Etichete

, , , , , , ,

A fost prima carte citită, din teancul pe care l-am pregătit pentru vacanța aceasta. Copilului i-a plăcut. Mult!

Micul prinț

S-a amuzat, a chicotit, a citit și recitit anumite pasaje, a desenat. Am ascultat (eu integral, Luca anumite capitole) și lectura lui Pittiș.

Micul prinț2

Am trăit astfel singur, fără a avea pe cineva cu care să stau de vorbă cu adevărat, până ce am avut o pană în deșertul Sahara, acum șase ani. Se stricase ceva la motor. Și cum n-aveam cu mine nici mecanic, nici pasageri, mă pregăteam să încerc să fac, de unul singur, o reparație dificilă. Era pentru mine o problemă de viață și de moarte. Abia mai aveam apă de băut pentru opt zile.

În prima seară am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice ținut locuit. Eram mult mi izolat decât un naufragiat pe o plută în mijlocul oceanului. Vă închipuiți atunci surpriza mea, în zori, când m-a trezit un glas firav și ciudat. Zicea:

– Te rog… desenează-mi o oaie!

– Poftim?

– Desenează-mi o oaie…

Am sărit în picioare de parcă aș fi fost lovit de trăznet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atenție. Și am văzut un prichindel cu totul extraordinar care mă privea cu gravitate. (…)

M-am uitat așadar la acea apariție făcând ochii mari de uimire. Nu uitați că mă găseam la o mie de mile de orice ținut locuit. Or, omulețul meu nu mi se părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frică. Nu avea deloc înfățișarea unui copil pierdut în mijlocul deșertului, la o mie de mile de orice ținut locuit. Când am izbutit în cele din urmă să vorbesc, i-am spus:

-Dar… ce faci aici?

Iar atunci el îmi repetă, foarte blând, ca pe un lucru foarte serios:

– Te rog… desenează-mi o oaie… (…)

Și așa am făcut cunoștință cu micul prinț.

Luca citește Micul prinț – fragment video

Luca și Micul prinț1 – fragment video

Micul prinț1

Ca un făcut, exact în aceeași perioadă am avut de scris un articol pentru revista online Literatura de azi, unde a și fost publicat. Tema – Antoine de Saint-Exupéry. Se putea potrivire mai mare? A citit și copilul, articolul. Asta pentru informații suplimentare și pentru a afla cine a fost autorul acestei minunate cărți. Dacă aveți un moment de răgaz, poate-l citiți și voi. 🙂

PRINȚUL AERULUI

Antoine de Saint-Exupéry (29 iunie 1900 – 31 iulie 1944) este cel pe care experiența unui zbor de la 12 ani, alături de Gabriel Wroblewski, unul din pionierii aviației franceze, l-a determinat să aleagă meseria de pilot. Mărturiile sale din această postură, de pilot și participant la război, sunt unice. A folosit avionul ca un instrument pentru a explora, dar și de a descoperi solidaritatea umană atât de necesară oamenilor, pentru a-și îndeplini sarcinile.

Născut în sânul unei familii cu rădăcini adânci în aristocrația franceză, Saint-Exupéry a avut parte de o copilărie ideală, lipsită de griji.

După ce a izbucnit Primul Război Mondial, pe data de 28 august 1914, Antoine și fratele său  au trebuit să se mute în Elveția, pentru a-și continua studiile.

Doi ani mai târziu, trupele americane debarcau în Franța, iar fratele său se stinge de febră reumatică, lucru ce îl va marca pe Antoine, care revine în Franța. La Școala de Arte frumoase din Paris, el studiază timp de 15 luni arhitectura, asta după ce nu reușește să devină licențiat al Academiei Navale Franceze.

În 1921 a fost recrutat de forțele aeriene franceze, iar un an mai târziu s-a calificat ca pilot militar. În 1926 a ajutat la alcătuirea rutelor de avion care traversau Nord-vestul Africii, America de Sud și Atlanticul de Sud. Cât timp a lucrat la compania Latécoère din Tolouse, Antoine a distribuit scrisori în Franța, Spania și Africa de Nord. În același an, este numit director al aeroportului Cap Juby din Rio de Oro, o regiune din Sahara.

În ciuda unui grav accident suferit în 1923, devine pilot de recunoaștere militară.

În 1926 debutează în lumea scrisului, publicând în paginile revistei Le Navire d’argent, prima sa nuvelă intitulată Aviatorul. Bucuria debutului său literar este umbrită de moartea surorii, după o luptă îndelungată cu tuberculoza.

Primul roman, Curierul de Sud, îl publică în 1929, pentru ca doi ani mai târziu să apară Zbor de noapte, încununat cu o prestigioasă distincție a literaturii franceze, Prix Femina.

Datorită firii sale deschise și binevoitoare, reușește să devină prieten cu autoritățile spaniole, dar și cu arabii din regiune, mediază disputele dintre ei și salvează piloții rătăciți în vastul deșert.

Se căsătorește cu Consuelo Suncin, o cunoscută membră a unui cerc de literați iluștri, printre care se numărau scriitorul belgian, laureat al premiului Nobel, Maurice Maeterlinck şi romancierul, poetul şi dramaturgul italian Gabriele D’Annunzio.

Studiourile de la Hollywood ecranizează romanul său, Zbor de noapte, în anul 1933, iar în distribuție se regăsesc nume sonore ale vremii: Clark Gable, Myrna Loy, Helen Hayes, John şi Lionel Barrymore.

Urmează o perioadă în care Antoine suferă mai multe accidente de avion, în urmă cărora are de suferit. După ce se prăbușește în deșertul Sahara, fiind găsit după mai multe zile și salvat de o caravană de beduini, își cumpără un avion marca Caudron Simon, cu care se prăbușește, din nou, de această dată în Guatemala. Acest din urmă accident a fost și cel mai grav, scriitorul nevindecându-se complet niciodată. Dar, pe tărâm literar, activitatea sa este încununată de succes. Aventurile sale din America de Sud și Sahara sunt descrise în volumul de memorii, Ținutul bărbaților.

Pentru că în Europa războiul reapare, Antoine se înrolează, efectuând misiuni de recunoaștere. Se refugiază la New York, unde duce o campanie pentru a-i convinge pe americani să se alăture aliaților. În plin război apare Micul prinț, carte ce a cunoscut un succes mondial, fiind considerată a avea vânzările cele mai mari, după Biblie și Capitalul lui Karl Marx. În Citadela, roman ce va fi publicat postum, se va vedea tristețea și pesimismul autorului.

31 iulie 1944, este data când pilotul va pleca în ultima sa misiune, aceea de a face fotografii de recunoaștere. Tot în acea zi, avionul său avea să dispară.

În 1998, un pescar a găsit brățara metalică pe care era gravat numele Antoine de Saint-Exupéry, specialiștii considerând că este un fals, până când, un scafandru a găsit în aceeași zonă, epava unui avion de recunoaștere din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Cauza morții nu a putut fi stabilită niciodată, ea rămânând un mister până în ziua de astăzi.

Cât despre Micul prinț, dacă nu ați citit-o încă, citiți-o. Dacă ați făcut-o deja, recitiți-o! Nu veți regreta, garantat!

Cum poți să nu te bucuri, atunci când îmbini două îndeletniciri atât de dragi sufletului tău?

Reclame