Școlărel de clasa a VI-a * Când aripile se frâng

Etichete

activități educative copii, Școlărel de clasa a VI-a, istorie clasa a VI-a, lapbook societatea feudală, proiect istorie clasa a VI-a

Povesteam ieri despre un proiect la istorie la care copilul a lucrat câteva zile bune și de care a fost extrem de încântat. Și eu și el dar și fratele lui de peste mări și țări.

Astăzi a venit ora cu pricina și atunci când l-a prezentat, domnul profesor a strâmbat din nas.
În primă fază nu am înțeles ce anume a provocat nemulțumirea lui iar după ce s-a liniștit, am priceput că marea nemulțumire a fost aceea că nu era complet scris în limba română.
E adevărat, a fost un material în care cele două limbi alternau, dar o mare parte din el era scris de mână în limba română, tocmai pentru a evita această discuție.
Apoi s-a obiectat că nu e chiar despre feudalism ci despre o perioadă mai mare și nici aici nu am înțeles de ce. Multe din elementele din epoca feudală se regăseau acolo.

Domnul a dorit ca proiectele să fie pe conținutul care l-a predat la clasă. Drept pentru care au apărut diferite animăluțe prin curți – vezi agricultura din acea perioadă, și alte elemente de genul.

Nu vreau să comentez despre ceva ce nu am văzut, aici referindu-mă la proiectele colegilor, ci doar să mă opresc la ceea ce știu; proiectul lucrat de Luca.
Și nu vreau nici să contracarez obiecțiile lui – ale profesorului – ci doar să-mi exprim mâhnirea că nu a putut să aprecieze o muncă depusă. Țin să menționez că nu a fost o temă ci o activitate independentă, la liberă alegere,  pe care unii copii o realizează.

Oare nu ar fi putut spune:

Totul ar fi fost ok dacă proiectul ar fi fost scris în limba română. Apreciez munca depusă.

Atât. Nimic mai mult!

La ora 11 și 40 de minute am primit telefon de la școală să vin să-l iau pentru că îi e rău. Am plecat și l-am găsit pe hol, alb ca varul iar alături de el o colegă. Avea o stare alterată cu vomă și dureri de burtă.

S-a liniștit acasă, după o bucată de timp, atunci când i-am povestit că din toată această tărășenie el a ieșit câștigat: a învățat multe lucruri peste care nu s-ar fi aplecat, a lucrat și în limba engleză. I-am mai explicat că există momente, de care el nu-i străin, când adulții reacționează diferit de cum sunt așteptările.

Dorea să mai lucreze un proiect, la geografie, în week-end. Sunt curiaosă cum va reacționa, după ce se vor mai așeza trăiril

Reclame

Școlărel de clasa a VI-a * Înapoi în feudalism

Etichete

Back to the Middle Ages - video, Școlărel de clasa a VI-a, Hygiene & appeareance in the Middle Ages - video, Middle Ages market and menu - video, perioada feudalismului, proeict la istorie clasa a VI-a, teacherspayteachers, The church in the Middle Ages - video

Nu știu la voi cum este dar la noi, de fiecare dată, parcă ultimul proiect e cel mai frumos. Privit din această perspectivă, ultimul proiect la care s-a lucrat le-a surclasat pe celelalte și s-a cocoțat pe prima treaptă a podiumului. A durat câteva zile până a căpătat forma finală dar entuziasmul și freamătul a atins cote maxime.

Cel la care mă refer este un proiect la istorie, pentru că aici întâmpinăm mai multe probleme în sensul că nu este o materie îndrăgită. Dar proiectele de genul celui de astăzi vine să demonteze aceste sentimente, și ajungem până-ntr-acolo că se exclamă:

– Super, mama, vreau să mai lucrez pentru că-i foarte frumos!

S-a ajuns la perioada feudalismului și materialul pe care l-am abordat a atins mai multe subiecte care au avut menirea să deslușească ce anume s-a petrecut atunci. Practic, ceea ce a lucrat Luca a fost ca o întoarcere în timp.

Pentru a putea fi prezentat la ora de istorie, întrebările a fost traduse iar răspunsurile au fost date în limba română, asta deaorece istoria nu se studiază la clasă în limba engleză.
Proiectul l-am downloadat de pe  teacherspayteachers.

Iată despre ce anume am vorbit și din ce este alcătuit acest proiect.

Structura socială în feudalism                                        

S-a vorbit despre șerbi și țărani, cavaleri și lorzi, regi și regine. A trebuit completat un chestionar. De salutat, la toate capitolele din proeict, prezența unui vocabular, acolo unde a trebuit dată definiția cuvântului, spune care sunt sinonimele și făcut o propoziție care să cuprindă și cuvântul la care se făcea referire.

Minunată prezența unor întrebări care cereau răspuns – Gândirea critică.

Apoi s-a vorbit despre biserică și importanța ei. S-a aflat despre zeciuială și ce anume înseamnă ea, care era atitudinea bisericii față de enoriași dar și importanța ei în societatea feudală.

