Ateliere educative alături de copii – „Ela” și Spiridușii din Nordul Moldovei. Strașnică întâlnire!

Etichete

ateliere pentru copii, „Ela cea fără de cuvinte” de Victoria Pătrașcu, Cristiana Radu, Cuvinte care au durut atunci când au fost rostite - video, cuvinte care dor - video, cuvinte ce se doresc auzite mai des - video, Căutăm cuvinte în ilustrațiile Cristianei Radu - video, Dedicație scriitoare - scrisoare, Editura Cartea Copiilor, Ela cea fără de cuvinte fișă de lucru clasa a II-a, Fișă de lucru clasa a II-a - Ela cea fără de cuvinte de Victoria Pătrașcu, Fragment lectură Ela - video, literatură pentru copii, machetă Borcanul cu licori amare, machetă Borcanul cu licori dulci, machetă Ela, Mesaj trimis de doamna Pătrașcu, micilor cititori, scrisoare dedicație de la doamna Pătrașcu pentru micii cititori

La reîntâlnirea de săptămâna asta, cu Spiridușii, nu am venit singură ci însoțită de Ela. Ela, o fetiță specială, delicată și suavă, cea pentru care cuvintele sunt foarte importante. Pentru cine nu știe, Ela este personajul zămislit cu multă pricepere de doamna Victoria Pătrașcu și cu care puteți face cunoștință dacă citiți Ela cea fără de cuvinte. Pentru noi, aici mă refer la mine și Luca, Ela este o veche cunoștință și nu trebuie să fim egoiști, ci să înlesnim această întâlnire și cu alți copii. Ceea ce am și făcut.

Îmi erau proaspete în minte reacțiile colegilor lui Luca, atunci când și alături de ei am am adus-o pe Ela. Am petrecut momente minunate care sunt convinsă că le-a rămas la suflet. De data asta, Spiridușii au reacționat într-un mod în care mi-aș fi dorit să fie văzut și de părinții lor dar și de alte persoane, importante pentru ei. Pentru că așa, putem înțelege de ce sunt așa de importante rostirile!                                   

Am citit povestea iar copiii au ascultat-o cu interes. Au citit și ei.

Mai apoi, i-am rugat să scrie pe o inimioară de hârtie un cuvânt care le-a fost adresat și care i-a durut sau deranjat. Rostirea lor face ca să fie mai ușor înțelegerea faptului petrecut dar și să tămăduiască.

Pentru a înțelege textul mai bine, am confecționat o fișă în care se regăsesc întrebări din poveste. Am parcurs aceste întrebări alături de copii și așa am avut ocazia să înțelegem, mai în amănunt, care sunt personajele, ce fac ele și ce anume învățăm din întâmplările lor.

Fișă de lucru clasa a II-a – Ela cea fără de cuvinte de Victoria Pătrașcu

Rând pe rând, întrebările pe care le-au pus Spiridușii și-au găsit răspunsul în poveste dar au venit și exemple din viața cotidiană, acolo unde cei mici au spus ce ar dori să audă și ce nu. Am controlat discuția pentru a nu se aluneca pe o pantă personală, nedorind a pătrunde în intimitatea familială a nici unui copil. Discuțiile au fost purtate de așa natură fără a se nominaliza cineva ori a se studia vreun caz concret.

Apoi a venit rândul Borcanelor cu licori, acolo unde copiii au pus cuvintele pe care le  iubesc, mângâie, încurajează și pe cele care sunt opusul primelor. Pe cele dulci în borcanul de culoare roșie iar pe cele amare în borcanul de culoare albastră.

A urmat un joc ce s-a dovedit a fi îndrăgit de copii: acela de a găsi cuvinte în ilustrațiile Cristianei Radu. Am insistat mai mult pe noțiunea de ilustrator și pe importanța lui iar copiii au zăbovit mai mult pe desene căutând tot soiul de detalii.

Surpriza am lăsat-o la final. Pentru că singură nu puteam face acest lucru, am rugat-o pe doamna Victoria Pătrașcu să le scrie micilor cititori câteva rânduri. Chiar dacă este extrem de ocupată, a avut bunăvoința de a-mi trimite câteva cuvinte pe care eu le-am transmis copiilor. Am printat, pentru fiecare în parte, dedicația doamnei Pătrașcu iar copiii au citit-o. La un moment dat, se auzea cum citeau în cor. Le-am mers la suflet dedicația iar faptul că au luat-o acasă, a contat enorm. Erau cuvinte adresate lor de o doamnă scriitoare!

