Activități educative copii – Spiriduși, povești și muzică bună

Etichete

Anotimpurile descrise de Vivaldi, Bach și orga fermecată sau răsfățul din această minivacanță, Beethoven și furtuna de sunete, Ceaikovski… note de argint… mandala… fișe lucru… broderii…, Chopin și balada stropilor de ploaie, cuburi cadou compozitori, Curcubeul muzical și transparența lui Mozart, Despre Bach - video, Despre Beethoven - video, Despre Ceaikovski - video, Despre Chopin - video, Despre compozitori - video, Despre Mozart - video, Despre Strauss - video, Despre Vivaldi - video, felicitare Poveste muzicală de Crăciun, Povești muzicale de Cristina Andone, Strauss și valsul trandafirilor de mai, tipar cuburi cadou

Anul stă să se încheie și noi, bolnavi fiind, căutăm să ne peticim sufletele cu muzică și activități relaxante, asta pentru a uita de amăreala tratamentelor necesare vindecării. Dar știu că la procesul de însănătoșire contribuie foarte mult și starea de bine de care ești înconjurat tocmai de aceea am căutat una, care să ne vină „mănușă”.
Atunci când am primit ultima carte scrisă de Cristina, despre care puteți citi aici, meșteream la cuburile cadou ale compozitorilor. Cartea de plecare a fost „Poveste muzicală de Crăciun” și ea mi-a oferit postamentul necesar. De ajutor mi-au fost și celelalte cărți ale colecției, aste pentru că am avut nevoie de imaginile necesare confecționării zarului fiecărui compozitor. Am considerat că e mai nimerit a folosi chiar ilustrațiile din cărți.

S-a vorbit foarte mult despre această colecție, cea în care muzica clasică este îmbrăcată într-o formă accesibilă celor mici. Voi enumera, încă o dată, titlurile care o alcătuiesc:

Vivaldi și cele patru anotimpuri

Bach și orga fermecată

Mozart și curcubeul muzical

Beethoven și furtuna de sunete

Chopin și balada stropilor de ploaie

Ceaikovski și dansul notelor de argint

Strauss și valsul trandafirilor de mai

Titlurile mai îngrășate, dacă le veți accesa, duc către activitățile pe care le-am făcut noi pe marginea fiecărei cărți. Au mai rămas trei, dar atunci când le va veni timpul ne vom ocupa, în detaliu, și de ele.

Revenind la zarurile cadou, hai să vă explic ce anume am vrut să fac. Am confecționat câte un zar pentru fiecare compozitor. Dacă le doriți, le puteți printa și face și voi acasă.

zar-cadou-spiridusii-din-padurea-muzicala

Am decupat aceste zaruri și le-am asamblat fără a le închide complet, adică am lăsat o latură nelipită.

În fiecare zar am pus-lipit un fir auriu de care el să poată fi agățat.

Următoarea etapă a fost aceea a confecționării unor bilete pe care am scris niște întrebări, pentru fiecare compozitor câte un bilet. Întrebările sunt mai altfel, asta pentru că am dorit a fi o joacă de imaginație și creativitate. Cât s-a putut. 🙂 Este interesant de urmărit cum anume percepe copilul sunetele din compozițiile respective și cu ce anume le asociază. E o chestie de stare, care  cred că ține de anotimp dar și de disponibilitatea de a intra în acest joc imaginar. Dar dacă veți citi întrebările, veți înțelege despre ce anume vorbesc.

Dialogurile noastre au fost mângâiate de acordurile aferente, adică dacă vorbeam de Mozart pe fundal se auzea Concertul pentru pian no.21, dacă era vorba de Beethoven, Simfonia a V-a răzbătea din difuzoare și tot așa.

Trebuie să spun că biletele au fost amestecate în cuburi și au existat cuburi care aveau răvașele altor compozitori. Au trebuit asociate biletele cu cubul-zar. Ceea ce a și făcut.
Evident că se pot juca mai multe variante, asta în funcție de creativitatea și inspirația fiecăruia.

Am aflat că acum, la ora asta, compozitorul preferat al copilului este Mozart dar că-l consideră pe Beethoven Compozitorul Compozitorilor. Cam asta a fost. După partida asta de joacă, Luca s-a hodinit sub brad acolo unde vor ajunge și cuburile lui. Peste ani ne vom aminti cu mare plăcere de ele dar și de joaca noastră. Vă închipuiți ce povești vor spune copiilor lui?