A fost momentul să vorbim despre catedrale și stilul în care au fost ele construite, să vedem câteva stiluri de arhitectură dar și termenii specifici folosiți atunci când vorbești despre ele.

Întrebările de la Critical Thinking au fost:
De ce crezi că bisericile au construit asemenea catedrale?
Crezi că zeciuielile erau corecte?

Următorul capitol a fost acela în care s-a vorbit despre fermieri, mâncare și unelte. Ca și acum, secera era o uneală foarte folosită și pe lângă ea am aflat de existența unui sfredel – precursorul burghiului de astăzi, despre plug dar și daltă.

Un moment „gustat” a fost acela al completării celor două platouri: unul pentru nobili și unul pentru țărani. Multe discuții s-au iscat dar și mai multe comparații.

Întrebările de la Critical Thinking au fost:
Cum crezi că s-a schimbat viața fermierilor de atunci până astăzi?
Cum crezi că s-a schimbat alimentația din acea vreme până astăzi?

Un alt subiect extrem de palpitant a fost acela în care a fost vorba despre igienă și îmbrăcămintea acelor timpuri. Despre ciuma bubonică – Moartea Neagră, nu era complet străin iar acesta a fost un moment prielnic pentru a afla mai multe detalii.

Întrebările de la Critical Thinking au fost:
Crezi că epidemia de ciumă s-a răspândit mai repede la țară sau la oraș?
Cum a evoluat igiena din feudalism până astăzi?

Ultima, dar nu cea din urmă, a fost Scrierea în feudalism. Aici, Luca a avut posibilitatea să-și compună propria monogramă și ce a ieșit a fost îndelung savurat.

Întrebările de la Critical Thinking au sunat așa:
De ce crezi că erau cărțile așa de scumpe în Evul Mediu?
Asemenea tipărituri ar fi avut succes în ziua de astăzi?

Cam așa am călătorit noi înapoi în evul mediu. Și a fost o călătorie pe cinste, zău!

Școlărel de clasa a VI-a * „Sânge de cerneală” de Cornelia Funke

Etichete

Cornelia Funke, cărți Editura Arthur, Școlărel de clasa a V-a * „Inimă de cerneală” de Cornelia Funke, Școlărel de clasa a VI-a, literatură pentru copii, Sânge de cerneală, Sânge de cerneală - video

A venit momentul să continui să vă povestesc despre Sânge de cerneală, a doua carte a trilogiei scrisă de Cornelia Funke. Dacă nu ați aflat despre ce este vorba în prima parte, puteți citi accesând linkul de mai jos.

Școlărel de clasa a V-a * „Inimă de cerneală” de Cornelia Funke

Prima carte am avut-o cu noi pe malul mării și am crezut că nu poți trăi senzații mai minunate ca acolo, în bătaia brizei și a valurilor.

Dar iată că trăirile sunt infinite și e minunat atunci când constați că sursa ce le determină poate fi și este, inepuizabilă.

În plimbările noastre prin Dumbravă am avut inspirația de a lua cartea cu noi și cred că nu vom uita niciodată mirosul de lemn proaspăt tăiat, asta pentru că am citit un capitol din carte, cocoțați pe astfel de grămadă de lemne. Poate unora li se pare ciudat dar până nu încercați să simțiți pe propria piele așa senzații, pot eu bate câmpii la infinit. Dar să știți că ne-a apropiat foarte tare de atmosfera din carte, una dintr-o perioadă de mult trecută.

Față de primul volum am descoperit mai multă durere, încrâncenare, suferință dar și frânturi dintr-o poveste de dragoste înfiripată între Meggie și Farid, personajul care a fost scos din altă carte de către Mo, în încercările lui de a scoate cât mai mulți bani pentru pentru Capricorn.

Așadar, după un an de zile de la momentul în care Capricorn a fost ucis cu ajutorul cuvintelor tălmăcite de Fenoglio – autorul poveștii, Meggie reintră în poveste pentru a vedea, cu propriii ochi, cum arată lumea cuvintelor din pricina căreia a avut atât de multe de pătimit. Iar asta atrage după sine o înșiruire de evenimente foarte neplăcute.
Tatăl ei, Limbă Vrăjită, este aproape ucis de către Mortola, fiind împușcat cu o armă care în lumea ei, nu exista încă. Acest fapt, acela al obiectelor purtate dintr-o lume înt-alta, o mai regăsim și atunci când Cap de Viperă intră în posesia unei fotografii de-a lui Meggie, acest fapt încadrând-o ca fiind vrăjitoare.
Pentru că și Fenoglio este intrat în povestea lui la propriu, trăind-o, el intervine rescriind-o. Nu de fiecare dată schimbarea este inspirată, asta pentru că și autorul își pierde uzul rațiunii și nu mai judecă așpa cum ar trebui. Poate cel mai bun exemplu este întoarcerea lui Cosimo din morți.
În acest volum întâlnim mai multe creaturi bizare, situații noi care ne pun imaginația la treabă.
Inimă de cerneală e mai luminoasă, are o poveste mai bună iar Sânge de cerneală e mai întunecată și misterioasă.

