Machete didactice – Scufița Roșie

Etichete

basmele copilăriei, despre povești și interpretarea lor, literatură pentru copii, machete didactice, machetă lup după copac, machetă Scufiţa Roşie, pictură pe polistiren, Scufița Roșie

Îmi place basmul Scufița Roșie și nu am încercat niciodată să-l analizez până în cele mai adânci cotloane. Am fost părtașă, la un moment dat, la o serie de polemici legate de subiectul basmelor vechi. Erau acolo tot soiul de remarci, unele mai crude ca altele, la care eu nu m-am gândit atunci când am auzit ori citit – mai apoi- băieților mei aceste basme. Aici nu e vorba numai de Scufița Roșie ci și de Cenușăreasa, Alba ca Zăpada, Pinocchio ori Capra cu trei iezi.

Iată o mostră la ce anume mă refer, pe care dacă veți dori s-o aprofundați, trebuie să citiți articolul integral din România liberă.

Am încercat şi noi să aflăm de ce nu mai sunt bune basmele de ieri pentru copiii de azi, de ce unii părinţi schimbă finalurile poveştilor când le citesc celor mici şi unii educatori refuză să le citească picilor anumite pasaje sau chiar poveşti întregi. În acest demers am apelat la un părinte care, în plus, este şi scenaristul şef al primei serii a serialului „În derivă”, difuzat de HBO, care, după cum telespectatorii ştiu prea bine, tratează subiectul psihoterapiei, iar unul dintre pacienţii doctorului Andrei Poenaru, interpretat de Marcel Iureş, era chiar o elevă. Andy Lupu ne-a lămurit cu ce păcătuiesc basmele fraţilor Grimm sau cele ale lui Ion Creangă.

Scenaristul pasionat de psihologie a „radiografiat” câteva dintre cele mai cunoscute poveşti şi le-a descoperit aşa numitele „mesaje nocive”. Aşa am aflat că, de pildă, „Capra cu trei iezi” este o poveste siciliană despre răzbunare. Pe principiul „răzbunarea este un fel de mâncare care este mai delicios rece”, capra îşi programează vendetta până în ultimul detaliu, cum îl invită pe lup la pomană, cum îl pune pe scăunelul de ceară, cum pică el în groapă, cum îi dă foc, totul e calculat milimetric şi ritualic, ca în filmele cu mafioţi. Şi, ca totul să aibă valenţe pedagogice, îl face pe iedul cel mic complice la crimă, ca să ia aminte şi să facă şi el la fel când va creşte mare.                                          

„Cenuşăreasa” este un basm cu un mesaj complet greşit pentru că vorbeşte despre normă. Prinţul nu o ia pe fată de nevastă decât dacă i se potriveşte pantoful. Cu alte cuvinte, trebuie să ai „măsurile” corecte, 90-60-90, la o adică, altfel nu te „califici” la fericire.

Mesaje nocive găsim şi în „Frumoasa din pădurea adormită”. Li se spune fetelor că trebuie să stea să aştepte până ce vine un prinţ care să le „salveze”. Cu alte cuvinte, tu poţi între timp să dormi liniştită, să nu faci nimic, căci o să apară la un moment un bărbat care o să-ţi dea un sens în viaţă. Tu, ca fată, fără prinţ, eşti zero.

„Punguţa cu doi bani” este un basm despre dragostea condiţionată. Moşul alungă cocoşul de acasă pentru că nu face ouă. Între timp cocoşul adună bani şi bogăţii şi se întoarce acasă la, hai să-i spunem, „tatăl” lui, demonstrându-i de ce este în stare. Ce învaţă un copil din asta? Că nu va fi iubit de părinţi decât dacă le va „cumpăra” dragostea şi dacă le va dovedi că a devenit ceea ce şi-au dorit ei. Iar, la final, baba o alungă pe găină de acasă pentru că nu putea să facă decât ce ştia ea: ouă. Dintr-odată pe principiul „vezi, copilul vecinilor e mai bun ca tine, fă şi tu la fel ca el”, găina e trimisă „la produs”.

