Școlărel de clasa a VI-a * Plouă cu frunze în Dumbrava lui Sadoveanu

Etichete

Casa Memorială Mihail Sadoveanu Fălticeni, E toamnă în Dumbravă - video, Școlărel de clasa a VI-a, octombrie 2017, Sărituri în frunze - video

Dumbrava o găsim în același loc dar de fiecare dată ea e diferită. Am pornit incursiunea tomnatică din anul 2017 asta pentru a ne delecta simțurile dar și a păstra tradiția. E o toamnă cum de mult n-am mai simțit și aici mă refer la temperaturile extrem de ridicate, peste zi ele depășind și 24 de grade.
Diminețile sunt îmbietoare și anunță vremea de peste zi; la plecarea către școală cerul e senin și aerul călduț și bun.

Dacă veți privi cerul, veți observa niște semne precum că totul se anunță a fi ok. Văzut!

În decursul unei săptămâni am fost de două ori pe urmele lui Sadoveanu. Prima dată în Dumbravă iar aromele și imaginile pe care le-am văzut, le-am pus bine la păstrare. Crizanteme de tot felul

pisici și fructe

o pereche de fluturi jucăuși

frunze de tot felul

Am avut norocul ca la mănăstirea din Dumbravă și la așezământul măicuțelor de acolo, pregătirile pentru iarnă să fie în toi, așa putând să ne umplem plămânii cu mirosul de lemn proaspăt tăiat. Divin! și pentru că am zăbovit acolo, pe buturugi, pentru a citi dintr-o carte foarte dragă nouă. Povestim despre ea în zilele ce urmează.

Atunci am stat mai bine de două ore care nu știm cum au trecut dar de care ne-am bucurat din plin.
Astăzi am revenit tot în preajma lui Sadoveanu, de data asta la Casa memorială. Acolo este o alee care știam că acum, la vremea asta, este plină de frunze. Și chiar așa a fost.
Afară, la ora 15:00, termometrul arăta 25 de grade și era așa de cald că pentru o clipă ne-am întrebat de ce nu ne-am dus la plajă, pe tăpșan.
Am lăsat totul baltă, în ciuda agendei extrem de încărcate, dar nu puteam rata o așa zi.

Am fost întâmpinați de o alee cum numai în Paradis cred că mai găsești!

Ne-am hotărât, pe loc, să adunăm o parte din frunze și să facem o grămadă mare în care să putem sări. Totul era așa de uscat, frunzele se mișcau în acorduri autumnale iar doamna ghid după ce ne-a văzut intențiile, a venit în întâmpinarea dorinței noastre aducându-ne o greblă și o mătură. Și, ne-am pus pe treabă. 🙂

După ce grămada a fost suficient de mare, Luca a sărit în fel și chip. Îmi este extrem de proaspătă o secvență asemănătoare dar din copilăria mea, atunci când, în fața blocului în care locuiam, făceam același lucru, toamna târziu.

Senzația olfactivă îți permite această incursiune în trecut și e fantastic ce sentimente te încearcă.

La un moment dat, lângă noi a venit și o fetiță, vorbăreață și drăgălașă. Ne-a povestit câte-n lună și în stele iar noi am admirat dezinvoltura ei.
După atâta muncă ne-am tras sufletul pe o sanie care se află lângă foișorul din fața Casei memoriale. Și-am mai povestit despre ce ne-a trecut prin minte.

Ne-am dat plecați cam greu dar acasă ne așteptau treburile cotidiene: teme, machete și alte cele. Dar sufletele, mințile și respirația au căpătat nuanțe aurii, din strașnica toamnă pe care o traversăm. Lăsați totul și zăboviți preț de câteva clipe afară. Beneficiile nu se pot cuantifica.

