Anotimpurile reprezintă constanta vieților noastre independent de dorința și voința fiecăruia. Că ne plac, că nu ne plac, aceste anotimpuri vin și trec prin existența tuturor. În unele perioade lasă urme frumoase, amintiri de neșters, cum ar fi prima dragoste, venirea pe lume a unui copil, o dorință împlinită după multe așteptări sau mai știu eu ce reușite profesionale sau școlare are fiecare. Avem slăbiciuni pentru unele din ele, în funcție și de confortul termic pe care ni-l oferă sau de sporturile pe care le practicăm. Eu una, nu funcționez bine la frig și ca atare, nu prea îndrăgesc iarna. Dar nu pot să spun că o urăsc, din simplu motiv, că fiul meu cel mic, a sosit în viața mea, într-o iarnă. Cum să nu-mi aduc aminte cu plăcere de aceea zi, cu atât mai mult că imediat după ce am făcut cunoștință cu el, a început să ningă ca-n povești? Și a fost debutul unei povești pe care, cu bucurie, o parcurgem 🙂 Și singura mea soră, dragă și iubit, tot pe îngheț a sosit, așa că, am învățat să mă împrietenesc cu acest anotimp glaciar și să-i accept frumusețea (dacă e de la fereastră, e mai bine 🙂 )
Primăvara e o scumpete de anotimp iar aici, dacă este să mă refer la aniversări, mulți din familia mea se răsfață sub primele raze de soare, stând sub un cireș în floare 🙂 Mama mea este născută în primăvară, iar acest anotimp al renașterii i-a dat o aură de creativitate deosebită. Și jumătatea mea a sosit pe această lume, având ața de mărțișor legată de destin, ori nu-i deosebită această întâmplare? Și tatăl meu este legat tot de primăvară în ceea ce privește aniversarea zilei de naștere. Și berzele se întorc primăvara la cuiburile lor!
Dacă este să trecem la vară, aici mă regăsesc întru totul. Da, anotimpul solar al meu și al fratelui meu, dar și a primului meu născut, atât de iubit și așteptat. Aici e vorba de mare, de valuri, de scoici, de cireșe coapte, de margarete și de maci, de minunate flori de câmp și… pot să înșir la infinit 🙂
Toamna sună clopoțelul și se numără bobocii. Se umple hambarele și se cunosc oamenii gospodari. Sărim pe noi trepte ale cunoașterii și ne minunăm de culorile naturii.
S-ar părea că gata, anotimpurile s-au terminat, dar nu este așa. Urmează altele și altele mai frumoase, mai răbdătoare și mai înțelepte. Să nu uitați să vă bucurați de ele, pentru că merită pe deplin atenția voastră!
P.S. Am fost reticentă atunci când am confecționat pentru prima dată această formă a anotimpurilor. Nu am crezut că vor avea un impact atât de mare asupra mea, și-mi place să cred, și asupra altora. Dar rezultatul final mi-a încălzit sufletul, în acest sfârșit de toamnă!