– Poezia pe care ați adus-o ieri, zise Balbulus cu o voce plictisită, aplecându-se din nou asupra lucrării sale, a fost bună. Ar trebui să scrieți mai des în acest fel, dar știu că preferați poveștile pentru copii sau cântecele pentru Poporul Pestriț. De ce? Pentru ca vorbele voastre să fie cântate de vânt? Cuvintele rostite abia dacă trăiesc mai mult decât o insectă! Doar cuvântul scris trăiește veșnic.

– Veșnic? – Fenoglio rosti cuvântul ca și cum nimic n-ar fi fost mai ridicol pe lume. Nimic nu e veșnic, Balbulus – și cuvintelor nu li se poate întâmpla nimic mai bun decât să fie cântate de un jongler! Da, desigur ele se schimbă astfel, sunt de fiecare dată cântate altfel, dar nu-i asta minunat? O poveste care poartă de fiecare dată altă rochie când e reauzită – ce poate fi mai bun? O poveste crește și dă muguri ca un lucru viu! Uitați-vă, în schimb, la cele care sunt îndesate în cărți! Bine, poate trăiesc mai mult, dar ele respiră doar dacă un om deschide cartea. Ele sunt sunet îndesat în hârtie și abia o voce le trezește din nou la viață. Abia atunci aruncă scântei, Balbulus! Libere ca pasările sunt cele care zboară în lume. Da. Poate aveți dreptate că hârtia le face nemuritoare. Dar ce-mi pasă de asta? Trăiesc eu mai departe, îndesat curățel între pagini, alături de cuvintele mele? Absurd! Noi nu suntem nemuritori, și asta nici cele mai frumoase cuvinte n-o pot schimba, nu-i așa? (pag. 251)

Le aud deja, cuvintele! zise Cosimo întorcându-se la tron. Știți că soția mea iubește cuvintele scrise. Cuvintele care asemenea unor muște moarte sunt lipite de pergament și hârtie, tatăl meu le iubea și el, dar eu vreau să aud cuvintele, nu să le citesc! Gândiți-vă când le căutați pe cele corecte: să vă întrebați sum sună! Lipicioase de pasiune, întunecate de tristețe, dulci de iubire, așa trebuie să fie. Scrieți cuvinte în care să freamăte toată mânia noastră dreaptă, trezită de nelegiuirile lui Cap-de-viperă, și curând această mânie va fi scrisă în inimile tuturor. (pag. 354)

Vă invităm să intrați în Lumea de cerneală. Meggie, Resa, Mo, Deget-de-praf, Farid, Mortola, Basta, Nixele, Zânele albastre, Elfele de foc, Cuarț-trandafiriu, Huhurezu, Rozane dar și mulți, mulți alții nu vă vor lăsa să vă plictisiți.

În ceea ce ne privește, așteptăm cu nerăbdare să sosească și ultima parte, Inkdeath. Ea nu a fost tradusă în limba română, dar am făcut comandă pentru a o achiziționa în limba engleză. Nu știu ce anume se mai poate întâmpla și cum pot niște cuvinte să ne poarte pe căi nebănuit de palpitante.

Școlărel de clasa a VI-a * Toată lumea vorbește de bugete. Și noi.

Etichete

activități educative copii, despre bugetul familiei, Școlărel de clasa a VI-a, proiect educație tehnologică

E așa o nebunie de ceva vreme că peste tot pe unde ciulești urechile auzi despre bugete, venituri, cheltuieli, scumpiri și tot tacâmul. Iată că subiectul nu ne-a scutit pe nici unul dintre noi, mic sau mare, și Luca a avut de făcut un proiect la Educație tehnologică având această temă: bugetul familiei.

Am tot abordat tema asta pentru că Luca, spre deosebire de Răzvan, e mai preocupat de cheltuieli, de nevoile familiei, de banii care sunt necesari, dar și pe ce anume se duc ei. Iată că e mai bine că se discută și la școală pentru că lucrurile sunt văzute din altă perspectivă.

Cum pomeneam mai sus, copilul a avut de făcut un portofoliu legat de Bugetul familiei. Luca a făcut mai multe foi, iar pe ele a scris în amănunt despre:

ce reprezintă bugetul – important este să urmărim câteva principii simple și să ne obișnuim să ne cheltuim bugetul zilnic.

ce sunt veniturile familiei 

despre cheltuieli – poate cel mai delicat capitol

reguli pentru un buget sănătos – ce bine ar fi dacă am putea să le respectăm întocmai 🙂

S-au țesut multe discuții legate de traiul familiei noastre, de dorințele ascunse și mai puțin ascunse, despre așteptarea Sărbătorilor de Iarnă și ceea ce aduc ele dar și despre putințe și neputințe. Mi-a plăcut că nu s-a făcut comparație cu unii sau cu alții așa cum mă încântă faptul că Luca a înțeles că avem o limită și pentru a trăi financiar armonios, toți membrii familiei trebuie să înțeleagă anumitele momente prin care trecem. Cred că fiecare familie are perioade mai bune și mai puțin bune iar noi am trecut prin toate. E important să menținem un echilibru și suntem atenți în permanență la acest aspect. Ne rugăm să fim sănătoși, restul vine mai ușor.