 

Anunțuri

Școlărel de clasa a VI-a * Satul și orașul medieval. Cavaleri

Etichete

activități educative copii, „Caută în castelul medieval”., cum ar fi fost?, Despre îndatoririle cavalerilor - video, Despre castele și cavaleri. Dac-aș fi fost un cavaler, Discovery. Evul Mediu, Editura Girasol, Școlărel de clasa a VI-a, istorie clasa a VI-a, Lapbook Satul și orașul medieval. Cavaleri, orașul medieval, satul medieval, Satul medieval - video, Worksheet medieval town - video

De fiecare dată când revenim la câte un subiect, plăcerea e mai mare, asta pentru că revedem ceea ce am făcut atunci când eram la începuturi. E o plăcere și o frumoasă aducere aminte nu numai pentru mine dar și pentru el.
Evident că nu se mai știu toate noțiunile dar după o primă citire, ele se reîmprospătează și curiozitatea crește. Nu s-a cerut nimic la școală dar pentru că a venit așa un elan și pentru că altfel se așază informația, am pus de-am mai confecționat un lapbook, la care m-a ajutat și Luca, aici mă refer la confecționat, pentru că ceea ce s-a completat în el a fost „opera” lui. Am mai strecurat și eu două – trei cuvinte, asta pentru plăcerea amândurora. 🙂
Tema a fost la istoria de clasa a VI-a, satul și orașul medieval la care noi am mai adăugat noțiuni despre cavaleri. Lapbook-ul alternează în cele două limbi pe care copilul le utilizează tot mai mult, cu un plus pentru engleză. Materialele folosite au fost mai mult în engleză, asta pentru că acolo am găsit o ofertă mai variată și am avut de unde alege.

Așadar,

Descrierea unui sat medieval
Satul avea, de regulă, un număr mic de locuitori şi era format din vatra de locuit, loturile ţărăneşti şi proprietăţile comune (păduri, păşuni, ape etc.).
În satul medieval, principala ocupaţie era agricultura, alături de care se mai practica şi creşterea animalelor.
Îmbrăcămintea şi alte obiecte necesare se produceau în gospodărie, dar existau şi diferiţi meşteri în sat (fierari, cojocari etc.).
Ţăranii îşi desfăşurau activitatea de-a lungul întregii zile.
Casele erau construite din lemn, având, de obicei, 1-2 camere şi mobilier sărăcăcios.
Oamenii consumau rar carne, principalele alimente fiind legumele şi fructele.
În lumea rurală, existau mici loturi de pământ ale ţăranilor liberi, dar s-au extins şi suprafeţele marilor proprietăţi funciare.
Biserica satului era locul de întrunire al colectivităţii, duminica, după slujba religioasă, acolo fiind discutate şi problemele importante ale comunităţii.

Descrierea unui sat medieval

Nu a putut fi lăsată deoparte cartea de la Editura Girasol, Caută în castelul medieval. Din nefericire nu o mai găsesc pe stoc dar cine știe, poate se va mai reedita. E foarte frumoasă, atractivă și distractivă pentru copii.

Am folosit-o de fiecare dată, cu aceeași plăcere.

Despre castele și cavaleri. Dac-aș fi fost un cavaler, cum ar fi fost?

Acum, pe lângă ea, am mai folosit diferite surse de informare, pe care le-am atașat lecției din manualul de istorie de clasa a VI-a. Una dintre ele Discovery. Evul Mediu

Am adunat materialele, le-am printat și am trecut la lucru. Am făcut echipă bună și am lucrat câteva zile.

În acest album sunt informații despre:
satul medieval
orașul medieval
armura – din ce este alcătuită ea
noțiuni despre heraldică
viața cavalerilor

îndatoririle cavalerilor

cuvinte noi întâlnite
pentru ce luptau cavalerii
cum era apărat un castel în cazul unui atac
despre blazoane
cavaleri faimoși

Luca și-a făcut și un blazon dar nu a dorit să completeze o armură cu chipul lui. I-am respectat dorința.

Mai e de lucru la el, nu a fost completat integral dar mâine are istoria și vrea să-l ia la școală. Îl va termina el, după.

Am printat și niște cartoline, pe care le-am laminat mai apoi, și ne-am jucat un joc foarte interesant. Îl găsiți la adresa asta.

Cam asta pentru lecția de la istorie. Frumos, creativ, competitiv. Încercați!

