Etichete

, , , ,

Luca nu a dorit să citească povestea Elei atunci când a poposit la noi în casă, pentru simplul motiv că mai avea o carte începută. După ce a terminat povestea în care era deja angajat, a ascultat-o pe Ela. Povestea aceasta începe așa:

Ela era mută.

După care urmează o adevărată lecție despre copii și părinți și tot ceea ce ne înconjoară. Muțimea aparentă a acestei delicate copile ar trebui să ne facă să tăcem și noi, măcar preț de câteva clipe, așa având răgaz să ne gândim: la noi, la copiii noștri, la copiii altora, la activitatea de relaționare pe care o avem cu cei din jur.

Într-o lume din ce în ce mai agitată, unii dintre noi ne găsim în muțenie un scut. Putem gestiona altfel cuvintele ce odată eliberate, funcție de comportamentul și rostirile celui din fața noastră, ar provoca adevărate dezastre. Pentru că forța unui cuvânt rostit poate avea aceste efecte!

Întrebarea pe care a pus-o copilul, după primele rânduri a fost:

De ce nu vorbește copila, măcar cu părinții ei?

O întrebare pertinentă la care nu am putut da un răspuns. Asta pentru că nu știam ce avea să urmeze.

Luca a remarcat literele ce plutesc prin carte și s-a bucurat mult. Tare mult! De fapt a fost primul lucru pe care l-a remarcat și despre care am povestit aici. A fost convins că nu sunt puse așa, de decor, și că dacă te concentrezi puțin, poți desluși mesaje ascunse. Și chiar a avut dreptate. Exercițiul acesta de a îmbina descoperi cuvinte alcătuite din litere atât de diferite a reprezentat pentru el o plăcere reală. A căutat pagină cu pagină și nu s-a lăsat până nu le-a descoperit pe toate.

„Ela cea fără de cuvinte” de Victoria Pătrașcu, lectură

Ela – final de poveste – video

A lecturat cartea fără grabă și a privit cu atenție la toate desenele. Dintre toate s-a hotărât că preferata lui este pisica. Explicația dată e legată de proprietățile curative ale prezenței unei pisici (o puteți asculta în înregistrarea video). Și mie mi-a plăcut pentru că avea multe dungi și o delicată dantelă. L-am întrebat, după ce toate cuvintele au fost citite și povestea parcursă, dacă are un cuvânt preferat, din poveste evident. 🙂

DSC_2552

A rostit aripi, pentru că:

Aripi  arată mereu o însușire pozitivă, adică zbori până la cer. Ești o pasăre cu aripi albe!

Ela, ce cuvinte îmi plac – video

Cel mai puțin, cum era de prevăzut, a fost nominalizat „handicapat”. Cuvântul a fost rostit scurt și repede. Nu cred că mai trebuie analizat de ce. Dar a ținut să explice ce anume înseamnă.

DSC_2551

Pentru că în această carte avem o sumedenie de adjective și pentru că acum s-au predat la școală, am profitat de această ocazie și am confecționat o fișă în care am deslușit aceste noțiuni.

Fișă de lucru clasa a III Ela – adjective

Ela cea fără de cuvinte 12feb2015

În concluzie: Ela a fost vorbăreață iar Luca a avut multe de povestit alături de ea. Nu știu de ce, dar copilul a considerat că sunt de aceeași vârstă și au multe lucruri în comun. Poate și pentru simplul fapt că nici el nu a fost scutit de „drăgălășeniile” unor colegi de-ai lui. Dar a reușit să le facă față iar acum poate spune și celor ce se confruntă cu astfel de probleme, cum să le dovedească. Să mai zică cineva, că la 9 ani nu te poți descurca și singur!<3

Reclame