Machete didactice – „Căsuța din oală”, o alternativă pentru o activitate frumoasă. Fie ea de grad sau Cerc Pedagogic

Etichete

Căsuța din oală, macheta casuta, macheta iepuras, macheta soricel, macheta urs, macheta vulpe, machete didactice, machete polistiren, machetă broscuţă, machetă lup, povești nivel I

În mijlocul câmpului ședea o oala răsturnată; și era oala aceea mare-mare, cât un butoi.

Iaca trece pe acolo un șoarece și vede oala aceea goală.

„Bună casă e asta”, își zise el. „A cui o fi?”.
– Casă-căsuță, cine stă aici?
Dar nimeni nu răspunde. Se uită șoarecele în toate părțile, însă nu vede pe nimeni. Numai două muște, care veniseră și ele după mâncare acolo, se ridicară în două piciorușe; dar șoarecele nici nu le-a luat în seamă.
„Ia să ma mut eu aici și să stau singur!”. Și s-a așezat șoarecele în oală.
Trece pe acolo o broscuță.

– Casă-căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, șoarecele! Dar tu cine ești?, răspunde șoarecele din fundul oalei.
Eu sunt broasca! Dacă vrei vino înăuntru și-om trăi împreună. Bun de tot! Iaca că vin și eu.
Și a sărit broasca în oală și a stat cu șoarecele la un loc.
Trece pe câmp un iepure. Și văzând namila aceea de oala răsturnată, s-a oprit și a întrebat:

– Căsuța căsuță, cine locuiește aici?
-Suntem noi: broasca-broscuța, și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt fugarul de peste câmpuri și vai, iepurele. Nu mă lăsați și pe mine să stau cu voi înăuntru?

Iaca aici nu plouă și nici soarele, nici vântul nu intră.

– Bucuros, frate! Vino înăuntru și-om trăi împreuna că e loc.
Și s-a mutat și iepurele cu culcușul în oală.
Trece într-o zi pe lângă oală-căsuță jupâneasa vulpe și întreabă și ea:

– Casă căsuță, cine stă aici?
– Noi trăim: iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța, și s=șoarecele-șoricelul.

– Dar tu cine ești?
– Eu sunt surioara voastră mai mare, vulpea. Pentru mine n-o fi loc?
– A vai de capul meu, am rămas fără casă!
– Da, este: intra și-i vedea, că pentru oameni buni e loc.
Mulțumim!
Asta am așteptat și eu. Și s-a așezat vulpea în oală și au trăit împreună multe zile.
Vine lupul nu știu de unde.

Vede oala mare: și-a închipuit c-o fi cineva înăuntru.

– Căsuță căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, sora vulpe, cu iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt un biet lup fără adăpost. Oare n-o fi chip să stau și eu cu voi? Că bună casă mai aveți!
– Se poate, cum să nu! Ne-om mai înghesui cu toții și ți-om face loc și dumitale.
Și-a intrat lupul în căsuță, și-au trăit împreună.

Nu știu de unde a venit și ursul. Și era mânios Moș Martin și ostenit, că umblase toată ziua după mâncare.
Și cum a văzut oala aceea, nu și-a închipuit că e o căsuță cu oaspeți înăuntru; și s-a așezat pe ea, ca să se odihneasca puțin.
Dar cum s-a așezat, oala: pârr! Trosc!
S-a sfărâmat în bucăți și ursul… ce-a făcut ursul? S-a ales cu o sperietură bună, iar ceilalți au fugit care încotro au văzut cu ochii.

P.S. Căsuța a fost tăiată în trei bucăți, ca un puzzle, pentru că așa cerea lecția. Dimensiunea machetelor este: cea mai mică are 50 centimetri iar cea mai mare 90 centimetri.

Machete didactice – Se mai vorbește, încă, de Clasa Pregătitoare. Poate va reveni în grădiniță, ca Grupă Pregătitoare.

Etichete

macheta casuta, macheta copac, macheta pitic, macheta soare, machete didactice, machete polistiren, machetă băiat cu creion, machetă fetiță cu creion, machetă nor

Cel puțin așa cred eu că este mai bine. Grupă pregătitoare trebuie să fie în grădiniță pentru că acolo este un mediu mai propice pentru copiii de această vârstă.
Am văzut și auzit despre copiii care nu au reușit să se încadreze în programul impus de această Clasa Pregătitoare, asta pentru că trebuiau să stea în bănci, cu orele, ceea ce mulți nu sunt încă capabili (și nici nu-i indicat).
Deasemenea, am auzit discuții în care mămicile nu mai conteneau să caute soluții pentru această etapă, pentru ca pruncii lor să se poată integra conceptului.

Cred că s-a ajuns prea departe cu ceea ce se dorește a fi această Clasă pregătitoare, pentru că se scriu nenumărate rânduri de tipar (inutil, dacă e să mă întrebați pe mine) atât cu litere mici cât și cu litere mari. Cine scrie de tipar atât de mult? N-ar fi mai bine și mai folositor să se scrie de mână? Asta dacă ne gândim că mai dezvoltații în educația mondială doresc a scoate complet această modalitate de scriere. Oare grafologii ce vor mai face? Vor muri de foame sau se vor reprofila. 🙂
Da, știu, tehnologia își cere tributul și se pare că vom sta cu tastaturile legate de mâini sau de gât, pentru a transmite ceea ce dorim a face. Dar, ce te faci când civilizația în care trăiești nu este pregătită pentru așa ceva?