Școlărel de clasa a VI-a * „Octav”- un film de simțit, nu de analizat

Etichete

Școlărel de clasa a VI-a, La Radio cu Andreea Esca si Serge Ioan Celebidachi, Literatura de azi, Octav - conferința de presă - video, SERGE IOAN CELEBIDACHI CINEAUTOR - film OCTAV

Aseară ne-am întâlnit cu Octav. Spun „ne-am” pentru că alături de mine și Luca am invitat o veche prietenă dar și pe copiii acesteia.
E vorba de Delia, prietena mea devoratoare de cărți și mere, cea care are un spirit critic și extrem de franc asupra trăirilor și simțirilor pe care i le oferă textele scrise. Acum aveam prilejul să văd această reacție și în ceea ce privește o peliculă cinematografică semnată de un regizor român.

Ceea ce m-a determinat să lansez această invitație a fost dorința de a îi pune, ori mai bine spus de a trăi alături și altfel de sentimente. În tumultul vieții pe care o traversăm am găsit de cuviință să ne mai oprim pentru un respiro, Ori Octav asta este; un moment în care găsești elementele necesare acestei reîncărcări.
Și pentru că revista la care lucrez și eu de câțiva ani, cu infinită bucurie, a fost partener media al acestui film.
S-au scris multe articole legate de film pe care, dacă veți avea curiozitatea să le citiți, veți înțelege și din alt unghi ce anume semnifică și ce se dorește el a fi.

Iată câteva titluri pe care le găsiți în revista noastră:

„Octav este o poveste clară, minunată și frumoasă”*

Pentru liniştea dumneavoastră, mergeţi să vedeţi filmul OCTAV

Tatăl personajului jucat de Marcel Iureș în filmul „Octav”

Filmul „Octav” va avea proiecții speciale în țară

La 10 ani, ei joacă deja alături de Marcel Iureş, în filmul „OCTAV”

Așadar, într-o zi de week-end, dar și de mare sărbătoare creștină, la cinematograful unde am fost noi să vedem proiecția, la mall, lumea mustea. La casa de bilete NU ERA nici un afiș cu acest film. Am crezut că au anulat proiecția, prietena mea întrebându-mă dacă sunt sigură că la acest film dorim să mergem. Dar rula, ÎN CEA MAI MICĂ SALĂ A CINEMATOGRAFULUI. Sala, cu 100 de locuri era apropae plină și spun asta pentru că pe primul rând, cel de lângă ecran, nu poți urmări nici o peliculă. Ecranul e prea mare – ca drept dovadă că noi, care am stat pe rândul al cincilea, nu am putut vedea clar anumite secvențe din film, imaginea fiind neclară iar dacă ar fi fost o subtitrare, aceasta ne-ar fi solicitat gâturile și coloana la maxim. E un aspect pe care-l consider nedrept pentru o peliculă românească. În schimb, tronau afișe care mai de care mai luminoase cu alte pelicule americane.

Spuneam la începutul acestor rânduri că am avut o oarecare teamă în privința reacțiilor invitaților mei. Una la mână; copiii Deliei sunt de unsprezece și doisprezece ani, dar băiatul are o fire mai… virtuală, excelând la acest capitol. Fata, Mimi, este complet diferită, delicată, așezată, studioasă. Dar, iată că, am avut plăcuta surpriză să constat că cei trei copii au fost încântați de film, au privit cu interes povestea fără a întreba nici o clipă când anume se termină. După ce am ieșit, am asistat la o „analiză” făcută de ei, în care au specificat ce anume le-a plăcut, dar și ce au găsit ca nefăcând parte din ea. Ori dacă niște copii de unsprezece ani consideră că o pungă cu Joe zăbovește nepermis de mult într-o secvență pe ecran, înseamnă că e ceva în neregulă. Luca m-a întrebat dacă atunci când Octav era mic, exista Joe și așa ne-am interesat,napolitanele apărând pe piață acum douăzeci de ani. Dar în secvența cu pricina, momentul era actual, nu din copilăria personajului principal.

