume nu dispune de foarte mulți bani dar există modalități prin care se poate ajunge la scopul dorit și fără un buget exagerat. Bunăoară, sunt acele Cluburi de lectură, sprijinite de Editura Arthur, care înlesnesc accesul la carte și care înseamnă atât de mult! Nu trebuie, dacă nu se poate, să achiziționați toată oferta unei luni (cam trei-patru volume) dar unul îl puteți lua. Cu nici 20 de lei, vocabularul celui mic, dar mai ales orizontul, se lărgește cum nici nu bănuiți. Nu întrebați:
Dar e musai?
pentru că DA, e musai să investiți în educația propriului copil, cel puțin până el termină cele zece clase obligatorii. Am un mare of pentru că întâlnesc copii destupați, deștepți, ca un burete, dornici de a afla cât mai multe și e mare păcat să se irosească zăcând în fața unor ecrane. Nu spun ca ele să fie eliminate, că nu se poate – asta este era în care trăim- dar să nu fie doar ele, ore în șir! Vă rog să vă gândiți, fiecare în intimitatea lui, și să alegeți ce-i mai bun pentru propriul copil! Acum, când sunt în plină formare!
Dar să revin la ultima întâlnire pe care am avut-o cu Spiridușii, înainte de vacanță și sărbători. Nu știți cum mă așteaptă și ce bucuroși sunt! Și eu trăiesc aceleași sentimente și caut să le aduc în atenție tot soiul de activități care să completeze munca de zi cu zi a doamnei de la catedră. Astăzi a fost o recapitulare, pentru că jocul pe care l-am abordat, acolo unde ca postament am avut patru ouțe încondeiate, ăsta a fost: recapitulare la limba română și la matematică.
Într-un coșuleț am avut printate și laminate toate literele alfabetului dar și numerele până la 31. Asta a fost specificația doamnei, de care am ținut cont.
Am împărțit colectivul de copii în patru echipe. Fiecare echipă a primit foi cu liniatură pentru lb. română dar și cu pătrățele, pentru matematică. Jocul s-a desfășura așa: se trăgeau câte 4 cartonașe din coș, două cu cifre și două cu litere, se spunea cerința, copiii o rezolvau – fiecare cu echipa lui – iar apoi puneau rezultatul pe ouțul lor.
După ce am făcut două simulări, am trecut la joc. A fost mi-nu-nat!
Au fost scrise cuvinte care încep cu litera F, s-au alcătuit propoziții în care toate cuvintele începeau cu o literă, au fost făcute socoteli și tot așa.
O oră întreagă a durat acest joc iar copiii mai-mai să renunțe la pauză. Dar am hotărât că e mai bine să fie cu măsură și după câteva minute de pauză, au revenit la „muncă”.
A urmat un joc pe care l-am fi jucat și acum, dacă nu ar fi trebuit să încheiem. 🙂
„Găina buclucașă” a fost cireașa de pe tort, a stârnit multe patimi și chiar câte o lacrimă în colțul ochiului. Imaginile vor vorbi singure.
După acest tur de forță ne-am așezat să încondeiem câte un ouț. De data asta cu ajutorul cariocilor dar și a unor abțibilduri autocolante. Au desenat și ornat ouăle fiecare după propria imaginație. Nu au fost îndrumați nicicum ci au avut libertate totală.
Când au venit părinții după ei, copiilor nu le mai ajungeau gura în a povesti dar și mâinile pentru a arăta. Am invitat fiecare părinte să participe la jocul cu Găina și nu a refuzat niciunul. O chestie minunată a fost aceea că doar unul singur dintre ei a nimerit, acela fiind bunicul băiețelului care a făcut o sută de puncte dintr-o lovitură.
Am petrecut câteva ore de vis, cu multă veselie și antren cu jocuri palpitante, antrenante, cu momente de relaș dar și culoare. În clasă erau două ouțe mari, colorate de copii, ce întregeau atmosfera de sărbătoare.
Am primit, și eu, de la copii, o ghirlandă de ouțe lucrate de ei iar de la o fetiță, o felicitare specială. Mulțumesc frumos, Alessia! 🙂 Mi-aș dori să le rămână în suflețele aceste clipe atât de frumoase și adevărate!
O provocare minunată a acestui început de iarnă a fost aceea de a îmbrăca cu haine noi un cabinet de matematică. Pentru mine este o reeditare, asta pentru că am mai confecționat așa ceva anul trecut, la început de septembrie.
Nu am vrut să fie la fel, drept pentru care am căutat o altă alternativă, pentru că de asta nu duc lipsă, adică de idei.
Sala respectivă este una mare, ofertantă, așa dar am avut posibilitatea de a mă desfășura. A trebuit să țin cont și de faptul că peretele avea nevoie de niște intervenții, starea lui nefiind una dintre cele mai estetice. Dar se știe că aceste machete au și rolul de a astupa ceea ce nu se poate repara într-un timp scurt.
Piesele mari au fost două aviziere, fiecare de câte un metru pătrat. Au fost „asezonate” cu rechizitele ce se folosesc atunci când lucrăm la geometrie, adică: riglă, raportor, echere.
Și pentru că spațiul avut la dispoziție a permis, am optat pentru mai multe elemente pe care să le pun pe lângă cele două aviziere.
Astfel, în această sală copiii vor putea vedea formulele care însoțesc un pătrat,
un cerc
un triunghi
De asemenea, întreg tabloul este completat și de alte formule atât de necesare în ciclul gimnazial.
