Etichete
Age of mytology, Editura Arthur, Ștefan ce Mare - Mic la stat, Horia Corcheș, istoria antică istoria de clasa a V-a, Istoria lui Răzvan, Istoria lui Răzvan - fragment video, mare la sfat - lectura autorului, Zeus
Am terminat cartea asta strașnică aproape odată cu terminarea anului școlar. Nu mi-am închipuit că poate fi atât de frumoasă așa cum mi-am dorit, din răsputeri, să găsesc o variantă care să facă înțeleasă încâlcita istorie care se predă la clasă.
Chiar așa! Nu poate nimeni interveni pentru ca să se elimine această modalitate de a aduce în fața copiilor noțiunile legate de istorie? Aici e valabilă întrebarea și pentru geografie dar și pentru biologie.
În ceea ce ne privește, doamna de biologie a copilului este o profesoară care a reușit să-i atragă pe copii și să-i facă să îndrăgească materia predată de ea. E a nu știu câta oară când se dovedește că cel de la catedră are un rol atât de important încât poate determina un copil să îndrăgească ori urască o materie. Și poate că nu o urăște ci nu înțelege ce anume îi transmite.
Istoria de clasa a V-a e una foarte frumoasă dar greoaie, în care lumea antică dă năvală peste copiii de astăzi extrem de tehnologizați. Aceștia, la vârsat de 11 ani, nu înțeleg cum anume au reușit să trăiască oamenii de atunci, așa cum înțeleg ei această noțiune, dar mai ales de ce trebuie să memoreze atâtea denumiri și ani și … multele altele vechi de când lumea.
De-a lungul timpului eu am încercat să aduc în fața copiilor mei tot soiul de prezentări în care evenimentele istorice să fie pe înțelesul lor, să-i facă curioși.
Dacă primul meu băiat a fost fascinat de zei, de mitologie, jucând tot soiul de jocuri de strategie cum ar fi Zeus
și Age of Mythologys, din care a învățat firesc ce și cum a fost, Luca nu a avut aceleași preferințe trebuind să găsesc alte metode de a i le aduce în întâmpinare.
Pentru noi, istoria și geografia reprezintă adevărate pietre de încercare în procesul de învățare. Dar asta nu înseamnă că ne dăm bătuți!
În acest context, următoarea carte pe care Luca a ales-o pentru a fi citită a fost Istoria lui Răzvan, de Horia Corcheș, apărută la Editura Arthur. Nu a existat mare entuziasm atunci când a ales-o dar după primele rânduri starea s-a schimbat.
De ce? Pentru că aici, în această carte, istoria e altfel prezentată copiilor. Nu știu dacă poate fi un model de predare la clase dar, cu siguranță, reprezintă o alternativă prin care școlarul să privească diferit noțiunile respective.
Știu, nu este tratată istoria antică, cea pe care Luca a studiat-o anul acesta dar este un model și, dacă ne punem imaginația la încercare, putem lesne călători în trecut, așa cum face și personajul principal al cărții, Răzvan.
Așadar, în această carte acțiunea are loc în viitor, unul extrem de tehnologizat și care nu mai seamănă cu ceea ce trăim noi astăzi. Vechile forme de scriere, caietele, cărțile, sunt exponate de muzeu, dar Răzvan, descoperă în podul casei un cufăr în care sunt și niște caiete al bunucului (bunicului) său decedat. Dintre toate, cel mai tare i-a atras atenția caietul de istorie unde sunt relatate tot soiul de întâmplări din istoria românilor. O picătură de sânge căzută peste cerneala de pe caiet a făcut posibilă întoarcerea băiatului în timp. Și de aici începe toată aventura. Dar ce aventură!
Răzvan ține o corespondență electronică, sub formă de documente word, cu bunul lui prieten Sergiu, căruia îi împărtășește toate aventurile, emoțiile dar și învățămintele trase. În corespondența lor intervin, din când în când, și niște profesori – Istorescu, Grămătescu, Dexolescu, Literaturman- care analizează și scot în evidență greșelile celor doi copii.
Inițial, Răzvan își propune să se întâlnească cu un înțelept dar mai apoi uită de misiunea sa pentru alte scopuri mult mai personale.
Și finalul cărții este unul interesant, savurat de micul meu cititor.
Privind la testul pe care copilul l-a avut de dat la istorie, cea antică, acolo unde a avut de învățat despre tot imperiul Roman, mă gândesc ce bine ar fi fost să fi avut parte de niște incursiuni în timp. Sunt convinsă că altfel ar fi privit acțiunile lui Romulus și Remus, cei care în 753 î.H., pe malul fluviului Tibru, au întemeiat Roma.
Ori conflictele dintre Roma și Cartagina, cunoscute sub denumirea de războaie punice ar fi căpătat alte valențe. Dar totuși a avut noroc, asta pentru că în cartea scrisă de Horia Corcheș, Răzvan reușește să ajungă în timpul lui Burebista, pe care l-a vizitat după ce s-a întors dintr-o călătorie extrem de plicticoasă, de pe o insulă virtuală din Pacific. Și nu s-a oprit doar aici, reușind să ajungă să vorbească cu un dac de pe timpul lui Decebal și să aibă parte de ospitalitatea lui.
(…) observ că din direcția opusă se apropie o turmă de oi, mânată de la spate de un bărbat SOLID, Sergiulică, și cam spăimos, cu barba răvășită, cu părul lăsat în voie pe umăr. Cu o pelerină pe el ca o sperietoare din blană, de-ai fi zis că e un urs ascuns în blană de oaie.
…
– Stai colea, băiete, că îndată termin de băgat în țarc proastele astea (HAHAHA, așa le-a zis, PROASTELE astea) că așa-s ele, nu le prea duce mintea, și îi veni cu mine să îmi spui ce vânt te aduce pe aicea. Și ți-oi da să mănânci niște pastramă de oaie și să bei o cană de lapte. (pag. 67)
În încheiere, vă atașez un fragment din carte în lectura autorului. Spor la citit!