Ce ne-a mai mers la suflet, un pic mai mult decât totul, per ansamblu; secvența cu scările urcate – iar și iar, copacul din pictură care la un moment dat a devenit incandescent, modul în care se dădea Octav în leagăn alături de Ana, rațele și natura. Dacă mai pomenesc mult se completează filmul.

Așadar, nu ratați acest lung-metraj pentru că aveți posibilitatea să locuiți într-o casă care nu este doar o casă ci și un personaj, să ascultați acordurile de vis ale lui Vladimir Cosma – cel care semnează muzica dar și pentru că vă puteți găsi liniștea. Ori asta e fantastic!

Pentru mai multe detalii, poate vă vor ajuta aceste înregistrări video:

Școlărel de clasa a VI-a * „Basmul toamnei” de Ionel Teodoreanu în împărăția lui Sadoveanu

Etichete

30 septembrie 2017 Nada Florilor Fălticeni - video, Basmul toamnei - video, Basmul toamnei de Ionel Teodoreanu, Școlărel de clasa a VI-a, literatură pentru copii

30, ultima zi de septembrie. O zi atât de frumoasă, autentică de toamnă, cum numai în cărțile bune o mai poți găsi zugrăvită.
Frigul și-a făcut simțită prezența și când spun asta mă gândesc că ieri, la prima oră, gheața zâmbea de pe parbriz iar aburii respirației îți acopereau ochelarii.
Dar astăzi, după prânz, totul te striga afară și ar fi fost păcat să nu dăm curs chemării, asta și după ce am văzut ce anume trebuia studiat la limba și literatura română: Basmul toamnei de Ionel Teodoreanu.
După ce tema a fost scrisă, am plecat la Nada Florilor pentru că ne-am gândit să-i facem o surpriză lui Sadoveanu, așa ascultând și el un text adevărat, plin de culoare, căldură și arome. Oare de când nu i-o mai fi citit nimeni?
Așa cum spunea Garabet Ibrăileanu:

… trebuie să recunoaștem în Ionel Teodoreanu pe cel mai autentic și mai încântător poet în proză al naturii de la Hogaș, Sadoveanu și Galaction.

Am ales să facem o plimbare și am plecat fără mașină iar asta s-a dovedit a fi o alegere foarte inspirată.

Tot drumul până acolo am avut prilejul să ne umplem plămânii cu arome adevărate de copt, de rod și de hărnicie. Oamenii culegeau viile, ori strângeau porumbul din lan totul sub privirile calde ale soarelui.

Nada Florilor am găsit-o aproape goală, doar câțiva domni care băteau mingea pe terenul amenajat îi tulburau liniștea. Ah, și câțiva adolescenți care povestea în jurul unei sticle de bere înconjurați de un mare nor de fum. Pașnici și asta am apreciat pentru că nu am auzit iar remarci ce nu pot fi reproduse.

Am refăcut traseul, cel pe care-l tot parcurgem în fiecare anotimp, pentru a vedea dacă s-a schimbat ceva, dacă a dispărut ori apărut, dacă ne mai surprinde vreo noutate. Locul a fost amenajat și recondiționat de Primăria orașului, cea care a amenajat acolo o zonă de agrement care cuprinde câteva bazine, un restaurant și un teren de tenis. Nu pot da foarte multe amănunte, asta pentru că nu am fost acolo în plin sezon. Noi mergem când e liniște și nu suntem perturbați din observații de nimeni.

Și de data asta a fost foarte frumos, reconfortant, liniștitor. Natura este un iscusit scenograf  care nu are nevoie de nici o recomandare a cuiva din afară.

Și am citit, Basmul toamnei după care am vorbit mai multe pe marginea lui. Am avut subiecte berechet și în natură ele s-au dezvăluit altfel, cu o aură aparte.

Momente aparte, nu senzaționale, din care încercăm să ne tragem energia pentru a merge mai departe. În tumultul cotidian astfel de episoade sunt mai mult decât necesare. Și până nu încercați, nu aveți de unde ști cât e de bine. Spor!