Dedicație scriitoare

Ela și povestea ei le-a mers la suflet. Au înțeles ce importante sunt cuvintele, cum ele pot mângâia dar și răni. Poate de aceea este important să cunoaștem cât mai multe cuvinte pentru a le folosi așa cum se cuvine.                                     

Activități educative copii – A venit Ela!

Etichete

Cristiana Radu, Editura Cartea Copiilor, Ela cea fără de cuvinte, Victoria Pătraşcu

Știu, ca multe alte mămici am așteptat cu mare interes sosirea Elei în casa noastră. Nu ne-am făcut nici o problemă că nu vom putea vorbi cu ea. Nu i-am povestit absolut nimic copilului din informațiile aflate în urma lecturării recenziilor făcute atât de Camelia dar și de Laura. Am citit cu interes părerile lor. M-am tot gândit cum va reacționa Luca la vederea ei, cu atât mai mult cu cât a văzut / simțit și freamătul meu.

Am avut de așteptat destul de mult, pentru că s-a creat o complicație și comanda s-a prăpădit. Inspirația m-a făcut să sun pentru a vedea ce și cum iar acest telefon a fost de bun augur. Am luat legătura cu doamna de la Merlin, iar cărțile primite de le ai au reprezentat cel mai frumos cadou trimis vreodată de cei din domeniu.

Am fost atât de încântați, nu aveți idee!

Pe lângă ambalajul atât de frumos și cartolina personalizată, Luca a mai găsit în interior o dedicație făcută de autoare. Câteva cuvinte pe care, sunt convinsă, nu le va uita. Deci iată, încă de la prima pagină, cuvintele și-au demonstrat puterea! 🙂 Mulțumim frumos, Victoria Pătrașcu!

Am asistat la manifestările lui. Am privit, abținându-mă a interveni, pentru a nu schimba cursul rostirilor lui. Din start mi-a spus că nu o citește acum, pentru că nu a terminat cartea pe care o lecturează, „Uriașul meu prietenos” de Roald Dahl. Dar, cartea a fost răsfoită, mângâiată, pipăită, mirosită.

Modul în care s-a petrecut prima întâlnire a lui Luca cu Ela, îl puteți urmări mai jos. Veți vedea cum privirile și mintea lui au alunecat mai întâi pe litere. A fost surprins de varietatea modului în care sunt tipărite aceste litere. Apoi totul a curs firesc, normal.

A sosit Ela! – video

Vreau să spun că aseară, târziu, a terminat cartea pe care o citea. Cu acest prilej a încheiat de citit toate cărțile scrise de Roald Dahl, despre care voi scrie în zilele ce urmează. Așa că, drumul pentru întâlnirea cu Ela nu mai are nici o piedică. Unde mai pui că urmează un week-end. 🙂

Așa a decurs prima întâlnire cu Ela cea fără de cuvinte. Dacă vă vorbi sau nu, vă vom ține la curent. Dar am speranța că se vor înfiripa multe discuții între ei. Dacă mă întrebați de ce cred asta, nu știu cum să vă răspund, acum.

Activităţi educative copii – Domnişoara Poimâine s-a întâlnit cu Domnişorul Luca

Etichete

Adina Rosetti, Cristiana Radu, Domnişoara Poimâine şi joaca de-a Timpul, Editura Curtea Veche, Fişe lucru clasa a II a Domnişoara Poimâine şi joaca de-a timpul, Luca citeste Domnisoara Poimaine si joaca de-a Timpul - video, Rondele verbe