La voi, la voi cum decurg discuțiile de genul? Sunt copiii nemulțumiți, cer mereu mai mult, ori se mulțumesc cu ceea ce primesc?                                         

Școlărel de clasa a VI-a * Plouă cu frunze în Dumbrava lui Sadoveanu

Etichete

Casa Memorială Mihail Sadoveanu Fălticeni, E toamnă în Dumbravă - video, Școlărel de clasa a VI-a, octombrie 2017, Sărituri în frunze - video

Dumbrava o găsim în același loc dar de fiecare dată ea e diferită. Am pornit incursiunea tomnatică din anul 2017 asta pentru a ne delecta simțurile dar și a păstra tradiția. E o toamnă cum de mult n-am mai simțit și aici mă refer la temperaturile extrem de ridicate, peste zi ele depășind și 24 de grade.
Diminețile sunt îmbietoare și anunță vremea de peste zi; la plecarea către școală cerul e senin și aerul călduț și bun.

Dacă veți privi cerul, veți observa niște semne precum că totul se anunță a fi ok. Văzut!

În decursul unei săptămâni am fost de două ori pe urmele lui Sadoveanu. Prima dată în Dumbravă iar aromele și imaginile pe care le-am văzut, le-am pus bine la păstrare. Crizanteme de tot felul

pisici și fructe

o pereche de fluturi jucăuși

frunze de tot felul

Am avut norocul ca la mănăstirea din Dumbravă și la așezământul măicuțelor de acolo, pregătirile pentru iarnă să fie în toi, așa putând să ne umplem plămânii cu mirosul de lemn proaspăt tăiat. Divin! și pentru că am zăbovit acolo, pe buturugi, pentru a citi dintr-o carte foarte dragă nouă. Povestim despre ea în zilele ce urmează.

Atunci am stat mai bine de două ore care nu știm cum au trecut dar de care ne-am bucurat din plin.
Astăzi am revenit tot în preajma lui Sadoveanu, de data asta la Casa memorială. Acolo este o alee care știam că acum, la vremea asta, este plină de frunze. Și chiar așa a fost.
Afară, la ora 15:00, termometrul arăta 25 de grade și era așa de cald că pentru o clipă ne-am întrebat de ce nu ne-am dus la plajă, pe tăpșan.
Am lăsat totul baltă, în ciuda agendei extrem de încărcate, dar nu puteam rata o așa zi.

Am fost întâmpinați de o alee cum numai în Paradis cred că mai găsești!

Ne-am hotărât, pe loc, să adunăm o parte din frunze și să facem o grămadă mare în care să putem sări. Totul era așa de uscat, frunzele se mișcau în acorduri autumnale iar doamna ghid după ce ne-a văzut intențiile, a venit în întâmpinarea dorinței noastre aducându-ne o greblă și o mătură. Și, ne-am pus pe treabă. 🙂

După ce grămada a fost suficient de mare, Luca a sărit în fel și chip. Îmi este extrem de proaspătă o secvență asemănătoare dar din copilăria mea, atunci când, în fața blocului în care locuiam, făceam același lucru, toamna târziu.

Senzația olfactivă îți permite această incursiune în trecut și e fantastic ce sentimente te încearcă.

La un moment dat, lângă noi a venit și o fetiță, vorbăreață și drăgălașă. Ne-a povestit câte-n lună și în stele iar noi am admirat dezinvoltura ei.
După atâta muncă ne-am tras sufletul pe o sanie care se află lângă foișorul din fața Casei memoriale. Și-am mai povestit despre ce ne-a trecut prin minte.

Ne-am dat plecați cam greu dar acasă ne așteptau treburile cotidiene: teme, machete și alte cele. Dar sufletele, mințile și respirația au căpătat nuanțe aurii, din strașnica toamnă pe care o traversăm. Lăsați totul și zăboviți preț de câteva clipe afară. Beneficiile nu se pot cuantifica.

 

Școlărel de clasa a VI-a * Satul și orașul medieval. Cavaleri

Etichete

activități educative copii, „Caută în castelul medieval”., cum ar fi fost?, Despre îndatoririle cavalerilor - video, Despre castele și cavaleri. Dac-aș fi fost un cavaler, Discovery. Evul Mediu, Editura Girasol, Școlărel de clasa a VI-a, istorie clasa a VI-a, Lapbook Satul și orașul medieval. Cavaleri, orașul medieval, satul medieval, Satul medieval - video, Worksheet medieval town - video

