O scufiţă roşioară
Dacă port adeseori
Şi un coş la subţioară
Cu merinde şi cu flori.
Este limpede, socot
Că nu-s Barbă cot!
Scufiţa roşie eu sunt
Pe glume pusă şi pe cânt
Străbat de veacuri, drumul lung
La bunicuţa, să ajung!
Acestea sunt versurile unui cântec pe care îl cântam celui mai mare băiat al meu, atunci când era mic. Le-am căutat peste tot în lumea virtuală, însă până acum nu am reuşit să dau de ele. Noi, la vremea respectivă, făceam auditii pe casete (şi când te gândeşti că nu suntem chiar aşa de … bătrâni!) dar nu mai ştiu cine erau autorii acestei înregistrări radiofonice.
A venit şi rândul Scufiţei Roşii să iasă la rampă. Am oscilat foarte mult în a alege imaginile cu ajutorul cărora să realizez aceste scene, ce ulterior, pe peretele unei grădiniţe, să reconstituie povestea. În biblioteca noastră se regăsesc mai multe ediţii ale minunatei poveşti. Una dintre ele este cea scoasă la Editura Litera şi are şi un audio book. O mai avem şi pe cea de la Editura Flamingo, care acum este cu 15 % reducere, dar şi pe cea de la Editura Teora, Poveşti cu puzzle, ce astăzi o găsiţi cu 35 % reducere.
Tot la noi în bibliotecă mai avem şi Citeşte şi învaţă, Editura Univers Enciclopedic, o cărticică apărută în 2008, cu 16 pagini, dar în ea există şi întrebări după fiecare imagine prezentată. Editura Rao nu putea să lipsească cu a ei Scufită, însă la această colecţie nu este specificat autorul, sunt făcute doar nişte rezumate. Am achiziţionat această colecţie pentru că ilustraţiile sunt foarte frumoase, iar cărţile sunt legate temeinic şi trainice. Le-am cărat mult după noi, în perioada micii copilării traversate de Răzvan.
În ceea cel priveşte pe Luca, Scufiţa îndrăgită cea mai și cea mai, a fost aceea din Cartea cu magneţi – Scufiţa Roşie pe care o studia în fiecare zi, încât dacă nu eram atentă o mai şi ronţăia!
Dacă o să mă întrebaţi: Ce caută atâtea Scufiţe la voi în biblioteca?, nu cred că voi avea un răspuns. Sau poate că fiind achiziţionate în timp, de fiecare dată când apărea ceva nou, aveam senzaţia că musai, dar musai trebuie să o avem şi noi, în varianta proaspătă.
Eh, şi cu atâtea surse de inspiraţie dar mai ales cu libertatea de a vedea Scufiţe desenate de indieni, francezi, japonezi sau mai ştiu eu ce naţie, ce alegere să fac? Cred ca asta este partea cea mai grea, alegerea chipurilor pe care să le transform mai apoi în machete. Ele nu rămân aşa, la final fiecare machetă purtând ceva din mine. Asta după inspiraţie şi după moment !
Machetele pe care a trebuit să le confecţionez pentru această poveste au fost foarte mari, şi aici mă refer la dimensiunile lor.
Căsuta bunicii de exemplu, are o dimensiune impresionantă, 1,20 metri lăţime şi 2 metri fără 5 centimetri în înălţime.
Scufiţa am reprezentat-o în două ipostaze: una în care pleacă de acasă către bunicuţa, cu coşuleţul cu merinde, iar cea de-a doua în care culege floricele. Ambele machete au dimensiunea de 1 metru înălţime şi 50 centimetri lăţime.
Cu lupul a fost altă problemă, pentru că nu am dorit să-l zugrăvesc atât de fioros. Chiar dacă este personajul negativ al acestei minunate poveşti, am vrut ca faţa lui să aibă ceva ştengăresc, dacă pot spune aşa. În una dintre machete, lupul iese de după un copac. Dimensiunea acesteia este deasemenea mare, copacul fiind înalt de 2 metri şi lat de 1,20 metri. Pe coroana copacului se odihneşte o pasăre, ce este foarte atentă la ceea ce urmăreşte lupul.
A doua ipostază în care regăsim lupul este atunci când acesta, aşezat confortabil în patul bunicii proaspăt mâncate, o aşteaptă şi pe Scufiţă pentru a o înfuleca.
Nici această piesă nu face notă discordantă cu restul, ea având o dimensiune de 1,20 lăţime şi 70 înălţime. Am dorit ca hainele bunicii, să fie dichisite, aşa cum se cade să poarte o bunicuţă. Lângă pat se află o noptieră în care se odihnesc ghemele de lână ce aşteaptă să fie tricotate.
Iar eroul situaţiei este nimeni altul decât viteazul vânător, ce salvează atât viaţa bunicii cât şi pe cea a Scufiţei. Lângă el este şi un iepuraş, asta pentru a sublinia faptul că acţiune se desfăşoară în pădure.
Aşa arată povestea Scufiţa Roşie confecţionată de mine, la propriu. Despre copiii cărora le-am dăruit aceste machete, las imaginile să vorbească. Trebuie să mai amintesc că, atâta timp cât am montat machetele pe perete, copiii au povestit despre personaje, au înşiruit evenimentele, iar la final au fost răsplătiţi cu bomboane, dar şi cu cântecelul căruia i-am pus versurile la început.
Aştept să-mi spuneţi cum vedeţi aceste machete şi ce activităţi aţi face cu ele. Mulţumesc anticipat!
