Am văzut zilele trecute o cerere a unei doamne care m-a amuzat. Dorea ca cineva să-i trimită o Zână Primăvara. Primul impuls a fost acela de-a o întreba cum să arate, dar experința trăită nu de mult cu un grup din care am fost exclusă sau am ieșit singură (nu mi-e clar nici acum că emisia s-a întrerup brusc ;)) m-a oprit din acest demers. Nu că mi-ar fi fost teamă să întreb, dar era o oră destul de târzie și nu mai aveam energia necesară de-a face față unei eventuale avalanșe de întrebări urzicătoare.
Chiar așa. Cum arată de fapt primăvara? Dacă e să răspund eu, primăvara mea este tânără, crudă, verde, călduță, prietenoasă și emotivă. În confecționarea machetelor am ținut morțiș să nu cedez la nici unul din adjectivele de mai sus, atunci când am zugrăvit-o. Și asta pentru că ceea ce am văzut în grădinițele și școlile în care am mers a depășit, de foarte multe ori, orice imaginație.
Nu pot afirma că dețin rețeta perfectă a bunului gust și nici că am soluții salvatoare pentru fiecare situație în parte, dar kitsch-ul din unele locuri depășește orice limită a suportabilității. Am avut parte de violuri repetate la nivel vizual și poate nu asta ar fi fost cel mai grav, dacă, în câteva locuri n-ar fi fost acompaniate și cu violuri auditive. Am mai intervenit dar sunt momente extrem de stânjenitoare, pentru că tu, intrus fiind, trebuie să treci peste mirarea inițială și să-ți cauți repede cuvintele și atitudinea salvatoare. Tonul ridicat și acuzele nu aduc nimic bun!
Am văzut și asta este valabil nu numai pentru grădinițe ci și pentru spațiul virtual, niște hidoșenii ce erau expuse în fața copiilor. Niște Zâne ce numai Zâne nu erau ci Mume ale pădurii, cu trăsături hidoase și ciunte, fără gât și trunchi, dar cu fuste de tul de mulți metri. Să mai amintesc de Zânele evantai, care nu reușesc să-ți reducă valurile de căldură ce te înconjoară, oricât de mari ar fi ? 😦
Nu înțeleg, cui folosesc aceste materiale expuse? De ce trebuie să afișăm orice, numai de dragul de a umple pereții? De ce nu se aud voci din rândul părinților care să specifice acest fapt? De ce? De ce? De ce?
Vor urma apoi, inevitabil, pomenirile despre cum nu sunt bani. Dar eu vă spun că sunt. Numai că ei trebuie căutați, identificați, valorificați. Sunt atât de mulți dascăli care, în ciuda faptului că nu sunt vizibili pentru marea masă, sunt extrem de dedicați și implicați. Apoi, acești dascăli mai sunt acompaniați de părinți, evident că nu de toți, care nu rămân insensibili la aceste situații. Dar haideți să vorbim, haideți să comunicăm! Nu este o pledoarie doar pentru mine și munca mea, pentru că viața asta m-a învățat că este loc pentru toată lumea, dar hai să eliminăm porcăriile și kitsch-ul din existența copiilor noștri. Gândiți-vă ce impact au asupra lor aceste oribilități, devastatoare în egală măsură ca manelele. Și când spun manele, nu mă refer la linia melodică ci la versurile ce însoțesc aceste cântece.
Nu doresc a expune nici o imagine care nu-mi aparține pentru că locul lor nu este aici. Doresc a prezenta o alternativă, care cu siguranță va avea și contestatari (pentru că în lumea asta frumosul poate îmbrăca infinit de multe forme). Poate nu ar fi de neglijat, ca cele care se ocupă cu acest tip de manufactură, să fie mai atente la detalii, la culori, la finisaje. Este suficient să aruncați o privire pe site-urile destinate prezentării acestor materiale și… mai discutăm după. Vă vor infiora numărul de aprecieri ale unor astfel de materiale, credeți-mă!
Așadar, este nevoie de mai multă atenție în această direcție, pentru că acești copii petrec multe ore în ambientul pe care noi, adulții, îl înlesnim.
Primăvara mea de astăzi este așa:
sau așa…
ori așa …
sau de ce nu, așa…
