Machete didactice – Activități matematice pregătite pentru un Cerc Pedagogic

Etichete

macheta castel, macheta copac, macheta soare, machete albinuțe, machete buburuze, Machete Cerc Pedagogic, machete didactice, machete fluturi, machete lalele, machete lecție matematică cerc pedagogic, machete narcise, machete nori, machete polistiren, machete rândunele, machete zambile

E cald și frumos. În sfârșit! Parcă și ideile vin mai repede, mai colorate și inedite. Pentru mine, soarele reprezintă o sursă inepuizabilă de energie asta pentru că benefica lui căldură îmi energizează inspirația.
Dacă mai am și un partener care să vibreze la avalanșa de propuneri, totul merge uns.
Am continuat o colaborare pe care o am de mulți ani cu o doamnă educatoare. A început odată cu intrarea ei în sistem și de atunci, de câte ori este nevoie și ea simte mai este nevoie de un partener, mai punem un strat. S-au adunat deja câteva iar ele oferă relației noastre profesionale o căldură benefică, sigură.
Acum i-a venit rândul să organizeze un Cerc Pedagogic și pentru asta a trebuit să ne întâlnim de câteva ori pentru a definitiva proiectul pe care-l avea în vedere și pe care dorea să-l prezinte colegelor ei.
Grupa în care activează este una minunată, într-o clădire nouă ce este prevăzută cu săli mari, luminoase, călduroase.
Totul te îmbie să zăbăvești cât mai mult: mobilier nou, centre bine delimitate, curățenia și nu în ultimul rând atitudinea doamnei. Un dascăl calm și binevoitor!
S-a optat pentru o activitate matematică iar copiii vor trebui să reconstituie un tablou de primăvară ajutându-se de elementele pe care le-am confecționat.
Și nu au fost puține! Proiectul va conține un DLC + DȘ.
Au trebuit meșterite elemente care să compună acest întreg pentru fiecare cifră în parte:
un soare
doi nori la care s-au mai adăugat două berze (la activitatea matematică se vor folosi berzele pentru cifra doi)
trei fluturași
patru albine
cinci zambile
șase buburuze
șapte narcise
opt lalele
nouă ghiocei
zece rândunele

Veți observa că am făcut mai multe elemente asta pentru că doamna nu știe sigur pe care dintre ele le va folosi. Știți, vremea pe aici a fost extrem de capricioasă și în funcție de cum se va prezenta ea la momentul lecției, așa se vor alege și materialele necesare formării numerelor. Un lucru este sigur: una dintre berze (cea fără picioare) va sta într-un cuib, iar acesta va fi confecționat din crenguțe și paie de doamna educatoare.

Dar cum va arăta acest ansamblu? În poveste este vorba despre un castel în fața căruia copiii vor trebui să amenajeze o grădiniță. În fața castelului vor fi așezate două straturi, de o parte și de alta a porții, iar pe ele, cei mici vor adăuga după cum curge lecția, numerele necesare. Fiecărui număr îi corespunde un element, așa cum am descris mai sus. Elementele care compun un număr nu vor fi separate, adică să fie puse pe două straturi diferite, asta pentru că se știe că la acest nivel, de grădiniță, numerele trebuie să fie întregi, nu compuse. Prezența celor două starturi, despărțite de un drum, va face accesul către castel mai ușor fără a se călca pe straturi. Deci nu vor exista lalele – de exemplu – și pe un strat și pe celălalt. În ceea ce privește copacul, acesta nu întâmplător are patru ramuri iar fiecare ramură câte cinci crenguțe. La finalul lecției, crenguța va înflori.

Precum observați, castelul are patru ferestre. Pe fiecare dintre ele am așezat o hârtie pliată și decupată în așa fel încât ele (ferestrele) să se poată deschide. Atunci când vor fi deschise, pe ele vor putea fi observate anumite imagini. Castelul are dimensiunea de 120X135 centimetri.

Pentru a putea fi puse și cele zece rândunele, pe cele două turle laterale va fi montată o sfoară iar rândunele vor fi prinse cu ajutorul unor cârlige. Se observă în imaginea de mai jos aceste cârlige.

Cu ocazia confecționării acestor materiale mi-am adus aminte de un alt Cerc Pedagogic, la care am confecționat materialele. Era la începutul activității mele și de atunci am mai evoluat, dar pasiunea și dragul cu care am lucrat nu a scăzut, în ciuda trecerii anilor. Aștept cu mare nerăbdare să aflu cum anume s-a desfășurat lecția. Vor avea multă treabă cei mici! 🙂

Machete didactice – Când spuneam că primăvara asta e capricioasă mi-aș fi dorit să mă fi înșelat. Dar, nu!

Etichete

machete didactice, machete flori de primavară, machete ghiocei, machete lalele, machete narcise, machete polistiren, machete zambile, machetă copac în floare, mschetă ghiocel

Anul ăsta primăvara a furat startul pentru că în luna februarie au fost temperaturi ce nu se încadrează reperelor unei luni de iarnă. Credeam atunci că îmi va înflori sufletul mai devreme, că voi auzi mugurii pârâind și berzele întorcându-se mai degrabă. Pe undeva am avut noroc, pentru că vizita în regat mi-a prilejuit intrarea în acest vis.

