Etichete

, , ,

Înainte de a citi „Prin perdea” de Aurora Liiceanu, am citit „Mama și sensul vieții” de Irvin D Yalom, un celebru psihoterapeut american. În poveștile lui am putut descoperi mai multe răspunsuri la întrebările pe care mi le-am pus de-a lungul anilor, așa cum am putut savura o lectură interesantă și captivantă. Atât de mult mi-a plăcut că am ales să o ofer și prietenei mele prețioase, la ceas aniversar.

Mama-si-sensul-vietii-Yalom-Humanitas

S-a nimerit ca după cartea despre care am pomenit mai sus să citesc pe cea a doamnei Liiceanu, acestea fiind ultimele venite în biblioteca noastră. Eu zic că există multe asemănări în modul în care se înfățișează cititorului. Aduc liniște și fascinează rândurile scrise de ei. Pentru mine, doamna Liiceanu este persoana care emană mult calm, discreție și tihnă.

20160412_192607

Am citit cu multă atenție și în pe-ndelete rândurile așezate de autoare. Nu am analizat ci doar am luat aminte la zbuciumul său și nu o dată m-am întrebat ce-aș fi făcut dacă aș fi fost în locul ei. Am admirat puterea și abilitatea cu care a știut să -și gestioneze viața și cum a reușit să-și crească fiul atât de armonios, mamă singură fiind.

Am găsit în carte un frumos puzzle alcătuit din fragmente despre diferitele perioade din viața sa.

La început de carieră

relația mea cu psihologia era atât de nesatisfăcătoare, de insuportabilă, încât priveam cu regret și amărăciune alegerea făcută. Vedeam numai semiîntuneric și obscuritate adâncă. Invidiam pe oricine care făcea ceva concret, o muncă fizică sau nefizică, dar care se termina bine. (pag. 20)

despre maternitate

Relația mamă-copil este, în psihologie, o specializare, e drept neunitară, cu viziuni, curente diferite. Dar, indiferent de aceste variațiuni, relația are un prestigiu biologic și cultural, iar literatura academică asupra acestui subiect este foarte bogată. (pag. 33)

despre prietenii de-o viață

Atunci n-am bănuit nici măcar o clipă că acest copil o va aduce în viața mea pe cea mai apropiată persoană, cea mai generoasă ființă pe care am cunoscut-o, care a stat, de la distanță, mereu lângă mine, timp de aproape treizeci și patru de ani. Ea, grecoaica Eleni. (pag. 34)

Despre părinți

De la tatăl meu am învățat că există momente în care relația între copil și părinte este foarte explicită o relație de putere. O relație de tipul „care pe care”. O relație în care una dintre părți pierde, dar pierderea este și de partea cealaltă. (pag. 81)

Despre cărți

„Părinți și copii” de Ivan Turgheniev, „Citind Lolita în Teheran” de Azar Nafisi, poezii și romane dar și Cehov

Despre respect și afecțiune pentru profesori

Gheorghe Zapan avusese, în Germania, profesori eminenți și mediul german își lăsase amprenta pe el nu numai ca om, ci și ca psiholog și cercetător. Ca om era atât de candid de onest și de lipsit de poftă de putere, de onoruri, încât ne copleșea. Cea mai mică notă pe care o dădea era șapte. Era un experimentalist riguros, cu o minte organizată, o seriozitate și disciplină a muncii  de cercetare, un devotament romantic pentru psihologie pe care nu le-am mai întâlnit. (pag. 111)

De la profesorul Zapan mi-a rămas prudența de a nu generaliza, inhibiția de a da etichete, dificultatea de a pune împreună, de a articula generalul și particularul, teama că cineva mă întreabă „pe câți oameni s-a lucrat, la câți subiecți li s-a administrat testul?”. Și acestea încerca să ni le transmită cu un exemplu exact pe dos, relatându-ne, de pildă, cum a descoperit Ebbinghaus memoria imediată și cum a făcut distincția între memoria imediată și memoria de lungă durată. (pag. 114)

Despre întâmplările petrecute în timpul când făcea parte din echipa de cercetători a profesorului Mihai Popa

Satul românesc, exotismul maramureșean au încântat și atâția alți cercetători străini, aduși de profesorul Mihai pop, care au scris multe despre satele maramureșene, obiceiurile țăranilor, cultura lor locală. (pag. 122)

Așadar, în prim planul acestei povești stă fiul autoarei, traseul ei profesional dar și „micuțismele”psihologiei. Și nu numai atât.

O carte liniștitoare, calmă, sfătoasă și tihnită. Și din căldura cuibului meu îi mulțumesc doamnei Aurora Liiceanu pentru minunate dialoguri pe care le-am avut, înlesnite de rândurile oferite.
Lectură plăcută!

Anunțuri