Etichete

, , , , ,

Ciuboțel a ajuns la noi adus de Moș Nicolae. Sau mai bine spus, s-a întâlnit tata cu el , la casa lui, adică la editura Doxologia, imediat după Târgul de la Gaudeamus.

Am început a-l citi la drum, pentru că imediat a trebuit să plecăm la București iar acesta a fost un bun prilej de a asculta și o parte din text în lectura autorului dar și a acorului Petru Hadârcă. Aici aș avea un mic regret, acela fiind că atunci când vorbesc oamenii de zăpadă, ecoul ce se aude îngreunează înțelegerea textului. La asta se mai adaugă și graiul moldovenesc, care pentru unii nu este atât de accesibil. Dar dacă ai textul în față, în timp ce asculți, este mai ușor de priceput. 🙂

DSC_1533

Încă din startul poveștii, Luca a făcut legătura cu Doctorul Aumădoare, unde personajul principal, celebrul doctor, avea darul de-a vorbi graiul animalelor. Despre cum a fost consultat Luca de dr. Aumădoare, puteți citi aici. Așadar, micuțul nostru erou avea puterea de-a înțelege limba oamenilor de zăpadă, ceea ce îl făcea și mai deosebit.

—  Ia vezi, bre, moşul nu-i cu capul gol? îi spune baba în limba oa­me­nilor de zăpadă, pe care Ciuboţel o ştia. Îmi pare că tremura unul astă-noapte sub zid…

—  Moca, noca, ciucu, bu! zice Mătuşa Dalba, ceea ce, în limba oamenilor de zăpadă, înseamnă: „Vreau, cum să nu? Atâta nepoţel o să am!”

– Bucu, ciucu! Teca, me? întreabă Moş Dalbu. Adică: „Da baba ce mai face? În curte e grea iarna?” Buli, tuli, ţoca, moc!

—  Da, am înţeles, dă din cap Ciuboţel, ca să-i spună pe urmă babei: Moşul  a mai zis că el a aprins Luna pe cer, să nu-ţi fie urât noaptea.

Luca Ciubotel colaj

Dar cine este Ciuboțel?

Era un pic mai mare decât ciubotele sale şi lumea, fără să-l întrebe, i-a zis Ciuboţel.

Mama avea băiat mai mult seara, când îl vedea acasă, căci ziua numai ciubotele ştiau pe unde umblă el.

Pe lângă iscusița lui de-a vorbi o limbă atât de grea, Ciuboțel este un băiețel năstrușnic ce are bucuria de-a trăi în armonie cu toată lumea începând de la personajele poveștii până la stele și soare, plante și animale ori personaje imaginare. În lumea lui Ciuboțel nu se supără nimeni iar când cineva greșește, totul se transformă într-o situație amuzantă.

Poate cea mai fantastică abilitate este că acest năzdrăvan băiețel are puterea de a-și lăsa părinții fără… puteri, iar atunci totul este diferit, spre amuzamentul cititorilor, mari și mici. Dar ce este mai minunat e faptul că băiatul având acum așa puteri, face numai lucruri bune 🙂

Seara, din nou era bun de șotii. Tata se descalță, iar Ciuboțel de colo:

– Da cu puterea ta ce-ai să faci acum, tată?

– Când dorm, nu-mi trebuie putere…

– Atunci, dă-mi-o mie până mâine! îl roagă băiatul.

Tata se scarpină la ceafă. I s-a muiat însă inima, că l-a auzit vorbind omenește.

– Ei, bine… – zice el.

Și tata se culcă în leagănul lui Ciuboțel, strândându-și genunchii la gură, ca să încapă.

– A-a-a! îl leagănă băiatul. A-a-a!

Când a adormit tata, s-a făcut voinic Ciuboțel. Cum stăteau în tindă niște saci cu grâu, îi ia câte unul pe umăr și suie în pod.

Mama, care nu știa nimic, face ia așa niște ochi și aleargă la tata:

– Aracan! Da ce te-ai culcat, măi, în leagăn? Poate să-ți pun și un  scutec? O-of! Oare ce-i cu casa asta?! Scoală de-l vezi pe fiu-tău!

Iar aceste scene se repetă când Ciuboțel reușește să ia și din puterile mamei! Mie una, toate aceste replici cu „aracan” și „a-a-a„ mi-au adus aminte de copilărie, când ai mei bunici la fel vorbeau cu noi. Aud și melodia de la culcare pe care era rostit acest „a-a-a”. Și nu era rău deloc, dimpotrivă! 🙂

DSC_1845

Cartea este plină de personaje care mai de care mai minunate, personaje pozitive de la care ai ce învăța. Îi găsim pe Mătușa Dalba și pe Moș Dalbu, pe fiul lor, Ucu, pe piticul de la moară dar și pe câinele Faraon. Nu trebuie să uităm nici de rândunica Pachița, de fluturele Chiril și albina Măriuța, de melcii Culăeș și Mihaela sau cocostârcul Haralamb. Ori se cuvine să amintim de norul Gavril și steluța Lio. Și dacă toți aceștia au nume, mama și tatăl lui Ciuboțel sunt… mama și tata. Atât.

În ceea ce ne privește, Luca nu a lecturat foarte ușor acest text. Sunt multe cuvinte ce necesită o „traducere” iar acest lucru oprește din cursivitatea lecturii. Poate că atunci când lectura este făcută de un adult, acesta are viteza și abilitatea de-a explica aceste cuvinte fără a opri firul narațiunii. Povestea are 20 de capitole ce însumează 125 de pagini.

Luca citește Ciuboțel – fragment video

După ce Luca a lecturat cartea dar am și ascultat o bună bucată din ea la CD-ul atașat (asta numai în mașină, pentru că fiului meu nu-i plac lecturile făcute de alții 😦 , ci doar de mine, cititorul șef) am lucrat puțin pe marginea ei. Am făcut niște fișe în care personajele au fost trecute în tabele, alături de o scurtă descriere. Le atașez mai jos, poate le veți considera utile. Se pot adapta iar în aceste tabele pot fi scrise adjective sau sinonime ori antonime. Ideea este să se dorească a se lucra, că idei sunt infinite.

Împărăția lui Ciuboțel – fișe clasa a III-a 

DSC_2019

Pentru divertisment, am găsit o mandala parcă special făcută pentru această carte. A fost colorată de Luca pentru ca mai apoi să-i dăm o formă mai dichisită.

Luca Ciubotel colaj1

DSC_1846DSC_1847

La finalul cărții cititorii sunt îndemnați să împărtășească din gândurile și trăirile lor izvorâte din întâlnirea cu aceste scrieri. Ce îndrăgesc  și ce dezaprobă dar și ce personaje i-au împresionat.

Ori dacă ați fost eroii vreunei întâmplări asemănătoare, nu ezitați a scrie pe adresa:

Editura Doxologia

Iași, Str. Cuza Vodă, nr. 51, cod 700038 

Așadar, Împărăția lui Ciuboțel poate fi o lectură minunată. Rămâne să o parcurgeți. Spor!

Anunțuri