Activități educative copii – Curcubeul muzical și transparența lui Mozart

Etichete

activityvillage.co.uk, Anotimpurile descrise de Vivaldi, Bach și orga fermecată sau răsfățul din această minivacanță, Ceaikovski… note de argint… mandala… fișe lucru… broderii…, Cristinei Andone, Despre preferințele lui Mozart, enchantedlearning.com, machete didactice, Material Mozart noțiuni generale și un chestionar - fișe de lucru, model cruciulițe păpădie, model goblen Mozart, Mozart a life of composing, Mozart și curcubeul muzical”, Mozart și proviziile de zâmbete, ore de pian, Piese clasice usoare pentru PIAN (editia a II-a)

Am reînceput orele alături de profesorul de pian. Adică de doamna profesoară de pian, Smaranda Dochia.
S-a dorit dar nu s-a cooperat. Mă refer aici la prima oră. De fiecare dată când se ajunge la un alt prag, mai greu, prima tendință este aceea de a renunța.

– Nu mai vreau să merg la pian!
– De ce? Ce anume s-a întâmplat?
– Aaah, nu-mi mai place! E prea greu și eu nu pot. Și nu știu!

Am auzit de atâtea ori propozițiile astea de nici nu mai știu. Dacă puneți la socoteală că Răzvan a făcut pian de la 3 ani și acum are 21 iar Luca a început și el de la 6 ani și acum are aproape 11, veți avea o imagine de ansamblu. Deci nu sunt străină de asemenea manifestări și știu cum să procedez. Din fericire și eu dar și doamna profesoară.
La prima oră a protestat într-un mod mai inedit; nu a vrut să vorbească deloc, pentru ca la un moment dat să și plângă. Dar de cânta a cântat.                                      

A primit ca piese noi  „Valsul în A minor” a lui Frederic Chopin dar și „Spinning Song ”compusă de Albert Ellmenreich. Două piese frumoase, potrivite pentru nivelul la care a ajuns copilul. Dar el o ținea nu și nu. S-a terminat ora și am ajuns acasă. Pe drum nu i-am făcut nici un fel de observație ori remarcă la cele petrecute acolo. Știam că trebuie să las sentimentele să se așeze pentru a putea vorbi în tihnă. Trebuie să specific că la începutul noului an școlar el a fost acela care m-a anunțat că nu vrea să renunțe la pian. Atunci am auzit:

– Credeai că renunț eu așa de ușor!

M-a bucurat rostirea asta și am considerat că a fost făcută cu înțelepciunea unui copil de 11 ani care pricepe de ce vrea să facă asta.
 

A doua zi, după ce totul pentru școală a fost pregătit, s-a pus să studieze. Separat, la fiecare mână în parte, pe îndelete, așa cum se procedează în cazul unei piese noi. Nu a fost cu încrâncenare dar a hotărât să păstreze doar Valsul, urmând să aleagă altă piesă. Și așa am procedat, spunându-i doamnei de pian despre ce este vorba iar ea ne-a îndrumat să cumpărăm o carte cu partituri pentru nivelul nostru. Nu a venit nici acum, după mai bine de 10 zile de la efectuării comenzii. Cartea se numește  Piese clasice usoare pentru PIAN (editia a II-a).

Dar noi avem răbdare și până ce va ajunge la noi acasă, vom studia restul.

Și uite așa, după ce s-a trecut peste neîncrederea inițială iar piesa a început să se lege, totul se vede altfel. Și se repetă zi de zi. Nu cu orele, dar cu zecile de minute, da!

Am completat demersul nostru auditiv cu o altă poveste a Cristinei Andone, „Mozart și curcubeul muzical”.

Iubitorii de muzică clasică știu că este o colecție apărută la Adevărul, iar ea cuprinde 8 cărți în care o parte din compozitorii clasici sunt descriși pe înțelesul copiilor. Cărțile au și un CD cu cele mai cunoscute opere ale lor. Noi am lucrat în compania lui Bach, Ceaikovski, Vivaldi iar cum am făcut asta puteți vedea accesând link-urile de mai jos.

Bach și orga fermecată sau răsfățul din această minivacanță

Ceaikovski… note de argint… mandala… fișe lucru… broderii…

Anotimpurile descrise de Vivaldi

Am citit. Pe rând.                                                

Luca a citit niște materiale despre viața compozitorului atât în limba engleză cât și în română.

Am tradus materialul apărut pe site-ul activityvillage.co.uk pentru a fi citit în limba română iar pentru engleză am apelat la materialul de pe enchantedlearning.com

wolfgang-amadeus-mozart – noțiuni generale și un chestionar în limba română

Apoi am răspuns la chestionarele pregătite dar a și rezolvat un word search.

