Iată că, pe o vreme de-a dreptul superbă, am revenit în locul în care în ciuda tuturor piedicilor puse de cei care ar trebui să urnească sistemul nostru de învățământ, viața de școlar are o conotație mai altfel. Știu că imediat se vor iți voci care mă vor contrazice, dar toate argumentele din teren (a se citi grădinițe și școli) spun cu totul altceva.
Continui să afirm că această debandadă din sistemul nostru de învățământ își va arăta colții multă vreme de-acum încolo și asta pentru că acum se plămădesc valorile și stilul de comportament al celor care vor duce țara mai departe. Dar de ce se întâmplă toate acestea? Cui folosește nesiguranța și amalgamul de programe, care mai de care mai bizare? Totul, dar chiar totul se reduce la bani? Dar cei care confecționează aceste bizarerii nu au copii înregimentați în sistemul românesc? Sau aceștia studiază numai în străinătate, din fragedă pruncie?!
Întrebările curg râuri, dar se pare că, cei abilitați să dea răspunsuri pertinente au surzit. Am senzația că decizia manualelor virtuale și folosirea intensivă a tabletelor și calculatoarelor, încă de la vârsta de 6 ani, va face ca buboiul să explodeze. Care buboi? Cel care tot coace de 24 de ani încoace. Și ce-o să mai curgă din el!
Aș ruga ca cineva din minister, sau măcar din inspectorat, să vină și să vadă, dar nu să sancționeze și să critice (ceea ce asta fac în cele mai multe cazuri 😦 ), ce înseamnă să vrei cu tot dinadinsul să ajuți niște copii să dezlege tainele scrisului și a cititului. Cum, o profesoară face lecții, zi de zi, cu copii de Clasa Pregătitoare, clasa a I a, clasa a III a și clasa a IV a și nu și-a pierdut zâmbetul de pe buze, nu țipă, nu drăcuie. Bașca mai are și îndemânarea de a accepta abilitățile copiilor din fața ei, astfel înlesnindu-le un alt parcurs decât cel strict, al programei ( „ … dacă văd că stăpânește calculele și știe numere pare și impare, nu stau nu știu câte ore tot repetându-le pentru că așa cere programa!). Faceți, vă rog, un exercițiu de imaginație și veți vedea cum această Doamnă, pendulează între două săli, supraveghind și îndrumând această mână de copii. La Clasa Pregătitoare sunt 10 copii, la clasa a I a, sunt 6 copii, la clasa a III a și a IV a – tot atâția (sper să fi socotit corect, după băncile din săli 🙂 ).
Nu știu dacă din rândurile mele răzbat sentimentele ce mă încearcă, pentru că, odată ajunsă acolo la poalele muntelui unde se află această școală, ești învălui de faptul că se face ceva. Și nu orice, ci o treabă cât se poate de serioasă!
Aici, la școala de care vă tot vorbesc, s-au mobilizat părinții, cele două doamne dar și eu și-am pus mână de la mână să schimbăm ambientul. În clasa cu școlărei a ieșit ceea ce vedeți mai jos.
Se pot observa cei doi copii, elevi, care sunt pregătiți pentru școală, un avizier pe care Doamna să pună ceea ce este necesar lecției abordate, un îndemn la lectură prin prezența celor doi micuți cititori, dar și o hartă a României, în relief, pe care am dorit a ilustra și vecinii noștri. Atâta timp cât am montat aceste machete, am vorbit cu copiii, am repetat punctele cardinale, am rostit numele țărilor vecine, dar am și ascultat câteva remarci despre drapelul țării noastre și cel al Uniunii Europene. Și ca să vă convingeți că acest popor are o componentă nativă sănătoasă, ce trebuie pusă pe drumul corect și șlefuită, după ce am terminat de montat, am primit flori de la fetițele din clasa a IV. Cele mai frumoase și mai deosebite flori, pentru că nu a fost nimic aranjat de doamnele de acolo 🙂
Despre restul aranjamentelor din celelalte săli voi povesti în zilele ce urmează. Nu vreau să uit a vă mărturisi, că la plecare, o veveriță stătea pe gard și mă privea. Am încercat din răsputeri s-o imortalizez, dar lumina și… nepriceperea mea, au făcut ca ea să nu se vadă în toată splendoarea. Dar credeți-mă pe cuvânt: era acolo! Dacă ar fi putut vorbi, oare ce-ar fi zis?