De fiecare dată când revenim la câte un subiect, plăcerea e mai mare, asta pentru că revedem ceea ce am făcut atunci când eram la începuturi. E o plăcere și o frumoasă aducere aminte nu numai pentru mine dar și pentru el.
Evident că nu se mai știu toate noțiunile dar după o primă citire, ele se reîmprospătează și curiozitatea crește. Nu s-a cerut nimic la școală dar pentru că a venit așa un elan și pentru că altfel se așază informația, am pus de-am mai confecționat un lapbook, la care m-a ajutat și Luca, aici mă refer la confecționat, pentru că ceea ce s-a completat în el a fost „opera” lui. Am mai strecurat și eu două – trei cuvinte, asta pentru plăcerea amândurora. 🙂
Tema a fost la istoria de clasa a VI-a, satul și orașul medieval la care noi am mai adăugat noțiuni despre cavaleri. Lapbook-ul alternează în cele două limbi pe care copilul le utilizează tot mai mult, cu un plus pentru engleză. Materialele folosite au fost mai mult în engleză, asta pentru că acolo am găsit o ofertă mai variată și am avut de unde alege.

Așadar,

Descrierea unui sat medieval
Satul avea, de regulă, un număr mic de locuitori şi era format din vatra de locuit, loturile ţărăneşti şi proprietăţile comune (păduri, păşuni, ape etc.).
În satul medieval, principala ocupaţie era agricultura, alături de care se mai practica şi creşterea animalelor.
Îmbrăcămintea şi alte obiecte necesare se produceau în gospodărie, dar existau şi diferiţi meşteri în sat (fierari, cojocari etc.).
Ţăranii îşi desfăşurau activitatea de-a lungul întregii zile.
Casele erau construite din lemn, având, de obicei, 1-2 camere şi mobilier sărăcăcios.
Oamenii consumau rar carne, principalele alimente fiind legumele şi fructele.
În lumea rurală, existau mici loturi de pământ ale ţăranilor liberi, dar s-au extins şi suprafeţele marilor proprietăţi funciare.
Biserica satului era locul de întrunire al colectivităţii, duminica, după slujba religioasă, acolo fiind discutate şi problemele importante ale comunităţii.

Descrierea unui sat medieval

Nu a putut fi lăsată deoparte cartea de la Editura Girasol, Caută în castelul medieval. Din nefericire nu o mai găsesc pe stoc dar cine știe, poate se va mai reedita. E foarte frumoasă, atractivă și distractivă pentru copii.

Am folosit-o de fiecare dată, cu aceeași plăcere.

Despre castele și cavaleri. Dac-aș fi fost un cavaler, cum ar fi fost?

Acum, pe lângă ea, am mai folosit diferite surse de informare, pe care le-am atașat lecției din manualul de istorie de clasa a VI-a. Una dintre ele Discovery. Evul Mediu

Am adunat materialele, le-am printat și am trecut la lucru. Am făcut echipă bună și am lucrat câteva zile.

În acest album sunt informații despre:
satul medieval
orașul medieval
armura – din ce este alcătuită ea
noțiuni despre heraldică
viața cavalerilor

îndatoririle cavalerilor

cuvinte noi întâlnite
pentru ce luptau cavalerii
cum era apărat un castel în cazul unui atac
despre blazoane
cavaleri faimoși

Luca și-a făcut și un blazon dar nu a dorit să completeze o armură cu chipul lui. I-am respectat dorința.

Mai e de lucru la el, nu a fost completat integral dar mâine are istoria și vrea să-l ia la școală. Îl va termina el, după.

Am printat și niște cartoline, pe care le-am laminat mai apoi, și ne-am jucat un joc foarte interesant. Îl găsiți la adresa asta.

Cam asta pentru lecția de la istorie. Frumos, creativ, competitiv. Încercați!

Școlărel de clasa a VI-a * „Octav”- un film de simțit, nu de analizat

Etichete

Școlărel de clasa a VI-a, La Radio cu Andreea Esca si Serge Ioan Celebidachi, Literatura de azi, Octav - conferința de presă - video, SERGE IOAN CELEBIDACHI CINEAUTOR - film OCTAV

Aseară ne-am întâlnit cu Octav. Spun „ne-am” pentru că alături de mine și Luca am invitat o veche prietenă dar și pe copiii acesteia.
E vorba de Delia, prietena mea devoratoare de cărți și mere, cea care are un spirit critic și extrem de franc asupra trăirilor și simțirilor pe care i le oferă textele scrise. Acum aveam prilejul să văd această reacție și în ceea ce privește o peliculă cinematografică semnată de un regizor român.

Ceea ce m-a determinat să lansez această invitație a fost dorința de a îi pune, ori mai bine spus de a trăi alături și altfel de sentimente. În tumultul vieții pe care o traversăm am găsit de cuviință să ne mai oprim pentru un respiro, Ori Octav asta este; un moment în care găsești elementele necesare acestei reîncărcări.
Și pentru că revista la care lucrez și eu de câțiva ani, cu infinită bucurie, a fost partener media al acestui film.
S-au scris multe articole legate de film pe care, dacă veți avea curiozitatea să le citiți, veți înțelege și din alt unghi ce anume semnifică și ce se dorește el a fi.

