Etichete

, ,

La ora 6:00 eram pe plajă, pentru că atâtea atenționări au fost de caniculă că nu am avut cum să nu ținem cont de ele. Nu era nimeni, dar asta a ținut doar până la ora 8:00 iar atunci a venit așa un puhoi, că locul destinat prosoapelor s-a aglomerat.

Am făcut o plimbare pe malul mării până la primul turn din Năvodari și am văzut că a mai rămas o singură bucățică de plajă mai sălbatică, cu arbuști și neamenajat deloc. Era o doamnă cu fetița ei, una mică tare. Apa s-a mai curățat de alge dar au rămas crabii. S-au întețit valurile dar și palele de vânt.                                   

A reușit și Luca să citească „Oscar și Tanti Roz”. Am recitit și eu, alături de el, câteva fragmente. Voi scrie cum s-a văzut povestea asta prin ochii noștri cât de curând.

La ora 10:00, am plecat pentru că soarele era prea puternic. Ca de obicei, noi plecam și multe familii cu copii mici, veneau. E trist că unii părinți nu înțeleg pericolul la care-și expun odraslele.

La 16:30, atunci când am revenit, am constat că bătea un vânt așa de urât, că nu am putut sta la soare. Ni s-a făcut pielea de găină și aici nu mă refer la mine, ci la băieți. Am apelat la ajutoare, iar prosoapele au încercat dar asta nu înseamnă că au și reușit. O oră am rezistat și ne-am retras. Vântul a fost acela care ne-a doborât.

O zi liniștită de care aveam nevoie. Mâine e ultima plajă și plecăm la București. Unii dintre noi abia așteaptă.

Reclame