Școlărel de clasa a VI-a * Afară este 1 grad Celsius, în clasă sunt 100 de grade Celsius

Etichete

Școlărel de clasa a VI-a, ședința cu părinții, machete didactice, machete inimi, machete mânuțe, machete mânuțe păsări, machete polistiren, pictură pe polistiren

Toamna asta e așa, o toamnă autentică, cu dimineți în care parbrizul mașinii e înghețat iar peste zi soarele te-ndeamnă să-ți scoți jacheta ce cu câteva ore nu știai cum s-o mai strângi pe lângă tine.

E plină de zgomote făcute de școlarii care intră și ies de la cursuri dar și de începuturi. Cele legate de etapele noi din educație.

Am participat la prima ședință din clasa a VI-a, una care se anunța destul de încordată, ca urmare a lucrurilor care nu au fost rezolvate cu un an înainte. Un an școlar, evident!

E tot mai greu să se închege colective, e tot mai complicat de relaționat, e tot mai greu de strecurat prin noianul de comportamente și rostiri contondente. Poate voi, cei care zăboviți puțin peste aceste rânduri, cei care sunteți părinți de școlari, ați reușit acest lucru acolo unde vă duceți viața, dar aici, din nefericire, noi nu am reușit. S-a întâmplat asta pentru că niște adulți nu sunt capabili să gestioneze niște întâmplări și să le interpreteze așa cum sunt, nu cu nuanțe.
Iar copiii, care au văzut acest lucru, au înțeles fiecare după putința proprie.
Învățământul este mai tensionat ca niciodată asta și pentru că politicul s-a strecurat peste tot, așa deciziile dascălilor fiind influiențate.
Nu există manuale, în cazul nostru cele necesare studiului limbilor străine, nu sunt acceptate auxiliare ori mai știu eu ce tipărituri care să ajute elevul și profesorul, se insistă pe tot felul de nimicuri când procesul de educație ar trebuie să se afle pe primele trei locuri ale podiumului și în lista de priorități.
Se vorbește precum Eziechiel în pustiu.
Decibelii sunt nepermis de mulți, dialogul nu există, exercițiul de a-l purta este fracturat pentru că fiecare consideră că deține adevărul suprem.
La un moment dat, o mămică a sugerat să apelăm la un psiholog, pentru ca acesta să stea de vorbă cu copiii. Eu cred că psihologul ar trebui să stea de vorbă, mai întâi, cu părinții, așa având o imagine completă a situației.
Atâta vreme cât tu, părinte, nu accepți că ai o problemă, nu ai cu s-o rezolvi iar dacă acest mesaj îți vine în repetate rânduri, din mai maulte surse, e evident că te confrunți cu o problemă reală.
Părinții de la noi din clasă, ca marea majoritate a părinților, sunt extrem de ocupați pentru a zăbovi la o vorbă cu copilul, în așa fel nefiind la cunoștință cu problemele pe care acesta le are iar apoi intervine mirarea maximă: Al meu? Al meu nu face așa ceva!!!
Ce anume determină acest comportament agresiv al copiilor?
De ce un elev ajuns la 12 ani nu reușește să se controleze preț de 50 de minute, atât cât ține ora?
Unde a dispărut buna cuviință de vreme ce unii dascăli aud în timpul orei cuvinte ce nu pot fi reproduse?
De ce nu se poate interveni? De teama că se poate aduna un grup de părinți care să scrie o petiție la inspectorat de pe urma căruia dascălul să tragă ponoasele?
Eu pricep că s-au schimbat metodele de educație și că ce era înainte nu era bun, dar ce este acum, ce este acum spre ce ne duce?
Ne duce spre un haos și spre o societate în care nu mai există o scară de valori autentică, bun simț și normalitate.
Nu știu cum vor evolua lucrurile, pot spera că înspre bine, dar rezerve am. Dacă mari sau mici nu pot spune acum.
Tot ce știu este că fără educație nu se poate și acesta este singurul domeniu în care trebuie să investesc/investim.
Și mai știu că dascălul are un rol esențial în acest proces, important este ca el să fie găsit. Ori aici, sorții au fost de partea noastră. În punctele esențiale!

Dar pentru că succesul să aibă o rată și mai mare, echipa părinte-copil-dascăl este de preferat. Cu mintea, cu sufletul și cu îndemânarea căpătată în timp, haideți să ne unim forțele pentru că este vorba de viața noastră. A tuturor!