Iată câteva titluri pe care le găsiți în revista noastră:

„Octav este o poveste clară, minunată și frumoasă”*

Pentru liniştea dumneavoastră, mergeţi să vedeţi filmul OCTAV

Tatăl personajului jucat de Marcel Iureș în filmul „Octav”

Filmul „Octav” va avea proiecții speciale în țară

La 10 ani, ei joacă deja alături de Marcel Iureş, în filmul „OCTAV”

Așadar, într-o zi de week-end, dar și de mare sărbătoare creștină, la cinematograful unde am fost noi să vedem proiecția, la mall, lumea mustea. La casa de bilete NU ERA nici un afiș cu acest film. Am crezut că au anulat proiecția, prietena mea întrebându-mă dacă sunt sigură că la acest film dorim să mergem. Dar rula, ÎN CEA MAI MICĂ SALĂ A CINEMATOGRAFULUI. Sala, cu 100 de locuri era apropae plină și spun asta pentru că pe primul rând, cel de lângă ecran, nu poți urmări nici o peliculă. Ecranul e prea mare – ca drept dovadă că noi, care am stat pe rândul al cincilea, nu am putut vedea clar anumite secvențe din film, imaginea fiind neclară iar dacă ar fi fost o subtitrare, aceasta ne-ar fi solicitat gâturile și coloana la maxim. E un aspect pe care-l consider nedrept pentru o peliculă românească. În schimb, tronau afișe care mai de care mai luminoase cu alte pelicule americane.

Spuneam la începutul acestor rânduri că am avut o oarecare teamă în privința reacțiilor invitaților mei. Una la mână; copiii Deliei sunt de unsprezece și doisprezece ani, dar băiatul are o fire mai… virtuală, excelând la acest capitol. Fata, Mimi, este complet diferită, delicată, așezată, studioasă. Dar, iată că, am avut plăcuta surpriză să constat că cei trei copii au fost încântați de film, au privit cu interes povestea fără a întreba nici o clipă când anume se termină. După ce am ieșit, am asistat la o „analiză” făcută de ei, în care au specificat ce anume le-a plăcut, dar și ce au găsit ca nefăcând parte din ea. Ori dacă niște copii de unsprezece ani consideră că o pungă cu Joe zăbovește nepermis de mult într-o secvență pe ecran, înseamnă că e ceva în neregulă. Luca m-a întrebat dacă atunci când Octav era mic, exista Joe și așa ne-am interesat,napolitanele apărând pe piață acum douăzeci de ani. Dar în secvența cu pricina, momentul era actual, nu din copilăria personajului principal.

Ce ne-a mai mers la suflet, un pic mai mult decât totul, per ansamblu; secvența cu scările urcate – iar și iar, copacul din pictură care la un moment dat a devenit incandescent, modul în care se dădea Octav în leagăn alături de Ana, rațele și natura. Dacă mai pomenesc mult se completează filmul.

Așadar, nu ratați acest lung-metraj pentru că aveți posibilitatea să locuiți într-o casă care nu este doar o casă ci și un personaj, să ascultați acordurile de vis ale lui Vladimir Cosma – cel care semnează muzica dar și pentru că vă puteți găsi liniștea. Ori asta e fantastic!

Pentru mai multe detalii, poate vă vor ajuta aceste înregistrări video:

Școlărel de clasa a VI-a * „Basmul toamnei” de Ionel Teodoreanu în împărăția lui Sadoveanu

Etichete

30 septembrie 2017 Nada Florilor Fălticeni - video, Basmul toamnei - video, Basmul toamnei de Ionel Teodoreanu, Școlărel de clasa a VI-a, literatură pentru copii

30, ultima zi de septembrie. O zi atât de frumoasă, autentică de toamnă, cum numai în cărțile bune o mai poți găsi zugrăvită.
Frigul și-a făcut simțită prezența și când spun asta mă gândesc că ieri, la prima oră, gheața zâmbea de pe parbriz iar aburii respirației îți acopereau ochelarii.
Dar astăzi, după prânz, totul te striga afară și ar fi fost păcat să nu dăm curs chemării, asta și după ce am văzut ce anume trebuia studiat la limba și literatura română: Basmul toamnei de Ionel Teodoreanu.
După ce tema a fost scrisă, am plecat la Nada Florilor pentru că ne-am gândit să-i facem o surpriză lui Sadoveanu, așa ascultând și el un text adevărat, plin de culoare, căldură și arome. Oare de când nu i-o mai fi citit nimeni?
Așa cum spunea Garabet Ibrăileanu:

… trebuie să recunoaștem în Ionel Teodoreanu pe cel mai autentic și mai încântător poet în proză al naturii de la Hogaș, Sadoveanu și Galaction.

Am ales să facem o plimbare și am plecat fără mașină iar asta s-a dovedit a fi o alegere foarte inspirată.

Tot drumul până acolo am avut prilejul să ne umplem plămânii cu arome adevărate de copt, de rod și de hărnicie. Oamenii culegeau viile, ori strângeau porumbul din lan totul sub privirile calde ale soarelui.

