Campioana

Etichete

Cezar Danilevici

Oare cati dintre asa-zisii campioni nu sunt de fapt niste oameni nefericiti care fug de complexele lor, de abandon sau singuratate? Cati oameni de succes sunt cu adevarat de succes si nu niste nefericiti?
De la Cezar

Cezar Danilevici

Am in fata mea o campioana. Privita cu respect de unii asistenti si temuta de cei mai in varsta care ii cunosc trecutul, „clienta” de multi ani a spitalului de psihiatrie, ma asteapta in birou, adusa de ambulanta pentru a nu-stiu-cata tentativa suicidara. O femeie slabuta, mica de statura, care nu inspira nimic fioros. Ma uit la ea si ma intreb in sinea mea daca nu a fost adusa din greseala.

Discutia incepe banal. Aflu ca este „mama eroina” pentru 5 copii, ca a fost internata pentru jumatate din diagnosticele din manualul de psihiatrie si ca a luat cam toate medicamentele cunoscute din psihiatrie, plus majoritatea drogurilor de larga circulatie. Inteleg rapid ca am in fata un expert, poate ca nu un mare teoretician dar cu siguranta un mare practician in domeniul maladiilor mintale. Cum pacienta pare ca merge in toate directiile si bolile sale sunt extrem de variate, ma…

Vezi articolul original 1.061 de cuvinte mai mult

Reclame

Amalgam

Etichete

Maria Morariu

De la Maria

Cum se naşte un cuvânt

Doar umbra unui sunet de saxofon se aşază pe ideea de linişte.
Să urmăreşti cum creşte timpul şi se micşorează viitorul, asta pierdere de echilibru.
Donez alb de negru, contra coarde de chitară folosite şi aplaudate.
Nu mai am ancoră, iar deriva s-a proptit într-o margine de orizont.
După ce se termină vacanţa, poate să înceapă primăvara.

Imagine de pe: Saatchi Art

Vezi articolul original

Amalgam

de la Maria

via Amalgam

Întrebare pentru Tudor, băiatul cu plete

Etichete

Întrebare pentru Tudor, băiatul cu plete

În rest, îmi plac tinerii cu personalitate, care-şi spun punctul de vedere, argumentat şi decent. Pentru că, în caz contrar, punctul ăla de vedere devine doar un zgomot.

DorinaDanila.com

Dragă Tudor,

Ca să nu pierdem timpul, o să te întreb direct şi folosind exact acelaşi limbaj pe care l-ai folosit tu în filmuleţul publicat pe Internet: De ce f…ing te-ai dus la un liceu teologic, dacă eşti un spirit mai rebel? Nu e obvious că acolo regulile, inclusiv cele privind vestimentaţia şi frizura, sunt mai restrictive decât la un liceu obişnuit? Pardon my French, please!

Vezi articolul original 547 de cuvinte mai mult

Clubul personajelor literare nefrecventabile

Etichete

Clubul personajelor literare nefrecventabile, Dorina Dănilă

Despre un nou Club: al personajelor nefrecventabile.
De la doamna Dorina.

DorinaDanila.com

După ce am aflat că Vitoria Lipan și Mara sunt niște femei slabe, fără caracter, care se lasă abuzate fără să aibă nimic împotrivă, iar Baltagul și Mara ar trebui eliminate fără întârziere (ba chiar cu oarecare tentă de cenzură) din lecturile elevilor, am stat eu drept și-am judecat strâmb, cum ar veni, și mi-am dat seama că mai sunt și alte personaje de cenzurat în literatură. A putea  chiar să se înființeze un Club al personajelor nefrecventabile.

Vezi articolul original 286 de cuvinte mai mult

Cărți, politică şi ipocrizie

Etichete

cărți, Dorina Dănilă, politică şi ipocrizie

Azi nu mai e politically corect să spui policeman ci police officer, iar fireman a devenit firefighter, iar Aventurile lui Tom Sawyer și Pe aripile vântului au devenit indezirabile. Nu mă mai întreb cui servesc toate astea, mă întreb doar ce urmează? Din nou, focuri în piața publică în care să fie arse cărțile apreciate de unii ca nepotrivite? Se zice că memoria oamenilor este scurtă, dar chiar atât de scurtă???
De la Dorina