Cât timp am lucrat aceste minunății, muzica lui Mozart ne-a însoțit. Menuetul în G a fost studiat de Luca mai lunile trecute așa că era familiarizat cu acordurile piesei.

Și pentru că îmi găsesc și eu de lucru, complementar, la subiectul dat, am făcut un mic goblen. El s-a alăturat celorlalte trei, așa colecția noastră îmbogățindu-se. Pentru cine dorește modelul și este iubitor de migălit, atașez și schițele după care să poată lucra.

Etapele mele au arătat așa. 🙂

Cum pasiunile, care sunt violente sau nu, nu trebuie exprimate niciodată până la dezgust, muzica, chiar în situaţia cea mai teribilă, nu trebuie niciodată să ofenseze urechea, ci să o încânte, şi, în fine, să rămână mereu muzică.

Wolfgang Amadeus Mozart

Activități educative copii – Bach și orga fermecată sau răsfățul din această minivacanță

Etichete

abilități practice pentru copii, Bach și orga fermecată, Ceaikovski… note de argint… mandala… fișe lucru… broderii…, Colecția Adevărul, Cristina Andone, Despre cum poate o scriitoare talentată să determine o mulţime de copii să păşească pe tărâmuri magice, fluier de apă, gherghef Bach, Glenn Gould plays Bach, Jesu, Joy of Man's desiring Johann Sebastian Bach - video, makingmusicfun.net, partituri pian, partituri pian Bach pentru copii, Poveștilor din Pădurea Muzicală, tipar rățușcă din pom-pom

Bach este spiridușul cel înțelept și așezat, a cărui muzică liniștește cerurile. Muncitor și gospodar, îi place tare mult să aibă grijă de grădina sa de zarzavat, de livadă și mai ales de moara la care vin toți spiridușii să ia făină și mălai.

sursa foto: cristinaandoneblogspot.ro

Da, cred că ați recunoscut un fragment din povestirile Cristinei Andone, mămica Poveștilor din Pădurea Muzicală despre care am mai scris aici, atunci când am lucrat ajutați de Ceaikovski. Aduceam aminte de faptul că nu am dorit ca aceste cărticele să le citesc eu, copilul făcând cunoștință cu ele lecturându-le singur. Nu știu ce anume a determinat acest lucru, dar timpul mi-a dovedit că găselnița mea a avut un scop, acela de a descoperi, cu ochii proprii, totul. E ceva aparte la aceste tipuri de cărți, acolo unde sunetul se îmbină, aproape perfect, cu slova.

Cele opt cărţi din colecţia „Poveşti din pădurea muzicală” au fost scrise pentru a crea, peste douăzeci de ani, un public pasionat de muzică clasică. Un public care să fi respirat din fragedă copilărie în preajma marilor compozitori, un public pentru care Chopin să nu sune a shopping cu ultima consoană neglijent aspirată, iar Bach să nu fie o rudă mai puţin norocoasă a lui Hornbach.

Din punctul de vedere al marketing-ului convenţional, colecţia a fost poziţionată într-adevăr riscant: un produs premium, la un preţ scăzut, într-un tiraj de masă. Toate argumentele duceau către o variantă corectă, prin publicarea acestor cărţi într-o ediţie de lux, limitată. Desigur, am luat în considerare lipsa unui auditoriu semnificativ în zona muzicii clasice, precum şi mecanismul snob al achiziţiei de produse culturale: cumpărăm pentru că „dă bine” şi/sau „pentru că e scump”. Ca un contraargument am avut viziunea că fără un gest de curaj nu vom ieşi niciodată din cercul vicios „nu avem un public educat – nu avem pentru cine crea/interpreta.”

Am pus, aşadar, pe cântar un vis. Visul ca muzica clasică să coboare de pe postamentul poleit al culturii înalte direct pe raftul cu jucării. Visul ca nişte fraţi să se joace de-a Beethoven nu numai de-a Bakugan. Visul ca în curând un copil să îşi întrebe tatăl: „Hornbach de la Bach?”. Sau, împingând reveria spre utopie, posibilitatea ca acelaşi puşti, devenit adult, să renunţe la un Maybach pentru integrala Bach, plus câţiva ani de libertate.

