Etichete
Amos Oz, Editura Humanitas, literatură pentru copii, Sumki, Sumki o poveste despre dragoste și aventură video
Interesante întâlnirile dintre oamenii de aceleași vârste dar din alte lumi. E și mai frumos dacă ei trăiesc și în ani diferiți iar cum scriitura le permite să călătorească în timp, întâlnirea devine posibilă.
Și dacă mai au și 11 ani …
Întâlnirea dintre Sumki și Luca a venit la momentul oportun. De fapt personajul principal a căpătat acest nume în urma unui răspuns dat la ora de geografie.
Noi l-am luat pe Sumki cu noi, pe tăpșan, acolo unde am trăit clipe minunate de-a lungul verii. Așa, el a avut posibilitatea să se „întâlnească” și cu celelalte personaje din poveștile citite de noi.
Despre The Queen’s Nose o să vă povestim în zilele ce urmează.
Odată am ridicat mâna în timpul orei de geografie, iar în clipa când am fost poftit să vorbesc, am rostit de un ton apăsat:
– Lacul Hula mai este cunoscut și sub numele de lacul Sumki.
Desigur, toată clasa a izbucnit imediat într-un hohot de râs zgomotos și de necontrolat. Ceea ce spusesem era cât se poate de adevărat, luasem informația din Enciclopedie. Cu toate acestea, profesorul nostru, domnul Shitrit, încurcat pentru o clipă, m-a întrebat furios:
– Pe ce bază ai ajuns tu la concluzia aceasta?
Dar întreaga clasă izbucnise deja, cât o ținea gura:
– Sumki, Sumki, pe ce bază Sumki. Iar domnul Shitrit se umflase la față, devenind roșu ca racul și urlând, cum îi era obiceiul?
– Să nu mai aud nici un sunet!
Apoi:
– Nici musca să n-o aud!
După cinci minute, spiritele s-au liniștit, dar eu am rămas cunoscut sub numele de Sumki până aproape de sfârșitul clasei a opta. Am povestit aici toate acestea fără a avea un motiv anume, ci mai degrabă pentru a scoate în evidență un detaliu – bilețelul pe care mi l-a trimis Esti la sfârșitul orei de goegrafie respective și pe care scrisese următoarele:
Nebunule, de ce trebuie să spui mereu lucruri care îți aduc numai necazuri? Încetează! (pag.15)
Băiețelul nostru este îndrăgostit de Esti, colega lui, și cu toate astea își manifestă iubirea chinuind-o, răsucindu-i mâinile la spate sau alte rele. Dar și Esti nutrește față de el sentimente mai deosebite.
De vreo două sau trei ori am chinuit-o pe Esti atât de tare în pauza de la ora zece, încât i-au dat lacrimile. Din această cauză am fost pedepsit de către Hemda, profesoara noastră, dar am îndurat totul bărbătește, strângând din dinți. Și astfel a înflorit dragostea, pur și simplu, fără ca acest lucru să fie marcat de un eveniment special, până în prima zi după Shavuot. Esti plângea din cauza mea în pauza de la ora zece, iar eu plângeam din cauza ei noaptea. (pag.17)
Își imaginează că va pleca curând într-o călătorie îndepărtată pentru a ajunge în locuri necălcate de nici un om, la izvoarele fluviului Zambezi din Obangi-Shari.
Sumki primește o bicicletă „pentru fete” – fără cadru, de la unchiul Tzemah. Ăsta este un motiv de batjocură venit din partea copiilor invidioși iar bicicleta va declanșa o înșiruire de evenimente în viața băiatului de 11 ani. O va pierde în urma unor schimburi succesive pentru ca la final să constate că nu mai are nimic palpabil. Însă peripețiile prin care a trecut au reprezentat mult mai mult.
Odată ajuns acasă fără bicicletă, tatăl său, un om mereu sever, îl bate iar copilul fuge ajungând într-un final chiar în casa lui Esti. Cel care îl duce este chiar tatăl fetei, inginerul Inbar.
Sumki se trezește în prag de noapte în camera iubitei lui, acolo unde este invitat să doarmă. Vă imaginați așa ceva? După ce o zi întreagă a avut parte de cele mai nebunești aventuri, finalul ei să se petreacă tocmai acolo, în camera unei fete, iubita lui?
Cine a văzut vreodată camera unei fete, la o oră târzie din noapte, chiar înainte de culcare, luminată doar de lampa de citit așezată lângă patul ei?
Totuși, și camera unei fete are pereți și ferestre, podea și tavan, mobilier și ușă. Cu siguranță. Cu toate acestea, te simți ca și cum te-ai afla într-o țară complet străină, ciudată, locuită de oameni care nu au absolut nimic în comun cu noi. Nu au, de exemplu, saci pentru mingi agățați de pervaz. Nici tenișii plini de noroi aruncați sub pat. Nici mormane de sfori, sârme, potcoave, cărți acoperite de praf, măști de la Purimul trecut, încuietori vechi sau elastice de cauciuc din toate colțurile Indiei. Nici bobine, nici siguranțe. Nici titirezi, nici diafilme. Nici broșuri vechi, aparținând mișcărilor clandestine, îndesate între dulap și perete și nici fotografii deochiate printre paginile manualului de geografie. Nu există și nici nu vor exista vreodată în camera unei fete cranii de pisică, cutii de bere goale, nici șurubelnițe, nici cuie sau clești sau limbi de la ceasuri stricate, lame de cuțit ori desene cu nave de luptă pe pereți.
Dimpotrivă. (pag.93)
O frumoasă descriere a dragostei în forma ei cea mai pură, neatinsă de gânduri necuviincioase. O poveste pe care ar trebui s-o citiți. Sumki de Amos Oz.
Machete Didactice 