DorinaDanila.com

Bibliotecara unei şcoli americane a refuzat o donație de carte fācută de Melanie Trump, pe motiv cā ar fi cărți de propagandă rasistă. Soția preşedintelui american a decis să doneze câte un pachet de cărți câte unei şcoli din fiecare stat american. In Massachussets, cărțile lui Dr. Seuss au fost refuzate, fiind considerate rasiste de către bibliotecara școlii. In plus, a apreciat că şcoala are deja 9000 de cărți în bibliotecă, aşa că n-ar mai avea  nevoie de altele. Hmm … şi eu care credeam că o bibliotecă n-are niciodată suficiente cărți! Eu n-aş refuza o carte nici dacă ar veni de la … completați voi linia  punctată cu numele cui vreți! Cu atât mai mult cu cât ar fi pentru o bibliotecă.

Vezi articolul original 202 cuvinte mai mult

Momentul 47 (Momentul şcolarului nostalgic)

Sursă: Momentul 47 (Momentul şcolarului nostalgic)

Rana de nevindecat

Medicamentele nu pot vindeca totul. Psihoterapia nu poate vindeca totul. Terapiile alternative, religia, yoga – toate acestea – nu pot vindeca totul. Timpul nu vindeca totul. Stiu, ai impresia ca te duci la psiholog sau la preot sau la guru ca la un mecanic auto care iti repara masina si, in schimbul unor bani, acesta te va pune pe picioare si iti va sterge durerea din suflet. Te înșeli amarnic.
De la Cezar.

Cezar Danilevici

„Esti depresiv? Avem solutia: psihoterapie! Faci atacuri de panica? Avem solutie si pentru asta: psihologul! Ai devenit alcoolic? Te droghezi? Avem cure de dezintoxicare! Cum, nu te-ai vindecat dupa 10 sedinte? Nu vrei si niste antidepresive? Ce zici de un Xanax? Dar de un calmant pe baza de plante miraculoase? Acupunctura? Homeopatie? Terapie cu cristale? Terapie cu îngeri? Meditație! Mindfulness! Yoga! Sigur merge ceva! Trebuie doar sa vrei! Hai ca se poate!”

„Nu poti? Da’ ce, esti slab? Neam de neamul nostru nu s-a lasat invins! Nu te lasa! Capul sus! Trebuie sa te lupti cu viata! Ai ajuns sa fugi, iti este teama de fericire?!”

„Cum? Nu te simti motivat?! Cum adica nu poti sa treci peste asta?! Toata lumea trece! Lasa ca ai sa vezi ca totul trece cu timpul! Timpul le vindeca pe toate, crede-ma!”

„Te rog nu ma face de rusine!”

„Trebuie sa reincepi serviciul, este…

Vezi articolul original 702 cuvinte mai mult

Noapte de vară

Se vede întâi o rază, apoi, în mod inevitabil, pe uşă intră Soarele.
De la Maria

Cum se naşte un cuvânt

Barul e aproape gol. Într-un colţ întunecat, Noaptea de Vară, îmbrăcată în micuţa ei rochiţă neagră plină de sclipici şi greieri, plânge-ntr-un pahar.
Se vede întâi o rază, apoi, în mod inevitabil, pe uşă intră Soarele. Puţinele priviri goale din cârciumă se îndreaptă spre el, dar asta nu-l impresionează. E obişnuit; toate îl adoră. O vede şi se îndreaptă direct spre ea.
– Ce face o fată aşa drăguţă ca tine într-un loc aşa de…
– Hai să fim serioşi! Altă replică nu ai găsit?!
– Ei, hai, nu te întuneca şi tu toată acum. De obicei nu este necesar să spun nimic. Dacă nu ai observat, eu sunt Soarele.
– Mda, numai de tine nu aveam eu chef acum.
– Dă-mi voie să îţi arăt…
– Te rog eu, dă-mi pace! Du-te şi leagă-te de o stea, ceva…
– Hai, scumpete. Spune-mi cu ce te otrăveşti acolo. Hai…

Vezi articolul original 33 de cuvinte mai mult

Momentul 42 (Momentul memoriei)

Chiar așa! Cine?
De la Maria

Cum se naşte un cuvânt

Cine ți-a permis să îți scrii memoriile în mintea mea?!

Imagine via Pinterest

Vezi articolul original