M-a încurajat faptul că în copilărie nu avem prejudecăţi şi temeri, nu ne e frică de „muzica grea” dacă încă nu ne-a fost prezentată astfel. Suntem într-o zonă de generozitate a inimii şi de curiozitate. Or, ce auditoriu mai propice s-ar putea găsi pentru Vivaldi, Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Tchaikovski sau Strauss? Da, am pus în balanţă un vis. Şi acesta a sfârşit prin a cântări covărşitor. Încă o dată, copiii au avut dreptate… ( fragment din interviul acordat ziarului Bursa, 11 ian 2016)

Am trăit aceste senzații din clipa în care am intrat pentru prima dată în posesia unor astfel de cărți. Am scris despre ele aici.

Și acum, în săptămâna asta de vacanță, Bach a fost acela care a „cerut” atenție. Am avut timpul necesar pentru a sta de vorbă cu el, pe îndelete, și pentru a înțelege cum sclipirile de geniu parcurg veacurile pentru a bucura pe toți cei care sunt dispuși să vină la întâlnire.

sursa foto: floridemandarin.wordpress.com

S-a scris mult pe tema asta, mămicile punându-și creativitatea la lucru. Veți găsi tot soiul de abordări, una mai frumoasă ca alta și sunt convinsă că încă nu s-au epuizat toate modalitățile de exprimare. Veți vedea că și noi am avut astăzi o abordare foarte frumoasă (că deh, e a noastră!)

Nu pot să nu vă îndrum spre activitățile Cameliei, iar pe blogul ei (din păcate închis acum ) vă așteaptă un adevărat regal la această temă. Și nu numai.

sursa foto: micatelierdecreație.ro

Și am trecut la treabă. Luca a citit toată povestea, dar de data asta am făcut-o în tandem, ceea ce s-a dovedit a fi extrem de inspirat. Nouă ne-a plăcut maxim!

Bach și orga fermecată 1 – video

Bach și orga fermecată continuare lectură- video 

Bach și orga fermecată de Cristina Andone lectură final – video

Apoi, Luca a experimentat cântatul la fluierele cu apă, asta pentru că în carte se povestește despre cântatul la sticlele cu apă. O activitate interesantă și de la care se pot obține rezultate frumoase, mă refer la melodii. 🙂

Se cântă la fluier cu apă – video

Se cântă la fluier cu apă 2 – video

Se cântă la fluier cu apă 1 – video

Am aflat din carte de prezența a 7 puișori galbeni, bobocei de rață, ce apăruseră pe lume datorită lui Sebastian.

– Ei! Nu mă așteptam ca ouăle din coșuleț să clocească atât de repede! se bucură Bach.

-Ce oră? Ce coșu-șuleț? se bâlbâi ariciul privind puișorii galbeni care dădeau curioși din codițe.

– Am lăsat niște ouă într-un coș cu paie, sperând să conving o rață să le clocească. Dar se pare că am găsit un arici cu burtica moale și călduroasă, zise Bach culegând niște paie de pe spatele lui Sebastian.

Și am dorit să facem și noi o rățușcă. Poate ar fi trebuit să le confecționăm pe toate cele 7 dar timpul nu a intrat în sac. Important este că știm cum să o face pe prima, restul e ușor. :). Aveți nevoie de un șablon, câteva fire de ață galbenă (dacă e de mai multe nuanțe iese mai frumos) și doi ochișori. Iată cum a ieșit rățușca noastră.

Am continuat cu câteva fișe pe care le-am găsit pe site-ul makingmusicfun.net. Tot de aici am luat și partiturile pe care Luca le-a studiat dar și un job applications denumit „Meet composer”.

Jesu, Joy of Man’s desiring Johann Sebastian Bach – video

Sheep May Safely Graze Johann Sebastian Bach – video

La acest capitol, al partiturilor lui Bach, am ținut să aduc în atenția lui Luca performanțele lui Glenn Gould. A avut ocazia să urmărească modul în care acesta repeta anumite părți din partituri dar și pasiunea mistuitoare cu care o făcea. Merită să zăboviți câteva minute pentru a vă convinge singuri.

Glenn Gould plays Bach

Nici la Bach nu a lipsit ghergheful aferent, optând de această dată pentru cusutul cu cruciulițe, motivele alese fiind floarea de măr, notele muzicale dar și monograma compozitorului despre care am vorbit.

Așa am petrecut cu Bach. Cu arici și plăcinte muzicale, rățuște și acorduri rafinate.

Bach a compus mai ales bucăți muzicale pentru biserică. Muzica lui trebuia să înalțe către ceruri rugăciunile, să liniștească supărările zilnice și să dea speranță.

„Bach” în germană înseamnă pârâu; dar muzica sa este atât de vastă încât ar trebui să se numească Ocean, crede Beethoven.