„Scufiţa roşie” este o poveste care scoate în evidenţă iresponsabilitatea părinţilor. Nu e treaba unui copil să meargă prin pădure, loc unde primejdiile o aşteaptă la tot pasul, ca să ducă de mâncare bunicii. Aici vorbim despre o maturizare forţată. Scufiţa este delegată de mamă, care nu se ştie pe unde umblă, în orice caz are altă treabă, să facă munca unui adult şi, plecând de mică de acasă, învaţă, pe propria piele ce e viaţa.

Și nu este singurul loc în care veți găsi interpretări de genul celor exemplificate mai sus. La o căutare pe Google, părerile sunt variate și contradictorii.
Observ o analiză tot mai amănunțită a conținutului basmelor – care au trecut proba timpului – în ultima vreme și nu știu dacă eliminarea exemplelor negative ori a răului este bună pentru copii. Cosmetizări masive ale basmelor vechi prin eliminarea părților mai dure ori agresive se întâlnesc la tot pasul. Dar eu cred că cei mici nu văd basmele așa cum le vedem noi. Și nici nu le interpretează așa cum le interpretăm noi. Neavând noțiuni așa de amănunțite despre cum stă treaba în lumea asta nu pot face legături, uneori bolnăvicioase, ori analize prin mai știu eu ce tehnici. Pentru ei lupul este rău, mama Scufiței este grijulie pentru că trimite mâncare bunicii, mama vitregă a Cenușăresei este rea pentru că își protejează propriile copile și tot așa.

Nu contest analizele ori părerile contradictorii dar cred că noi, adulții, gândim prea departe. Răul va exista atâta vreme cât va fi lumea așa și binele ori tocmai asta cred că este provocarea: menținerea unui echilibru între aceste două noțiuni. Ori dacă ferim un copil de toate exemplele care arată violență ori minciună îi facem bine? Societatea noastră dar și a altora este plină de capcane, de violențe de tot soiul unele extrem de greu de înțeles și priceput iar cosmetizarea excesivă a mediului în care trăim nu face decât să deformeze percepția micului om pe care-l creștem. E o părere și poate persoanele abilitate, cele care pot susține cu argumente pertinente, ne pot desluși toate necunoscutele. Ori, poate nu!?

Reclame

Machete didactice – O Scufiţă Roşioară….

Etichete

macheta iepuras, macheta lup în pat, machete didactice, machete flori, machete polistiren, machetă căsuţa bunicii din Scufiţa Roşie, machetă lup după copac, machetă noptieră, machetă nor, machetă Scufiţa Roşie, machetă vânător

O scufiţă roşioară
Dacă port adeseori
Şi un coş la subţioară
Cu merinde şi cu flori.
Este limpede, socot
Că nu-s Barbă cot!

Scufiţa roşie eu sunt
Pe glume pusă şi pe cânt
Străbat de veacuri, drumul lung
La bunicuţa, să ajung!

Acestea sunt versurile unui cântec pe care îl cântam celui mai mare băiat al meu, atunci când era mic. Le-am căutat peste tot în lumea virtuală, însă până acum nu am reuşit să dau de ele. Noi, la vremea respectivă, făceam auditii pe casete (şi când te gândeşti că nu suntem chiar aşa de … bătrâni!) dar nu mai ştiu cine erau autorii acestei înregistrări radiofonice.

A venit şi rândul Scufiţei Roşii să iasă la rampă. Am oscilat foarte mult în a alege imaginile cu ajutorul cărora să realizez aceste scene, ce ulterior, pe peretele unei grădiniţe, să reconstituie povestea. În biblioteca noastră se regăsesc mai multe ediţii ale minunatei poveşti. Una dintre ele este cea scoasă la Editura Litera şi are şi un audio book. O mai avem şi pe cea de la Editura Flamingo, care acum este cu 15 % reducere, dar şi pe cea de la Editura Teora, Poveşti cu puzzle, ce astăzi o găsiţi cu 35 % reducere. 

