Activități educative copii – Cum ne purtăm cu lucrurile?

Etichete

cum ne purtăm cu lucrurile, Cum ne purtăm cu lucrurile - video, Cum se fabrică - obiecte pentru școală de la Editura Aquila prichindel., Cum se fabrică obiecte pentru școală - video, obiecte pentru școală, Visul lui Viorel de Elena Farago

Chiar așa. Cum ne purtăm cu lucrurile?

Păi fiecare după posibilități și mai ales după deprinderi. Și aici intrăm într-un subiect atât de discutat în ultima vreme. Un articol scris de Raluca, pe blogul ei Caiet pentru școala de acasă, a stârnit atât de multe discuții, încât și atunci dar și acum mă gândesc cum este bine de procedat. Răspunsul îl știu cumva, și cred că nu este bine să generalizăm în această privință. De ce spun asta: pentru că fiecare copil are ritmul lui și fiecare familie are propriul ei fel de a privi, respecta și practica aceste îndeletniciri.

Am întâlnit în viața mea tot soiul de oameni și am observat că fac parte din mai multe categorii. Unii sunt extrem de ordonați, tipicari, și care au o stare de rău dacă în jurul lor nu este ordine, poate prea multă ordine. Am întâlnit oameni care nu dădeau doi bani pe curățenie, tot ceea ce conta fiind starea lor de bine. Am avut ocazia să cunosc oameni extrem de educați și practicând meserii alese, care nu făceau nimic legat de aceste activități, pentru că aveau oameni tocmiți pentru a rezolva aceste probleme.

Mă gândesc ce-i mai important: ce cred cei din jurul tău sau ceea ce simți tu că este mai bine și-ți crează o stare de confort? Cred că important este să-ți găsești tu, ca individ, o modalitate care să te ajute să mergi mai departe iar oamenii care pentru tine contează, să te accepte așa cum ești.

Bunica mea avea o vorbă: „Doi oameni până nu miros la fel, nu se iau” Și avea dreptate. Nu cred că ai putea trăi lângă o persoană care diferă major față de tine. Știu, când ești îndrăgostit nu mai contează nimic: nici că nu-i prea curat sau prea sărac, nici că este neglijent sau delăsător nici… nici… nici… . Dar odată ce dragostea nebună a trecut, sau s-a mai temperat, încep să iasă la iveală și să deranjeze aceste mici mărunțișuri. Și tolerezi o vreme după care, reproșuri, tensiuni, finalul nefiind prea roz.

Dar să revin la familie și la copii. Sunt convinsă că un copil va face ceea ce a văzut în casă, atunci când va fi mare. Dacă a trăit într-un mediu curat, nu va accepta ca mizeria să-l înconjoare. Dacă a existat un echilibru și o armonie, nu va dori huit și tensiuni.

Cred că este un tipar care se imprimă în subconștient, iar acesta va genera comportamentul de mai târziu. Și mai cred că există o diiferență destul de mare între o fetiță și un băiețel. Din născare, fetițele sunt mai atrase de aceste activități și au abilități mai dezvoltate încă de la vârste mici. E adevărat că nevoia te învață și că am văzut și băieței care de la vârste fragede, știau să se descurce în acest sens.

Băieții mei au fost niște copii foarte cuminți care nu au distrus cărțile, jucăriile, dar nici alte obiecte din casă. Nu au scris pereții și nu au rupt mobilele. Dar asta, nu neaparat că am insistat eu ci pentru că așa au fost ei. Acum trebuie să recunosc că mi-ar fi plăcut să fie mai îndemânoși, dar cu timpul, am înțeles, că nu le poți avea pe toate. Așa cum tot timpul mi-a demostrat că lucrurile se vor așeza pe un făgaș normal, atunci când va trebui.

Nu am insistat foarte mult pe activitățile gospodărești, adică nu am ajuns până la psihoză cu că nu și-au strâns hainele sau nu și-au făcut patul, am repetat, este adevărat de muuulte ori aceste noțiuni, și nu numai repetat ci și exemplificat, dar de pus în practică au pus mult mai târziu, atunci când eu nu am mai fost prin preajmă și ei au trebuit să se descurce. Așadar, de aceea spun că atunci când va fi cazul, tiparul văzut în copilărie va funcționa de la sine.

Dar iată că aceste noțiuni le-am mai discutat o dată, cu prilejul unei lecții pentru școală, pe care Luca a avut-o de pregătit. Și la teorie este beton! 🙂

Cum ne purtăm cu lucrurile – video

Postamentul aici, a fost o poezie a Elenei Farago

Visul lui Viorel

Doarme micul Viorel…
Dar in vis lui i se pare
Că nu doarme nici de fel,

…………………………

Dar ce-i asta? Pasămite,
Peria s-a pus pe roți,
Dinții pieptănului, toți,
Parcă au copite.

Și stau gata de plecare;
Peria schimbată-n car,
Pieptănii, caluți ce sar
Pe zeci de picioare

Uite-i cum s-au înhămat!…
Dar ce fel de ham au oare?
Foarfece de unghii, care
S-a deșurubat.

…………………………..

-Merg și eu…și eu…zbucnesc
Din dulap, fugind spre ușă,
Haine, jucării, păpusă-
Toate, toate-l părăsesc!…

-Nu mai fac! răcnește-n vis
Viorel și se trezește-
Și ce mult se-nvelește
Când pricepe c-a fost vis!…

Aici a avut și un vocabular cu câteva cuvinte potrivite acestei teme: brutalitate, grijă, proprietate.

A mai fost de făcut un dialog între o hăinuță nouă și celelalte haine mai vechi, iar aceasta a reprezentat un bun subiect de dezvoltat. Nu am avut cum să nu-mi amintesc de articolul scris de Andru, intitulat Jurnal de vacanță. Pentru că stă în legea firii să vrei ca al tău copil să arate și altora ceea ce știe el. Dar se pare că lucrurile se văd altfel de pe baricada copiilor! 🙂

Cât despre regulamentul păstrării lucrurilor, el arată cam așa:

Cu acest prilej am vorbit și despre cum se fabrică anumite obiecte pentru școală. De ajutor ne-a fost cartea Cum se fabrică – obiecte pentru școală de la Editura Aquila prichindel.

Cum se fabrică obiecte pentru școală – video

Veți găsi o cărticică interesantă din care veți afla cum se fabrică un glob pământesc, o tablă, o radieră, pensoanele și creioanele cerate. Așadar, am mai trecut printr-o tură de discuții legată de acest subiect. Important este să se rostească pentru că mai devreme sau mai târziu rezultatele se vor vedea.

Voi cum tratați această temă?