Nada Florilor am găsit-o aproape goală, doar câțiva domni care băteau mingea pe terenul amenajat îi tulburau liniștea. Ah, și câțiva adolescenți care povestea în jurul unei sticle de bere înconjurați de un mare nor de fum. Pașnici și asta am apreciat pentru că nu am auzit iar remarci ce nu pot fi reproduse.

Am refăcut traseul, cel pe care-l tot parcurgem în fiecare anotimp, pentru a vedea dacă s-a schimbat ceva, dacă a dispărut ori apărut, dacă ne mai surprinde vreo noutate. Locul a fost amenajat și recondiționat de Primăria orașului, cea care a amenajat acolo o zonă de agrement care cuprinde câteva bazine, un restaurant și un teren de tenis. Nu pot da foarte multe amănunte, asta pentru că nu am fost acolo în plin sezon. Noi mergem când e liniște și nu suntem perturbați din observații de nimeni.

Și de data asta a fost foarte frumos, reconfortant, liniștitor. Natura este un iscusit scenograf  care nu are nevoie de nici o recomandare a cuiva din afară.

Și am citit, Basmul toamnei după care am vorbit mai multe pe marginea lui. Am avut subiecte berechet și în natură ele s-au dezvăluit altfel, cu o aură aparte.

Momente aparte, nu senzaționale, din care încercăm să ne tragem energia pentru a merge mai departe. În tumultul cotidian astfel de episoade sunt mai mult decât necesare. Și până nu încercați, nu aveți de unde ști cât e de bine. Spor!

Școlărel de clasa a VI-a * Afară este 1 grad Celsius, în clasă sunt 100 de grade Celsius

Etichete

Școlărel de clasa a VI-a, ședința cu părinții, machete didactice, machete inimi, machete mânuțe, machete mânuțe păsări, machete polistiren, pictură pe polistiren

Toamna asta e așa, o toamnă autentică, cu dimineți în care parbrizul mașinii e înghețat iar peste zi soarele te-ndeamnă să-ți scoți jacheta ce cu câteva ore nu știai cum s-o mai strângi pe lângă tine.

E plină de zgomote făcute de școlarii care intră și ies de la cursuri dar și de începuturi. Cele legate de etapele noi din educație.

Am participat la prima ședință din clasa a VI-a, una care se anunța destul de încordată, ca urmare a lucrurilor care nu au fost rezolvate cu un an înainte. Un an școlar, evident!

E tot mai greu să se închege colective, e tot mai complicat de relaționat, e tot mai greu de strecurat prin noianul de comportamente și rostiri contondente. Poate voi, cei care zăboviți puțin peste aceste rânduri, cei care sunteți părinți de școlari, ați reușit acest lucru acolo unde vă duceți viața, dar aici, din nefericire, noi nu am reușit. S-a întâmplat asta pentru că niște adulți nu sunt capabili să gestioneze niște întâmplări și să le interpreteze așa cum sunt, nu cu nuanțe.
Iar copiii, care au văzut acest lucru, au înțeles fiecare după putința proprie.
Învățământul este mai tensionat ca niciodată asta și pentru că politicul s-a strecurat peste tot, așa deciziile dascălilor fiind influiențate.
Nu există manuale, în cazul nostru cele necesare studiului limbilor străine, nu sunt acceptate auxiliare ori mai știu eu ce tipărituri care să ajute elevul și profesorul, se insistă pe tot felul de nimicuri când procesul de educație ar trebuie să se afle pe primele trei locuri ale podiumului și în lista de priorități.
Se vorbește precum Eziechiel în pustiu.
Decibelii sunt nepermis de mulți, dialogul nu există, exercițiul de a-l purta este fracturat pentru că fiecare consideră că deține adevărul suprem.
La un moment dat, o mămică a sugerat să apelăm la un psiholog, pentru ca acesta să stea de vorbă cu copiii. Eu cred că psihologul ar trebui să stea de vorbă, mai întâi, cu părinții, așa având o imagine completă a situației.
Atâta vreme cât tu, părinte, nu accepți că ai o problemă, nu ai cu s-o rezolvi iar dacă acest mesaj îți vine în repetate rânduri, din mai maulte surse, e evident că te confrunți cu o problemă reală.
Părinții de la noi din clasă, ca marea majoritate a părinților, sunt extrem de ocupați pentru a zăbovi la o vorbă cu copilul, în așa fel nefiind la cunoștință cu problemele pe care acesta le are iar apoi intervine mirarea maximă: Al meu? Al meu nu face așa ceva!!!
Ce anume determină acest comportament agresiv al copiilor?
De ce un elev ajuns la 12 ani nu reușește să se controleze preț de 50 de minute, atât cât ține ora?
Unde a dispărut buna cuviință de vreme ce unii dascăli aud în timpul orei cuvinte ce nu pot fi reproduse?
De ce nu se poate interveni? De teama că se poate aduna un grup de părinți care să scrie o petiție la inspectorat de pe urma căruia dascălul să tragă ponoasele?
Eu pricep că s-au schimbat metodele de educație și că ce era înainte nu era bun, dar ce este acum, ce este acum spre ce ne duce?
Ne duce spre un haos și spre o societate în care nu mai există o scară de valori autentică, bun simț și normalitate.
Nu știu cum vor evolua lucrurile, pot spera că înspre bine, dar rezerve am. Dacă mari sau mici nu pot spune acum.
Tot ce știu este că fără educație nu se poate și acesta este singurul domeniu în care trebuie să investesc/investim.
Și mai știu că dascălul are un rol esențial în acest proces, important este ca el să fie găsit. Ori aici, sorții au fost de partea noastră. În punctele esențiale!

