Se vede întâi o rază, apoi, în mod inevitabil, pe uşă intră Soarele.
De la Maria

Cum se naşte un cuvânt

Barul e aproape gol. Într-un colţ întunecat, Noaptea de Vară, îmbrăcată în micuţa ei rochiţă neagră plină de sclipici şi greieri, plânge-ntr-un pahar.
Se vede întâi o rază, apoi, în mod inevitabil, pe uşă intră Soarele. Puţinele priviri goale din cârciumă se îndreaptă spre el, dar asta nu-l impresionează. E obişnuit; toate îl adoră. O vede şi se îndreaptă direct spre ea.
– Ce face o fată aşa drăguţă ca tine într-un loc aşa de…
– Hai să fim serioşi! Altă replică nu ai găsit?!
– Ei, hai, nu te întuneca şi tu toată acum. De obicei nu este necesar să spun nimic. Dacă nu ai observat, eu sunt Soarele.
– Mda, numai de tine nu aveam eu chef acum.
– Dă-mi voie să îţi arăt…
– Te rog eu, dă-mi pace! Du-te şi leagă-te de o stea, ceva…
– Hai, scumpete. Spune-mi cu ce te otrăveşti acolo. Hai…

Vezi articol original 33 de cuvinte mai mult

Anunțuri