Am văzut, ca nicăieri, câmpuri întregi de ghiocei, brândușe și narcise iar despre copacii în floare, numai cuvinte de laudă.

Dar la revenirea în țară, primăvara nu mai avea aceleași haine. Drept pentru care m-am horătât să o ajut puțin. Știu, cu o floare nu se face primăvară, dar un început trebuia să existe.

Dar cu mai multe?

Atunci când m-a văzut cu câtă determinare lucrez pentru a aduce primăvara, Luca s-a alăturat acestui demers.

Ce a ieșit? Iată!

Eu simt că suntem pe drumul cel bun. Voi nu?

P.S. Imaginile după care am confecționat machetele le-am găsit pe internet. Dimensiunea copacului este de 1.20 m iar florile se încadrează în smocurile de iarbă, acestea din urmă având dimensiune de 50 cm lungime și 20 înălțime. Fetița ghiocel este de 60×40 cm.

Machete didactice – Când speranța prinde aripi

Etichete

macheta anotimp primăvara, machete didactice, machete fluturi, machete lalele, machete narcise, machete polistiren, machetă berze, machetă măr înflorit, machetă rândunele

Eu fac parte din categoria acelora care mai cred că școala românească nu este definitiv pierdută. Școala nu trebuie să lipsească din vocabularul niciunui pamântean și ar trebui să ne bucurăm de faptul că o putem frecventa. Noile concepte ce au năvălit peste România nu au făcut decât să sporească nehotărârea părinților de a opta pentru un sistem sau altul.

Școala privată a pierdut mult din teren, pentru că România a fost atât de mulți ani cufundată într-un regim în care totul aparținea statului. Pe lângă această nenorocire s-a mai adăugat și faptul că educația românească se află de 25 de ani într-o reformă continuă. Multitudinea de miniștri ce s-au perindat nu s-au dovedit a fi foarte inspirați iar acest lucru se oglindește în ceea ce se întâmplă în școlile din țara noastră. Nu am să înțeleg de ce s-a dorit ca dascălul să se transforme într-un funcționar, iar acesta să fie veșnic îngropat în hârtii. Sunt atât de multe dosare de completat, că timpul alocat copiilor scade simțitor. Dar nu numai timpul ci și răbdarea. 😦 Nu am înțeles de ce toată lumea trebuie să aibă studii superioare, și de ce educatoare trecute de 50 de ani trebuie să facă aceste caricaturi de studii, pe la mama dracului în praznic. Aceste investiții nu se vor amortiza niciodată și în afara unor bani cheltuiți nu se acumulează nimic constructiv. Ori toate aceste cheltuieli vin să vlăguiască educatorul sau învățătorul atât de tare, că-l demotivează până la refuz. Ori cine preia toată această stare? Evident că părinții și copiii!

Preocupările mele mi-au facilitatat cunoașterea unor dascăli și colaborarea cu ei. Au fost întâlniri de tot felul pentru că nu-s doi oameni la fel. Am avut bucuria de-a dialoga cu oameni pozitivi, veseli și dornici de a urni căruța la care erau înhămați, dar am avut și neplăcerea de-a asculta (pentru că nu se putea purta un dialog 😦 ) oameni obosiți, plați în gândire și idei, încrâncenați și scârbiți de tot și de toate. Am încercat să mă mulez după interlocutor și să mă debarasez de negativul ce a tăbărât peste mine. Am ajuns într-un moment în care empatizez mult prea mult și asta nu-i ușor de gestionat. Sunt totuși norocoasă ca balanța să încline mai mult spre cei care nu au obosit și care caută și tot caută. Așa ne întâlnim, pentru că există niște halte ale destinului pe care nu le poți fenta.

Azi sunt bucuroasă fiindcă am mai dat peste un astfel de personaj. Este vorba de doamna Mihaela Constantinescu, o învățătoare minunată ce activează într-o școală din Bucovina.

Am ajuns acolo după ce am discutat de câteva ori la telefon și m-am bucurat că speranța mea, aceea că nu-i totul pierdut, are rădăcini. N-or fi ele foarte viguroase, dar sunt proaspete și sănătoase. Pot spune, cu emoție în glas, că am găsit o sală primitoare, luminoasă și caldă, iar acolo studiau de zor 21 de copii din clasa pregătitoare. Am adus primăvara în sala lor cu toate că ea era deja prezentă acolo, dar nu-și dădeau ei seama. Nu știu dacă mă credeți, dar reacția copiilor la vederea atâtor forme și culori este exuberantă de-a dreptul. Te încarci cu energie instantaneu! 🙂

Copiii și-au văzut de lecția lor cât timp am montat eu machetele pe pereți. Era o atmosferă așa de frumoasă, calmă și studioasă. Copiii din mediul rural sunt nițel mai diferiți decât cei din mediul urban, iar faptul că mulți dintre ei sunt lăsați în grija bunicilor constituie o mare problemă pentru cea care le stă în față, la școală. Știi că au părinții plecați și că au fost și ei cândva pe acele meleaguri pentru că prenumele lor îi dă de gol: Antonio, Kevin, Samoil, Iacob, Roberto sau Roberta.

Și uite așa, într-un sătuc din nordul țării au înflorit, deja, merii. Au venit rândunelele și berzele, iar zambilele și narcisele răspândesc un miros divin. Nu-i așa că-i minunat?