Școlărel de clasa a VI-a – September 26: European Day of Languages

Etichete

Aceleași proverbe în limbi diferite - video, cartoline drapele țări din Europa, Cum fac animalele în alte limbi - video, European Day of Languages, Școlărel de clasa a VI-a, language-expressions, proiect engleză clasa a VI-a

Iată că s-a bifat primul proiect din viața de școlărel de clasa a VI-a. A fost făcut în mare grabă, asta pentru că din motive pe care nu le înțeleg, jumătate de clasă nu a înțeles că trebuie predat luni. Așa, am fi avut răgaz un week-end să-l pregătim mai pe-ndelete și copiii să lucreze la el în tihnă.
Ieri, la ieșirea de la cursuri, am aflat că trebuie predat mâine, atunci când se și celebrează „Ziua Europeană a Limbilor” și ce aceea totul a fost făcut pe repede-nainte.
Dar chiar și așa, în ciuda impedimentelor, clipele petrecute împreună au fost de calitate și extrem de intense.
Știu, vor fi poate voci care vor spune că proiectele sunt ale copiilor dar aceștia cu ce să le facă? Nu au nevoie de materiale pe care ei să le asambleze ori monteze într-un fel? E nevoie de logistică pentru că, în România, dacă e să facă un copil singur un proiect, înseamnă să scrie o compunere, ori un eseu.
Pentru a fi mai variat și mai de neuitat e nevoie de imprimantă, cerneală și hârtie,  culori, carioci și tot soiul de benzi adezive, de lipiciuri, capse ori mai știu ce anume se cere.
Tema a fost frumoasă și ofertantă și se putea aborda în nenumărate feluri. Proiectul se putea face singur ori în echipă iar Luca a stabilit cu Sebi, prietenul lui, să mai facă, încă o dată, echipă.
Îmi place că există un anumit freamăt și o dorință de a lucra.
Ineditul proiectului de astăzi este acela că a participat și Răzvan, el fiind încă acasă, urmând a pleca la finalul săptămânii.
Copiii au optat pentru a trece în revistă toate țările Europei, în acest scop printând toate drapelele. Le-am împărțit în două și fiecare a completat care este țara, ce limbă se vorbește, capitala și un element caracteristic țării respective.
Rând pe rând au fost completate toate aceste cartoline iar copiii au fost ajutați de Răzvan, pentru că o parte din capitale au fost mai greu de rostit. 🙂

La un moment dat, a fost o chestie nostimă, atunci când pentru a afla ceva, un lucru caracteristic despre Estonia, Răzvan și-a sunat un prieten. Acesta ne-a povestit despre o mâncare specifică meleagurilor lui.

A luat ceva timp completarea cartolinelor dar după ce s-au terminat, a urmat montarea materialelor pe o coală de carton. Acolo, pe lângă drapele, am mai confecționat un tabel unde am scris câteva cuvinte în mai multe limbi.

language-expressions

Copiii le-au făcut armonică și le-au lipit pe coala de carton.

Un alt moment frumos a fost acela în care cei doi prieteni au rostit cum anume fac animalele în diferite limbi. Onomatopeele, odată pronunțate, au creat voie bună.

Minute bune au trecut până ce materialele și-au găsit loc pe planșă. Printre ele s-au strecurat și niște proverbe, scrise în mai multe limbi.

La final, veți observa că mai apare un copăcel care are scrise părțile componente în limbi diferite iar Luca le-a scris și în românește, un grafic în care se vede care sunt socotite limbile cele mai greu de învățat și cum arată o scară de acest gen dar și niște remarci la întrebarea; La ce ne folosește cunoașterea unei limbi străine?

Poate e bine de menționat că în acest grafic, limba română este socotită a fi ușor de învățat, ceea ce pare un paradox în zilele de astăzi având în vedere cum se vorbește în țara noastră.

(sursa foto: danatranslations.com)

În confecționarea acestui material am găsit un real ajutor pe site-ul  http://edl.ecml.at.