Da! Ne-am întâlnit! Mai întâi m-am întâlnit eu cu aceste minunate personaje, totul petrecându-se în timpul în care îl aşteptam pe Luca să iasă de la concursul Euclid – limba română, etapa a II a. La fiecare concurs la care a fost Luca si nu au fost puţine, eu l-am aşteptat până a terminat, în holul şcolii, pentru că … este o poveste mai veche la noi. Am tot citit ce s-a scris în aşteptarea acestei cărţi şi eram şi eu nerăbdătoare s-o pot cunoaşte, pe-ndelete. Şi am îndrăgit fiecare cuvânt şi m-am întristat atunci când povestea s-a terminat. Dar am rămas cu un drag în suflet şi în inimă şi acelaşi drag l-a manifestat şi Luca.
Ce pot eu să spun despre cartea aceasta minunată? Nu pot să am o părere de critic literar, dar eu pot să-mi manifest sentimentele din postura de cititor şi de înlesnitor. Înlesnitor pentru fiul meu, pentru lecturi de calitate, pentru tipărituri dichisite şi lucrate până-n cel mai mic detaliu!
Am privit cu atenţie fiecare desen, fiecare culoare, fiecare formă, fiecare aşezare în pagină. Iniţial am crezut că va fi greu de citit, textul având atât de multe fonturi, însă Luca mi-a demonstrat că nu este aşa. Am fost extrem de atentă la felul în care a primit cartea. O aştepta şi mi-am dorit să imortalizez întâlnirea cu ea, însă a sărit tot timpul şi fotografiile au ieşit mişcate.
Dar s-a bucurat. S-a bucurat sincer, aşa ca un copil care nutreşte pentru cărţi un drag firesc. A citit, tihnit, cu porţia şi cu multe exemplificări din viaţa noastră. S-au depănat amintirile lui, amintirile mele, amintirile noastre!

Luca citeşte Domnişoara Poimâine şi joaca de-a Timpul

Ori ce îţi trebuie mai mult!

Aşteptam să văd dacă lectura aceasta îl va trimite şi spre alte cărţi şi mi-am dorit să se întâmple acest lucru. Iar dorinţa mea a fost rostită odată cu pomenirea cărţii Ziua în care a fugit somnul de Victoria Pătraşcu. O carte citită şi răscitită, dăruită şi răsdăruită! Şi acolo noţiunea de timp care nu mai era suficient niciodată pentru joacă, a avut un efect foarte puternic asupra copilului şi probabil prin lecturarea ei repetată, el caută nişte răspunsuri. Din punct de vedere al temelor de limbă română, acest text, în care Vrăjitorul Timp are de rezolvat atâtea probleme, este extrem de ofertant. Avem multe ortograme, putem alcătui multe familii de cuvinte și putem „sări” prin timpuri (şi spun asta pentru că Luca nu stăpâneşte noţiunea de conjugări). Şi câte nu se mai pot face.

 Luca citeşte Timpul începe să curgă mai repede

Drept pentru care, n-am stat nici un pic pe gânduri şi am făcut un set de fişe de lucru pentru clasa a-II-a, cu ajutorul cărora să desluşim mai bine noţiuni ce trebuie cimentate, acum pentru totdeauna. Le anexez mai jos, poate vă vor fi de ajutor.

Fişe de lucru Domnişoara Poimâine şi joaca de-a Timpul

În aceste fişe veţi găsi câte puţin din toate. Am luat ilustraţiile din carte pentru că aşa au alt aspect şi sunt de „acolo”. Tot pentru a poposi mai mult în compania acestor minunate personaje, am confecţionat nişte „rondele” cu ajutorul cărora Luca să se poată duce în vizită, când la Doamna Ieri, când la Domnul Azi, când la Domnişoara Mâine. Iar pe rondele am scris în mijloc un verb, Luca trebuind să completeze forma lui la prezent, trecut, viitor.

Verbele alese pentru aceste „plimbări” au fost următoarele: „a sta”, „a chema”, „a bate”, „a greşi”, „a lucra”, „a juca”, „a purta”, „a avea”, „a fi”. Iar călătoria a fost lipsită de peripeţii şi s-a desfăşurat în bune condiţii. A fost multă vervă şi asta se observă lesne din felul în care sunt fotografiile: mişcate.

Şi aşa arată fişele după ce a lucrat Luca pe ele pe marginea cărții Domnişoara Poimâine şi joaca de-a Timpul

Doresc să-i mulţumesc Adinei Rosetti, pentru inspiraţia de a scrie ceva atât de frumos, dar şi pentru dărnicia de-a împărţi, Cristianei Radu pentru minunatele ilustraţii dar şi pentru că a reuşit să dea culoare, la propriu – cuvintelor, editurii Curtea Veche pentru flerul avut. Noi, ca cititori mari, dar şi mici suntem încântaţi. Încântaţi cu ADEVĂRAT!