Tot la noi în bibliotecă mai avem şi Citeşte şi învaţă, Editura Univers Enciclopedic, o cărticică apărută în 2008, cu 16 pagini, dar în ea există şi întrebări după fiecare imagine prezentată. Editura Rao nu putea să lipsească cu a ei Scufită, însă la această colecţie nu este specificat autorul, sunt făcute doar nişte rezumate. Am achiziţionat această colecţie pentru că ilustraţiile sunt foarte frumoase, iar cărţile sunt legate temeinic şi trainice. Le-am cărat mult după noi, în perioada micii copilării traversate de Răzvan. 

În ceea cel priveşte pe Luca, Scufiţa îndrăgită cea mai și cea mai, a fost aceea din Cartea cu magneţi – Scufiţa Roşie pe care o studia în fiecare zi, încât dacă nu eram atentă o mai şi ronţăia!

Dacă o să mă întrebaţi:  Ce caută atâtea Scufiţe la voi în biblioteca?, nu cred că voi avea un răspuns. Sau poate că fiind achiziţionate în timp, de fiecare dată când apărea ceva nou, aveam senzaţia că musai, dar musai trebuie să o avem şi noi, în varianta proaspătă.

Eh, şi cu atâtea surse de inspiraţie dar mai ales cu libertatea de a vedea Scufiţe desenate de indieni, francezi, japonezi sau mai ştiu eu ce naţie, ce alegere să fac? Cred ca asta este partea cea mai grea, alegerea chipurilor pe care să le transform mai apoi în machete. Ele nu rămân aşa, la final fiecare machetă purtând ceva din mine. Asta după inspiraţie şi după moment !

Machetele pe care a trebuit să le confecţionez pentru această poveste au fost foarte mari, şi aici mă refer la dimensiunile lor.

Căsuta bunicii de exemplu, are o dimensiune impresionantă, 1,20 metri lăţime şi  2 metri fără 5 centimetri în înălţime.

Scufiţa am reprezentat-o în două ipostaze: una în care pleacă de acasă către bunicuţa, cu coşuleţul cu merinde, iar cea de-a doua în care culege floricele. Ambele machete au dimensiunea de 1 metru înălţime şi 50 centimetri lăţime.

Cu lupul a fost altă problemă, pentru că nu am dorit să-l zugrăvesc atât de fioros. Chiar dacă este personajul negativ al acestei minunate poveşti, am vrut ca faţa lui să aibă ceva ştengăresc, dacă pot spune aşa. În una dintre machete, lupul iese de după un copac. Dimensiunea acesteia este deasemenea mare, copacul fiind înalt de 2 metri şi lat de 1,20 metri. Pe coroana copacului se odihneşte o pasăre, ce este foarte atentă la ceea ce urmăreşte lupul.

A doua ipostază în care regăsim lupul este atunci când acesta, aşezat confortabil în patul bunicii proaspăt mâncate, o aşteaptă şi pe Scufiţă pentru a o înfuleca.

Nici această piesă nu face notă discordantă cu restul, ea având o dimensiune de 1,20 lăţime şi 70 înălţime. Am dorit ca hainele bunicii, să fie dichisite, aşa cum se cade să poarte o bunicuţă. Lângă pat se află o noptieră în care se odihnesc ghemele de lână ce aşteaptă să fie tricotate.

Iar eroul situaţiei este nimeni altul decât viteazul vânător, ce salvează atât viaţa bunicii cât şi pe cea a Scufiţei.  Lângă el este şi un iepuraş, asta pentru a sublinia faptul că acţiune se desfăşoară în pădure.

Aşa arată povestea Scufiţa Roşie confecţionată de mine, la propriu. Despre copiii cărora le-am dăruit aceste machete, las imaginile să vorbească. Trebuie să mai amintesc că, atâta timp cât am montat machetele pe perete, copiii au povestit despre personaje, au înşiruit evenimentele, iar la final au fost răsplătiţi cu bomboane, dar şi cu cântecelul căruia i-am pus versurile la început.

 

Aştept să-mi spuneţi cum vedeţi aceste machete şi ce activităţi aţi face cu ele. Mulţumesc anticipat!