Pentru o pată de culoare dar și în ton cu tem abordată, am mai confecționat câteva machete ce au legătură cu această materie.
Și, iată, cum le-am aranjat pe perete. Poate dacă el ar fi fost alb, contrastul ar fi fost mai mare. Dar e bine și așa, zic eu. 🙂
Cam cu asta mă mândresc eu astăzi. În rest, încerc să țin pasul cu vremurile astea care ne aleargă parcă tot mai susținut. De-am fi sănătoși! 🙂
Știu că vor fi persoane care se vor mira de spusele mele dar așa este; machetele pe care le veți vedea mai jos sunt cele mai complicate machete pe care le-am confecționat de-a lungul timpului. Scrisul în cadru, proporționarea elementelor, dispunerea lor, totul, dar totul presupune foarte multă migală. Ar părea ușor de făcut dar credeți-mă, este muuult mai la îndemână să confecționezi un copil, un animăluț sau oricare altă figurină.
Am așteptat ca ele, machetele, să ajungă la casă lor pentru a vă putea povesti despre isprava mea. Acum au ajuns, am vorbit cu doamna învățătoare, Violeta Haranguș, deci vi le pot arăta și vouă. Pentru că și dumneaiei le-a afișat în Clasa Albinuțelor.
Doamna Haranguș este o învățătoare dedicată, plină de idei năstrușnice aflată într-o căutare veșnică de abordări inovative. Elevii ei vor vedea afișate aceste reguli toți anii de studiu și cred că la final, toți vor fi extrem de pregătiți. Se știe că și impactul vizual are un rol foarte important în procesul de învățare așa că el va completa rostirile doamnei de la catedră.
Adunarea este o operație aritmetică elementară care totalizează două sau mai multe numere, numite „termenii adunării” într-o singură valoare, numită suma sau „totalul” numerelor respective.
Scăderea este una dintre cele 4 operații aritmetice elementare; este inversul adunării, însemnând că dacă începem cu orice număr la care adăugăm orice număr, apoi scădem numărul pe care l-am adunat, ne întoarcem la numărul cu care am început. Scăderea este reprezentată prin semnul minus.
Înmulțirea este o operație matematică ce poate fi definită ca o adunare succesivă. De exemplu: 3×4=3+3+3+3=12.
Împărțirea este o operație aritmetică prin care se determină de câte ori un număr poate fi cuprins în altul.
A : B = C, unde
A este denumit deîmpărțit
B este denumit împărțitor sau divizor
C este denumit cât
Și iată-le cum arată în clasă, la locul lor.
Și pentru că iarna bate la ușă, cu sărbători cu tot, am trimis doamnei Violeta un panou de sezon. Atunci când l-am confecționat m-am gândit că ar fi interesant ca pe el, cei mici, să atașeze un gând pentru Moș Crăciun. N-ar fi frumos?
Acum, la final de toamnă calendaristică, vă doresc sănătate și o lună decembrie plină de surprize plăcute!
E vremea Cercurilor Pedagogice și a forfotei din jurul lor. Atunci, copiii alături de educatoarea sau învățătoarea lor trebuie să facă față, în primul rând, unei provocări emoționale. Pe lângă materiale noi dar și abordări, cele câteva zeci de perechi de ochi care privesc vin să sporească emoțiile tuturor.
Poate dacă costul acestor lecții nu ar fi așa de mare, asemenea manifestări ar avea loc mai des, iar asta nu ar veni decât în sprijinul celor mici. Tocmai de aceea, pentru ca materialele să-și amortizeze costul, am căutat de fiecare dată ca ele să poată fi folosite și după aceea în cadrul altor lecții. Îmi vine în minte o discuție cu o doamnă învățătoare căreia i-am confecționat machetele didactice pentru un asemenea cerc și care mi-a mărturisit mai apoi că ele au fost folosite de nenumărate ori de colegele ei. Ori ăsta nu-i prilej de bucurie?
Dacă vreți să vedeți despre ce materiale vorbesc, deschideți link-ul de mai jos.
Și pentru că povestea frumoase și a celor șapte pitici e foarte ofertantă, iată că a fost necesar s-o mai confecționez o dată, acum într-o altă abordare. Alba ca Zăpada a trebuit să găsească drumul spre căsuța piticilor iar în calea ei au fost așezate șapte etape intermediare, fiecare cu cerința ei. De îndată ce aceasta era rezolvată de către copii, Alba putea merge mai departe pe drumul bun.
În acest scop am confecționat, după cum urmează:
Alba ca Zăpada
o tufă cu flori
un porumbel
o machetă iepuraș cu blănița albă
o machetă iepuraș cu blănița gri
un coș cu mere
o machetă ciupercuță
o veveriță
După ce le-am confecționat le-am așezat în poziție verticală pe un postament. Lungimea lui a fost de 2 metri.
La capătul drumului se afla căsuța piticilor, la care Alba ca Zăpada a și ajuns cu bine. 🙂
Și ea a fost montată pe un postament, dar separat, așa lungimea drumului putând fi ajustată în funcție de spațiul avut în sala de clasă.
Cine spune că nu putem adapta poveștile în funcție de temă înseamnă că e în pană de idei. De-am fi sănătoși să dăm viață tuturor ideilor pe care le avem! 🙂
„In schimb, eu stiu ce inseamna sa fii un intelectual, adica un individ cerebro-spinal; sa ai mintea atit de plastica cit este posibil si coloana vertebrala atit de dreapta cit e necesar” (Michel Foucault, 1967)