Dar pentru că succesul să aibă o rată și mai mare, echipa părinte-copil-dascăl este de preferat. Cu mintea, cu sufletul și cu îndemânarea căpătată în timp, haideți să ne unim forțele pentru că este vorba de viața noastră. A tuturor!

Școlărel de clasa a VI-a – September 26: European Day of Languages

Etichete

Aceleași proverbe în limbi diferite - video, cartoline drapele țări din Europa, Cum fac animalele în alte limbi - video, European Day of Languages, Școlărel de clasa a VI-a, language-expressions, proiect engleză clasa a VI-a

Iată că s-a bifat primul proiect din viața de școlărel de clasa a VI-a. A fost făcut în mare grabă, asta pentru că din motive pe care nu le înțeleg, jumătate de clasă nu a înțeles că trebuie predat luni. Așa, am fi avut răgaz un week-end să-l pregătim mai pe-ndelete și copiii să lucreze la el în tihnă.
Ieri, la ieșirea de la cursuri, am aflat că trebuie predat mâine, atunci când se și celebrează „Ziua Europeană a Limbilor” și ce aceea totul a fost făcut pe repede-nainte.
Dar chiar și așa, în ciuda impedimentelor, clipele petrecute împreună au fost de calitate și extrem de intense.
Știu, vor fi poate voci care vor spune că proiectele sunt ale copiilor dar aceștia cu ce să le facă? Nu au nevoie de materiale pe care ei să le asambleze ori monteze într-un fel? E nevoie de logistică pentru că, în România, dacă e să facă un copil singur un proiect, înseamnă să scrie o compunere, ori un eseu.
Pentru a fi mai variat și mai de neuitat e nevoie de imprimantă, cerneală și hârtie,  culori, carioci și tot soiul de benzi adezive, de lipiciuri, capse ori mai știu ce anume se cere.
Tema a fost frumoasă și ofertantă și se putea aborda în nenumărate feluri. Proiectul se putea face singur ori în echipă iar Luca a stabilit cu Sebi, prietenul lui, să mai facă, încă o dată, echipă.
Îmi place că există un anumit freamăt și o dorință de a lucra.
Ineditul proiectului de astăzi este acela că a participat și Răzvan, el fiind încă acasă, urmând a pleca la finalul săptămânii.
Copiii au optat pentru a trece în revistă toate țările Europei, în acest scop printând toate drapelele. Le-am împărțit în două și fiecare a completat care este țara, ce limbă se vorbește, capitala și un element caracteristic țării respective.
Rând pe rând au fost completate toate aceste cartoline iar copiii au fost ajutați de Răzvan, pentru că o parte din capitale au fost mai greu de rostit. 🙂

La un moment dat, a fost o chestie nostimă, atunci când pentru a afla ceva, un lucru caracteristic despre Estonia, Răzvan și-a sunat un prieten. Acesta ne-a povestit despre o mâncare specifică meleagurilor lui.

A luat ceva timp completarea cartolinelor dar după ce s-au terminat, a urmat montarea materialelor pe o coală de carton. Acolo, pe lângă drapele, am mai confecționat un tabel unde am scris câteva cuvinte în mai multe limbi.

language-expressions

Copiii le-au făcut armonică și le-au lipit pe coala de carton.

Un alt moment frumos a fost acela în care cei doi prieteni au rostit cum anume fac animalele în diferite limbi. Onomatopeele, odată pronunțate, au creat voie bună.

Minute bune au trecut până ce materialele și-au găsit loc pe planșă. Printre ele s-au strecurat și niște proverbe, scrise în mai multe limbi.

La final, veți observa că mai apare un copăcel care are scrise părțile componente în limbi diferite iar Luca le-a scris și în românește, un grafic în care se vede care sunt socotite limbile cele mai greu de învățat și cum arată o scară de acest gen dar și niște remarci la întrebarea; La ce ne folosește cunoașterea unei limbi străine?

Poate e bine de menționat că în acest grafic, limba română este socotită a fi ușor de învățat, ceea ce pare un paradox în zilele de astăzi având în vedere cum se vorbește în țara noastră.

(sursa foto: danatranslations.com)

În confecționarea acestui material am găsit un real ajutor pe site-ul  http://edl.ecml.at.

Cam așa sună povestea confecționării primului proiect de clasa a VI-a. Chiar dacă totul s-a petrecut repede, tot am rămas cu ceva frumos. Sper să se mai repete isprăvi de acest gen.

Spor la învățat!