Etichete

, ,

Lecturile din vara asta ne-au dus către un subiect pe care l-am tot abordat de-a lungul timpului: frica.
Bufnița care se temea de întuneric vine să completeze informațiile și să elimine disconfortul provocat de una din frici, aceea de întuneric. Ea se așază într-un șir de frici care acum câțiva ani era destul de lung dar răbdarea și dialogurile, acțiunile pe care le-am intreprins în acest sens au reușit să-l mai scurteze. Nu să-l închidă pentru că nu cred că putem scăpa vreodată complet de frici, chiar dacă suntem ajunși la maturitate.
Iată că autoarea acestei povești, Jill Tomplinson, a ales ca protagonist puiul uneia dintre cele mai înțelepte păsări, așa cum este ea considerată; bufnița. Ori aceasta dă încredere micului (sau marelui :)) cititor că sfaturile vor da și rezultate.                                jill-tomlinson---bufnita-care-se-temea-de-intuneric---c1

Putem vedea, datorită ilustrațiilor semnate de Paul Howard dar și citi, de-a lungul celor 103 pagini cum Buf, puiul de bufniță de hambar, încearcă să înțeleagă noțiunea de întuneric și să-și înfrângă teama provocată de acesta.

Întunericul e nemaipomenit
Întunericul e blând
Întunericul e distractiv
Întunericul e necesar
Întunericul e fascinant
Întunericul e minunat
Întunericul e frumos
Acestea sunt capitolele în care întunericul este întors pe toate părțile. 🙂
Ce faci când ești o pasăre de noapte și teama de întuneric te face să-ți dorești să devii una de zi? Te comporți ca una de zi spre neliniștea părinților. Ei au înțelepciunea de a-l ajuta fără să-l certe sau să pară lipsiți de compasiune.
Micuțul stă în cuibul lui și așteaptă să mănânce proviziile aduse de părinții săi, dar cu timpul observă că acești sunt tot mai obosiți. Tatăl începe să-și piardă răbdarea iar mama vrea să doarmă în loc să călătorească. Pentru că mama are nevoie de liniște și pace pentru a se odihni, Buf părăsește cuibul și așa ajunge să interacționeze cu o sumedenie de personaje. Autoarea a avut grijă ca micuțul pui să nu întâlnească personaje negative ci doar pe cele de la care are ceva de învățat. În definitiv e o carte pentru copii, nu? 🙂
Adult fiind, ai tendința de a-l ocroti pe micul înaripat atunci când curiozitatea lui naște întrebări specifice vârstei.

Am spus că nu eşti o fetiţă adevărată. Fetiţele adevărate nu au coadă. Veveriţele au coadă, iepurii au coadă, şoriceii…
– Asta este o coadă de cal, zise fata. E cea mai lungă din clasă, adăugă ea mândră.
– Dar de ce ai vrea să arăţi ca un cal? întrebă Buf. (pag. 52)

20160822_092938

Luca a citit cu drag cartea și a fost alături de micuțul fricos.20160719_185532

Ba a trecut-o și în caietul cu lecturi. 🙂

Bufnița care se temea de întuneric

Va găsi Buf răspuns la întrebarea; „Cum e întunericul?” Nu vă rămâne decât să aflați. Spor la citit!

P.S. Mi-am adus aminte de o întâmplare, atunci când, în drumurile lui prin țară, tatăl copilului a găsit un pui de bufniță căzut dintr-un cuib. Ajunsese în stradă și era pericolul de a fi călcat de o mașină. A oprit, l-a dus într-un loc ferit, i-a dat apă și a plecat cu speranța că totul va fi bine.                                            20151019_16273620151019_165437

O fi fost tot un Buf, nu credeți?

Anunțuri