Etichete

, , , , , ,

Caterina Categoric a venit la întâlnirea noastră, pe tăpșan, acolo unde citim vrute și nevrute și unde cuvintele reușesc să se împletească, în cel mai minunat mod cu putință cu sunetele din natură. Sunete ce nu au nimic de-a face cu tehnologia asta sufocantă.

Caterina Categoric1

Nu poposise de multă vreme în biblioteca noastră, asta pentru că am achiziționat-o de curând, din curiozitate, pentru a vedea o abordare pentru copii venită din partea unui proaspăt Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

Caterina Categoric

Caterina Categoric este scrisă de Patrick Modiano,  și ilustrată de Jean-Jacques Sempe, cel cu care ne-am mai întâlnit atunci când am aflat pățaniile Micuțului Nicolas.

Cartea, ca prezentare, are o aură de prețiozitate. Coperțile cartonate, filele legate nu lipite, foile de-un alb optic minunat pe care cuvintele se așază aerisit și clar. 120 de pagini, în total, ce pot fi parcurse cu ușurință și cu spor, în ceea ce-l privește pe micul cititor.

img163 img166

Ilustrațiile făcute de Sempe te îndeamnă să zăbovești mult în fața lor. Sunt superbe, ele însele vorbind. Cititorul va observa multe pagini din carte în care există doar desene și nici o fărâmă de text. Poate Jean-Jacques Sempe reușește să realizeze aceste ilustrații și datorită faptului că el însuși a fost un copil atipic, ce nu a reușit să se adapteze la mediul școlar.

DSCN2589

A fost un text pe care Luca l-a citit mai rar, asta după ce primul capitol a impus acest ritm. Nu știu ce anume a determinat asta, dar așa s-au petrecut ostilitățile. A fost un text pe care l-am citit împreună, când eu, când el, și pe parcurs am descoperit că avem de-a face cu o fetiță, pe nume Caterina, care rămâne în grija tatălui pentru că mama sa, americancă fiind, pleacă în țara natală. Acesta se ocupă cu mici afaceri, nu prea curate și are un asociat pe nume Casterade, care în tinerețea sa își luase o licență în litere. 

Lectură Caterina Categoric fragment – video

Părinții Caterinei s-au cunocut la Paris atunci când mama micuței venise în turneu, dansatoare fiind. S-au căsătorit, dar după un timp, aceasta s-a hotărât să se întoarcă în America. Tatăl copilei i-a promis că o va urma, de îndată ce-avea să-și pună ordine în afacerile comerciale.

Partea interesantă a acestei povești este aceea în care, atunci când doresc să intre în altă lume, Caterina și tatăl ei își scot ochelarii.

De fiecare dată când nu-i place ceva ori vrea să viseze, sau să danseze, Caterina își dă jos ochelarii. Când și-i pune înapoi pe nas, se întoarce în lumea reală, a școlii, a obligațiilor sociale, a Parisului scăpătat al anilor 60. (prezentare editura Arthur)

Pe fetiță și pe tată îi unesc acest obicei amuzant, așa reușind să „scape” fiecare, de responsabilitățile lui.

S-ar putea crede că această fetiță este una tristă, dacă ne gândim că mama a părăsit-o plecând în America, dar lucrurile nu stau chiar așa. Ea reușește, cu ajutorul tatălui, să-și transforme lipsurile afective prin mici glume și autoironii.

Vă invităm să faceți cunoștință cu un cuplu minunat, fetiță – tată, în care totul decurge frumos și calm. Și dacă nu reușiți, aveți la îndemână o pereche de ochelari ce vă pot fi de folos. 🙂

Caterina Categoric3

Spor la citit!

Anunțuri