Dar cum procedezi atunci când diriguitorii sunt surzi, muți și orbi la realitatea înconjurătoare?
Până atunci, fiecare adoptă modalitatea pe care o consideră a avea cea mai mare rată de reușită. Drept pentru care, am mai confecționat niște machete. Sunt destinate unei Clase pregătitoare, și poate culoarea și forma lor vor mai îndulci atmosfera atât de apăsătoare pentru unii copii.

Este inutil să mai vorbesc despre dragul și devotamentul meu în confecționarea lor. Mulțumesc doamnei Sabina și-i doresc un an școlar minunat, pe măsura implicării și profesionalismului de care a dat dovadă.

În rest, să auzim numai de bine. 🙂

Machete didactice – „Cine a zis miau?” la o lecție de grad I

Etichete

Cine a zis miau?, macheta casuta, macheta catel, macheta soricel, machete didactice, machete polistiren, machete scenete, machetă 3D Cine a zis miau?, machetă albinuță floare, machetă broscuţă, machetă dulău, machetă gard, machetă peștișor, onomatopee

Chiar așa! Cine a zis miau?, la o inspecție de grad I. O pisicuță ce numai nu se mai lăsa găsită de un cățeluș curios.

O poveste minunată scrisă de Vladimir Suteev, o poveste a copilăriei mele dar și a multor altor copii. O poveste care face parte dintr-un volum în care găsim mai multe istorioare cu animăluțe, care mai de care mai interesante.

Nu am mai văzut cartea editată, dar știu că cea pe care am avut-o în copilărie era minunată, cu ilustrații ce te făceau foarte curios să afli despre ce era vorba în povestea cu pricina. Am găsit o ecranizare radiofonică, iar lectura este frumoasă, merită a fi ascultată.

Cine a zis miau? – lectură

Am vorbit și eu cu Luca despre personajele acestei povești și activitatea noastră a rămas în amintirea noastră, a amândurora. Am legat de narațiune și onomatopeele, li dacă veți avea curiozitatea să aruncați un ochi peste activitate, veți descoperi lucruri interesante despre acest subiect.

De această dată am fost solicitată de doamna Monica să-i confecționez aceste personaje, întrucât a avut o inspecție de grad 1, iar această inspecție a trebuit dată cu o grupă de copilași ce aveau vârsta de 3 ani. Așadar grupă mică, iar doamnele care lucrează în domeniu știu ce complicat este să ții așa lecții elaborate, cu copilași atât de mici. Complicat, dar nu imposibil!

A trebuit să le confecționez repede – repede, pentru că așa au stat lucrurile, iar după ce am vorbit la telefon și am înțeles de ce anume avea nevoie, am trecut la treabă.

Mi-au ieșit toate, din prima, fără a fi trebuit să repar sau să refac vreuna dintre ele, ceea ce pentru mine înseamnă că energia pozitivă a fost prezentă, iar bunele intenții s-au regăsit de ambele părți.

Au prins viață, una câte una, toate personajele poveștii:

cățelușul curios

broscuța, peștișorul, cocoșul și pisica

dulăul, șoricelul și albinuța

Fiecare a avut câte ceva de spus, chiar și peștișorul 🙂

Peisajul a fost completat de o căsuță și de un gard. Odată ce toate personajele au prins viață, iar ambientul a fost realizat și el, totul a decurs normal. Am vorbit cu doamna Monica, după lecție, iar ceea ce am auzit m-a bucurat foarte mult. Copiii au fost atât de încântați de aceste machetuțe, încât le-au putut manevra, așa găsindu-și și ei loc în povestea de față.

Mai este nevoie de vreun comentariu?

Machete didactice – Ridichea uriașă, nivel 1

Etichete

macheta caruta, macheta casuta, macheta cocosei, macheta pasarele, macheta Ridichea uriasa, machete didactice, machete polistiren

„Ridichea uriașă” alături de  „Căsuța din oală” este o poveste foarte des citită copiilor din grupa mică.
Este socotită ca fiind povestea ce se adresează mai mult, acestui tronson de vârstă.
Foarte îndragită de prichindei pentru că sunt multe personaje și se transmite ideea că de unul singur nu prea ai sorți de izbândă, pe când dacă lucrezi în echipă, rezultatele apar mai ușor și mai repede. Faptul că preșcolarul vede colaborând oameni și animale, îi dă un sentiment de bucurie și  încredere.
Am făcut această macheta pentru a orna o grupa unde copiii veneau pentru prima dată la grădiniță. Așa că, se cuvenea a fi primiți în cele mai bune condiții și cu cele mai bune intenții.
Cele 5 (cinci) personaje, țăranul, soția sa, băiețelul, cățelul și  pisica se căznesc să scoată o ridiche cultivată în primăvară și care a crescut peste măsură.

Dimensiunea peretelui pe care trebuia așezată această macheta a fost foarte mare și a trebuit, ca pe lângă personajele poveștii să creez un ambient din care sa reiasă cadrul în care are loc acțiunea.
Așa au aparut: o căsuță

o căruță plină cu ghivece cu flori (florile puse în ghivece sunt din mătase)

niște cocoșei ce se plimbă prin ogradă, păsări pe cer, nori, soare.
Am încercat să prind o imagine de ansamblu însă doar atât am reușit ! Dar poate o să vă puteti face și iî aceste condiții o idee despre imaginea completă a acestei scene.
Pe marginea acestei machete didactice  care acopera un perete de peste 6 metri lungime, au avut loc numeroase jocuri de rol (dialog)  și activități de dezvoltarea a vorbirii (descrierea personajelor, identificarea culorilor,etc), dar și activități matematice (socotim câte animale au venit, etc) așa cum, au fost și descrise personajele și acțiunile lor.
Copiilor le plac figurinele mari, colorate și vesele !
Dar cui nu-i plac?