Cam așa sună povestea confecționării primului proiect de clasa a VI-a. Chiar dacă totul s-a petrecut repede, tot am rămas cu ceva frumos. Sper să se mai repete isprăvi de acest gen.

Spor la învățat!

Școlărel de clasa a VI-a * Evaluări inițiale

Etichete

evaluari la început de an, Școlărel de clasa a VI-a, geografie clasa a VI-a, istorie clasa a VI-a, test de evaluare inițială geografie clasa a VI-a, test evaluare inițială istorie clasa a VI-a, testare inițială geografie clasa a VI-a

Ca la fiecare început de an școlar, primele cu care dau piept elevii sunt evaluările. Evaluări care se referă la cunoștințele dobândite în anul precedent.
Sunt profesori care le trec în catalog dar sunt și care nu fac asta, fiecare după cum crede de cuviință. Unii fac o recapitulare mai susținută, alții mai superficială, tot după cum consideră de cuviință.
E nevoie de asta, de recapitulare, pentru că se reface legătura dintre profesor și elev și se intră în atmosfera de studiu, specifică mediului școlăresc.
La istorie și geografie, domnul de la clasa copilului a optat pentru o modalitate pe care n-am înțeles-o și anume: în prima oră în care s-au întâlnit, profesorul a citit mai multe întrebări, structurate pe capitolele studiate, copiii au scris pe caiete răspunsurile și… gata!
Acasă, când a deschis caietul pentru a vedea ce anume trebuie făcut, am găsit cârdurile de răspunsuri, fără nici o întrebare. După ce m-am dumirit, alături de copii (pentru că Răzvan nu a plecat încă), am stabilit că e bine să vedem și stabilim, pe baza răspunsurilor, care a fost întrebarea. E un fel de gândire inversă și la multe dintre răspunsuri am găsit și întrebările. Mai greu a fost acolo unde răspunsurile erau Adevărat sau Fals, pentru că neexistând nici un reper, nu am știut la ce anume se referea.
Cui folosește acest mod de recapitulare? Ce și cât poate ține minte un copil atunci când vede cârdurile de răspunsuri fără nici un suport?
Dar am învățat că trebuie să iau lucrurile ca atare și să încerc să îmbogățesc cultura generală a copilului, în limita posibilităților. Nu vreau să ponegresc și să comentez pentru că nu-mi ajută la nimic. Nici mie și nici școlarului. Am luat la cunoștință și vom proceda în așa fel încât să căpătăm drag de aceste materii dar și mai important, să învățăm ceva.

Am căutat pe internet testele de evaluare ori fișele cu întrebările la care noi aveam deja răspunsurile, dar nu le-am găsit. Drept pentru care am rezolvat câteva dintre cele găsite. Și a fost frumos poate și pentru că eram în formulă lărgită.

test evaluare inițială istorie clasa a VI-a

testare inițială geografie clasa a VI-a

test de evaluare inițială geografie clasa a VI-a

Istoria și geografia de clasa a V-a nu au fost printre materiile lui preferate dar se pot înlesni momente în care aceste povești să nu pară așa de plictisitoare. Pentru că despre povești din alte vremuri se pomenește la istorie, iar la geografie despre ceea ce ne înconjoară pe pământ dar și în spațiu.

Nu știu care vor fi notele la testele de evaluare dar asta nu are nici o importanță. Îmbucurător este faptul că am putut constata că multe din întrebările pe care le-am găsit au primit răspunsul corect iar cele la care nu s-a știut, s-a completat.

La germană, copiii au o profesoară nouă iar dumneaiei a hotărât ca la prima oră, prima întâlnire, să le dea un test de evaluare, care cu tot cu corectare a ocupat 40 de minute din cele 50 existente. Prin glisare mă gândeam cam cum te simți tu, adult fiind, ca atunci când te întâlnești pentru prima dată cu cineva să ai parte de o evaluare înainte de o prezentare. Destul de greu de gestionat dar nu imposibil.

Hai, să avem spor la carte că de provocări nu ducem lipsă!

(sursa foto: https://thetomatos.com/free-clipart-28898/)