Etichete

, ,

Vreau să vă povestesc despre o carte pe care noi am citit-o de atât de multe ori, că la un moment dat nu numai că o știam pe dinafară, dar ne doream foarte mult (nu se cuvine să spun că doar copilul, pentru că era valabil și în cazul meu) să intrăm în posesia întregii colecții, ceea ce nu s-a întâmplat. Am sunat la editură și cei de acolo mi-au spus că nu se vor mai edita celelalte două volume, dar motivele nu le-au făcut cunoscute. Cele două titluri care nu au mai văzut lumina tiparului, la noi, se numesc „Șorichiț nu vrea să doarmă” și „Șorichiț nu vrea să mănânce”.

Cartea la care mă refer se numește „Șorichiț nu vrea la „glădiniță”. Textul este scris de Anna Casalis iar ilustrațiile sunt semnate de Marco Campanella. Dar ce ilustrații!

DSC_2855

Am cumpărat-o în anul 2009 atunci când a și apărut, cu toate că Luca nu a mers la grădiniță de la vârsta de trei ani. Dar mi-a plăcut mult modul în care se prezenta. Are o copertă groasă, buretată, un format nici prea mare, nici prea mic – 240X270 centimetri, culori vii și un scris mare. Povestea este a unui șoricel, cam mofturos, care nu dorește sub nici o formă să meargă la grădiniță.

Astăzi este prima zi de grădiniță pentru Șorichiț. Mama îl îmbracă cu uniforma cea verde, iar la gât îi înnodă o fundiță ca un fluturaș albastru. Cu toate astea, șoricelul nu era deloc mulțumit.

În ciuda pregătirilor făcute de mama șoricelului, acesta este complet nemulțumit și se răzvrătește atunci când se pregătesc să plece.

-Nu vleau să melg la glădiniță! strigă el, încercând să se smulgă din lăbuța mamei. Și nici Teddy, ursulețul meu, nu vlea! O să stăm acasă, cu tine, na!

Cred că lui Luca i-a plăcut mult modul în care se comportă mama. Aceasta este foarte calmă și nu-l forțează pe micul răzvrătit să meargă acolo, dacă el nu vrea.

-Bine, bine, o să mergi în altă zi la grădiniță, îi spuse ea zâmbind pe sub mustăți. Astăzi poți să rămâi cu mine, să-mi ții de urât cât timp trebăluiesc prin casă.

Și zicând astea, mama se apucă numaidecât de călcat, în vreme ce Șorichiț o privea, mulțumit că i se făcuse pe plac.

Șorichiț nu vrea la gradi

Și micuțul șoricel rămâne acasă dar mama nu are timp pentru a se juca cu el. Aceasta își vede de treaba sa în timp ce nemulțumirea șoricelului sporește. De această dată …

Poate telmină lepede tlebulile astea plicticoase… își zise șoricelul în sinea lui. Nu-i nici o distlacție să stai așa și să te uiți. De-abia aștept să se joace cu mine!

Însă lucrurile nu se petrec așa pentru că mama a dorit să-i dea o lecție fiului ei. 🙂 Șoricelul tot așteaptă ca mama să termine de trebăluit însă când acest lucru se întâmplă, tot nu este timp pentru joacă deoarece mama pleacă la cumpărături. Și în timp ce stă de vorbă cu o prietenă, nebăgându-l în seamă pe șoricel, acesta observă indicatorul care arată drumul spre grădiniță. Se duce într-acolo și ce vede îl miră foarte tare.

O mulțime de prieteni de-ai lui de joacă! Toți erau îmbrăcați în uniforme verzi, aidoma celei cu care îl îmbrăcase mama și pe el de dimineață.

Glozav! Se pot muldăli cu culolile, fălă să-i celte cineva! își zise Șorichiț în sinea lui, de-a dreptul invidios. Și unde mai pui că se și distlează de minune!

Șorichiț nu vrea la gradi1

Ce a văzut acolo l-a determinat pe șoricel să-și dorească să meargă și el, drept pentru care și-a anunțat mama că a doua zi va merge la grădiniță.

Cum a decurs prima zi de grădiniță a micuțului personaj este lesne de ghicit.

Așa și era, căci aici, împreună cu prietenii săi, Șorichiț avea parte de o sumedenie de jocuri, mult mai hazlii decât cele de acasă.

Un final fericit. Și iată cum, din când în când, Luca revine la această lectură. Poate cauza să fie aceea că nici el nu și-a dorit să meargă la grădiniță? Unde mai pui că nici nu s-a schimbat acest sentiment pe întreaga perioadă cu pricina. Acum, dacă ar mai fi posibil, ar merge, cel puțin așa a declarat. Dar, a cerut asta după ce s-a scurs de la terminarea ciclului preșcolar mai bine de un an. Am revenit în grădiniță, în câteva rânduri, pentru a o vizita și chiar pentru a le povesti celor mici despre Mica Unire de la 1859. Și nu a fost urât!

Lectură Șorichiț – video

O remarcă mai doresc a face: atunci când îi citeam eu povestea, nu am făcut-o stâlcind cuvintele niciodată, asta pentru că Luca a pronunțat corect, de la început, litera „r”. Acum însă, la fiecare lectură, se amuză de acest fapt. 🙂

Cred că este o alternativă de a aborda alături de micuți această temă atât de delicată. Încercați, nu aveți ce pierde! 🙂

Reclame